3,889 matches
-
o descriu cât Îmi va fi Îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri În ea Îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului Îmbrăcat În veșmânt alb deosebit, nu-ți mai vine să-ți iei privirea de la El. E atât de frumos! În dreapta, aproape de El, vezi pe profetul Moise cu Tablele Legii, iar În stânga Lui vezi pe profetul Ilie. Puțin mai jos sunt cei trei ucenici
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri Încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Biblioteca cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și veșminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios de o valoare inestimabilă. Apoi am vizitat și cimitirul sfinților. La subsolul mănăstirii este o cameră cu oseminte ale sfinților. Au un miros plăcut, a smirnă parcă. Am văzut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
soarelui arzător. O frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserica era parțial În reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: Îmbrăcată În veșmânt alb și desculță. Icoana ei este Înaltă de aproximativ 1,70 m, de mărimea unei persoane. Cred că ea a făcut păcatul desfrânării mai mult din cauză că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat că e
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Pilat din Pont Și de-acolo la Irod Și-L hulesc, și-L Îmbrâncesc. Și strigă jurând de rău Piară omu-acesta rău Că se face Dumnezeu Și-ntr-a-noastră Lege mare Vrea să facă strâmtoare Servitorii făr’ de minte Îl dezbracă din veșminte Și cu biciul Îl lovesc Până când Îl ostenesc Din spini cununa-i Împletesc Și pe frunte i-o tocmesc Peste obraz Îl lovesc Și tare Îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și de slab se-mpiedica Se-mpiedica-n veșmânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
veșminte Și cu biciul Îl lovesc Până când Îl ostenesc Din spini cununa-i Împletesc Și pe frunte i-o tocmesc Peste obraz Îl lovesc Și tare Îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și de slab se-mpiedica Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ Fața Lui de sânge plină Se proptează În țărână Iar peste El, Crucea grea La Pământ Îl apăsa Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când Porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu pași repezi de miezul nopții! Biserica și curtea sunt pline de lume de toate vârstele... parcă mai Întinerisem toți, purtăm și așteptăm cu mult suflet momentul(Sacru)...tainic... Iar preoții și ei trei la număr(Sf. Treime) Îmbrăcați În veșminte albe cu lumânări aprinse În mâini În glasul clopotelor răsunau Împreuna cu glasul preoților ca un fir de bucurie ne trecea pe toți...veniți de primiți Lumină de trei ori. Lumea toată se Înghesuia să ia Lumină de la preot. Momente
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
covor și nici una din prețioasele gravuri olandeze și de Debucourt, care nu aveau pereche în țară. Starițul fugise cel dintâi, fără a se gândi la lucrurile de valoare ale bisericii ce îi erau încredințate, dar toate obiectele lui personale și veșmintele elegante ce-și făcuse chiar în acel an la Carlsbad fuseseră expediate spre Iași; n-au ajuns decât până la Buzău, unde trenul fu capturat de germani. Pe de altă parte, mănăstirea, cu tot ce conținea în ea, a fost respectată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
admite totuși că aceasta rămâne un proiect ideal, o aspirație spre absolut a spiritului, și că, acționați de ome neștile patimi, marcați de „cicatricile iubirii“, „nu putem căpăta luciu calm de statuie“: Nu putem căpăta luciu calm de statuie - Sub veșminte, în carne, iată, coboară și suie, Printre nervi, printre vine se ascund, se ivesc Cicatricile iubirii - tatuajul nostru firesc. Adâncirea în somn este resimțită de poet ca o soluție benefică, evocată în reprezentări care l așază pe Mihalaș în marea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aplecându-se asupra câtorva texte pe care le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noi bărbații... care avem destule metehne, cea mai importantă fiind aceea că ne plac femeile. Mai ales acelea frumoase ori, cu alte cuvinte, acelea cu aspect și manifestări feline; și Întoarcem adesea capul după ele, mai ales acum, vara, când veșmintele sunt mai puțin consistente dar mai provocatoare. Ceva cât se poate de firesc, chiar În contextul subiectelor pe care le abordez În ultima vreme, adică a nevoii de negentropie, căci ce e o femeie frumoasă, felină, frumosul În genere, decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Răsărit) era însemnat pe spinare o platoșă cu o cruce inițial malteză, apoi latină, obținută prin lungirea liniei verticale, probabil ca semn distinctiv față de alte confrerii, dar și semn apotropaic și de biruință și apărare, de la Constantin cel Mare încoace). Veșmântul oficial al membrilor ordinului era o capă neagră purtată pe fond roșu, simbolizând, poate, chinurile Mântuitorului sau lupta dintre pasiuni și virtuți. în multe mitologii, dragonul este un simbol proteic legat de luptă și schimbare. „Mahâbhârata”, de exemplu, transpune mitul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
artistic autohton: arta bizantină canonică, al cărei mesaj a fost preponderent moral, arta occidentală, care a asimilat, se știe, raționalismul epocii și ezoterismul, arta islamică, cea armeană sau geordiană. Se pare că Vladislav, cavaler vasal al regelui Sigismund, avusese un veșmânt fastuos, asemănător modei impuse de Carol V la curtea franceză pe la 1340. Costumul, numit „cotte hardie”(datat de istorici între 1340 și 1380) se compune din 2 veșminte suprapuse, si e bodat cu perle în tehnica „pointe de Venise” : , (...) „Diadema
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
geordiană. Se pare că Vladislav, cavaler vasal al regelui Sigismund, avusese un veșmânt fastuos, asemănător modei impuse de Carol V la curtea franceză pe la 1340. Costumul, numit „cotte hardie”(datat de istorici între 1340 și 1380) se compune din 2 veșminte suprapuse, si e bodat cu perle în tehnica „pointe de Venise” : , (...) „Diadema de pe capul domnului” este descrisă de către Pavel Chihaia, autorul unui impresionant studiu despre monumentele și miturile de la Curtea de Argeș, ca o „scufă cu un burlet circular, cum purta despotul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lăsat pătruns și de spiritul artistic occidental, gotic, extravagant și vanitos, care s-a topit în densa tradiție autohtonă, împletindu-se cu filonul bizantin. După cum observa Constantin C. Giurescu citation author="C. Giurescu">„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecânduse
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
și indiferență, conform a ceea ce credeau ei că însemna demnitate imperială. Ei erau totuși permanent conștienți de precaritatea poziției lor. Iată ce scria un observator contemporan: "Ceea ce este remarcabil în legătură cu despoții aceștia... este că toate bogățiile, toți banii, toate bijuteriile, veșmintele și mobilele lor se află tot timpul în lăzi și cufere de călătorie, ca și cum ar trebui să o ia din loc în orice moment."24 Deși o supraevaluare a pagubelor produse de domniile fanariote nu este imposibilă, adevărul este că
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în calea transpunerii în viață a programelor lor. Principatele treceau în acest moment printr-o perioadă de schimbări sociale și culturale rapide. Prin deceniul al cincilea, influența Europei Occidentale devenise tot mai evidentă. Tendința aceasta se manifesta în manierele și veșmintele boierimii. Generația mai veche continua să poarte îmbrăcămintea națională, cu poalele ei lungi, în vreme ce copiii acesteia se mîndreau cu hainele lor croite conform ultimei mode pariziene. Aceste diferențe se vor dovedi cu timpul a fi mai mult decît superficiale. Nu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Sau