6,856 matches
-
a fi nimeni, o nevoie care își va ascunde mereu poziția exactă de instrumentele neuroștiințelor. Iese din mașină și se îndreaptă agale spre veranda ei, în haosul pe care îl crease. Barbara apare la ușă, umflată și confuză, dând semne vagi că înțelege ce se întâmplă în jur. Își înclină capul și zâmbește, aproape așteptându-se să-l vadă. Și ultima parte solidă a lui se dizolvă în aer. —Ești bine? întreabă ea, provocatoare și nesigură. N-am știut că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și impenetrabile, pe președinte apărând în buclă, iar și iar: „Dumnezeu să ne binecuvânteze țara și pe toți cei care o apără“. El se uită la fața ei împietrită în timp ce ea se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și ruminarea aceasta s-a însoțit cu vinovăție, rușine, scuze, explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale lui Mircea
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
bun" . Este preocupat ca iubita lui să obțină un rol într-o piesă, fiind convins de talentul actoricesc al femeii care, când a evoluat pe scenă, l-a "emoționat până la lacrimi", având "încredere nemărginită în talentul dumitale și o teamă vagă că nu vei fi înțeleasă..."; contrar părerii admirative a lui Ladima, se conturează atitudinea disprețuitoare a lui Fred care, urmărind-o pe scenă, concluzionează: Emilia îi relatează lui Fred despre relațiile ei ci alți bărbați - printre care și deputatul Nae
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
bucuri să vezi, în sfârșit, în detaliu, cum a fost realizat decorul, fără stresul că s-ar putea să te împuște cineva, sau să înfigă cuțitul în tine, sau să ți arunce o bombă. Nostalgie și liniște, multă liniște, un vag sentiment de așteptare, lipsit însă de angoasa aferentă, și binecuvântata senzație că nu te grăbește nimeni să faci ce ai de făcut.
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vechi și ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai ales, să iasă din închisoarea aceasta strâmtă și înghesuită. Ar fi putut apoi să vadă, probabil, cum arată cei ce-l țineau prizonier; și poate că ar fi putut afla chiar cine erau ei. Mai erau și alte gânduri vagi care se derulau în profunzimea minții sale: printre ele, un început de analiză a cuvintelor care-i dăduseră o idee despre locul în care-l găsiseră acești oameni: într-o capsulă ce plutea în spațiu. Localizarea ridica la fel de multe întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o parte, se apropie: - Legătura întreruptă? întrebă el. - Da, domnule. Tăcere. "Semantică Generală", gândi Gosseyn mâhnit, "unde ești când am nevoie de tine?" Nava aceasta și locuitorii ei continuau să-l confrunte cu situații neașteptate... Deficiența! Legătura întreruptă! - erau implicații vagi, neplăcute; și nu era nimic de făcut decât să aștepte și să afle ce însemnau. Văzu că Breemeg trecuse în partea cealaltă a mesei și se uita la el. Spuse: - După părerea ta, stai bine cu sănătatea? Ai vreo senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să fi fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle imediat. Dar dacă era să fie Pământul - ce importanță avea? Păreau să existe câteva posibilități, dar toate foarte vagi. Tropotea întruna din picioare și-și freca mâinile. Și. fără nici o plăcere, își dădu seama că, dacă lui și băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
asemenea circulația mai bună a trupului tânăr și hainele mai călduroase avuseseră și ele rolul lor. Din nefericire, trecuse prea mult timp chiar și pentru acele avantaje speciale. Așadar, venise momentul - pentru amândoi - să se folosească de una dintre acele vagi posibilități. Gosseyn întinse mâna, îl prinse pe băiat de mâna dreaptă înghețată și i-o strânse. Ținând mâna strâns după ce-i atrăsese celuilalt atenția, spuse cu franchețe: - Ascultă, Enin, tu și cu mine avem niște însușiri speciale. Și lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ieși în salon. În timpul acesta constată că era cuprins de o complexitate de gânduri și percepții. ...Pricepu că senzația ciudată existase în toate minutele acestea, poate chiar cu câteva ore, înainte, înăbușită de prezența lui Enin, care-l solicita atâta; vaga conștiință a prezenței alter-ego-ului său, și toate celelalte realități. Îl găsi pe Enin întins pe podeaua din salon într-o poziție cât se poate de răsucită. Dar copilul părea să se simtă bine. Gosseyn merse până lângă el și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se gândea la un lucru căruia nu ar fi trebuit să-i dea nici un fel de atenție: spera că secretara domnului Gorrold era atât de bine educată încât să nu intre în biroul șefului ei fără să fie chemată. Avea vaga impresie că era mai bine pentru renovarea Institutului de Semantică Generală dacă nimeni n-ar fi bănuit că există vreo legătură între vizita lui Gilbert Gosseyn și dispariția lui Gorrold. Neprielnic moment. Chiar în acea clipă senzația din capul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
necesare pentru a-și da seama că este întins pe podeaua acoperită cu un covor din dormitorul Institutului de Semantică Generală, trecură. Se simți ușurat când văzu că ușa era închisă și că era singur. Și apoi... Avu o senzație vagă de vârtej. Undeva în adâncul ființei sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
exact opusul conceptului Semanticii Generale: "Cuvântul nu este obiectul. În cazul acesta, nu era femeia." Gândul i se întoarse la observația că tânăra femeie ar putea să rămână într-o relație permanent anormală cu planeta ei natală. Și, din nou, vaga nedumerire că ființele Troog puteau să creadă că orice femeie cu nume asemănător ar putea să fie la fel de atrăgătoare pentru el... Cu aceasta - hotărârea! Simplu, și direct, Gosseyn acționă. Făcu imediat o fotografie mentală a Strellei și o transmise imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
numai mesajul pe care dorim să-l comunicăm. Concluzie 1. Actuala predică a preotului este deseori prea generică și mai mult sau mai puțin improvizată; este lipsită de organizare, de sistematizare și este incompletă; uneori se întârzie într-un biblism vag care sfârșește în considerații și aplicații de cele mai multe ori moralizatoare, psihologice și sociologice; insistă, în manieră unilaterală, pe bunătatea, pe milostivirea, pe iubirea lui Dumnezeu, fără să le lege de alte atribute divine, fără să le încadreze în ansamblul revelației
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în mînă, își face rondul, iar pașii lui răsună singuratic în adăpostul întunecos. N-aș face așa ceva niciodată. Osteneală în van, ritual fără rost. Cel puțin, așa mi s-a părut pînă în seara asta. Dar poate acum descopăr o vagă asemănare între doi oameni atît de diferiți cum credeam că sîntem. Pentru că, altminteri, de ce aș fi venit aici? În spatele meu se află ceea ce a mai rămas din complexul nautic. Partea de sus, cu clubul și terasele, a fost aproape demolată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe cea a femeii, dar nu-mi amintesc nimic despre fața lui. Nu-mi amintesc nici măcar ce am răspuns cînd am fost întrebat de ce vreau să devin membru al clubului, dar știu cu certitudine că răspunsul meu a fost unul vag, pentru că în realitate aveam motive atît de importante, încît mi-ar fi fost imposibil să le numesc. Poate că cererea noastră era atît de neobișnuită, de extraordinară încît comitetul n-a avut argumente în baza cărora să formuleze un refuz
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcut o mică plecăciune, de fapt mai mult o încuviințare mulțumită. După aceea a mers de-a lungul bărcii pînă cînd a ajuns în dreptul lui David, și-a scos un deget din buzunarul vestei și a indicat cu un gest vag în direcția lui. După aceea a încuviințat din nou din cap, ca și cum ar fi zis " Da, vreau să spun, tu", s-a întors și pășind neatent printre vîslele ieșite în afară, a mers pînă la mine. Am ridicat capul, iar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi dispărut. Dacă era să avem vreo șansă de succes, mișcarea noastră trebuia să izvorască dintr-o memorie comună, dar acea memorie se crea doar cînd începea mișcarea, iar cînd mișcarea înceta, experiența noastră nu era nimic mai mult decît vaga noțiune a ceva ce părea dulce și lipsit de efort și atît de extraordinar că n-ar fi putut fi repetat în cuvinte și probabil nici măcar în fapte. Încă continuam să ne străduim cu încăpățînare într-acolo. Înainte de reuși măcar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
agăți de acea idee. Dar mai era vocea lui Schneiderhahn care, în mijlocul unei explozii de forță, chema la ordine, la control. Capul hoch, Anton! David, cîrmește! Aveam valurile împotriva noastră, pescarii de pe mal care dădeau la pește prea departe, o vagă noțiune de vreme și vînt, mai ales soare și arșiță, arșiță în jurul nostru și arșiță înăuntru, jaloane, o poartă, o fermă pe mal, nenumărate evenimente mărunte care să te distragă. Nu eram doar o mașină încercînd să-și crească puterea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă trimitere spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de batoza care înghițea snopii de grâu ale căror spice încovoiate aduceau în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca atare, ca soldatul acela nipon care, multă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, a rămas "la obiectivul de pândă și pază" în junglă. Adică în nu știu ce și care Consiliu suprem al național-liberalismului spre exasperarea uimită și (vag) dezamăgită a cutărui coleg de breaslă scriitoricească ardeleană care, înainte de alegeri, într-o mână cu publicația pe nume "România Liberă" și într-alta cu un manifest în care național-liberalii erau taxați bărbătește de trădători îmi spune următoarele adevăruri de viață
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară a domului. Numai preoții au avut dreptul să-i privească trupul, și numai în timpul inițierii, o singură dată în viața fiecăruia. Amintirile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat. Atunci când aproximarea de similitudine se preciza la douăzeci de zecimale cele două obiecte intrau în conliguitate, iar cel mai mare străbătea spațiul. Gosseyn se similariză dincolo de grilaj și porni în fugă spre pădure. Sesiză prezența energiei magnetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]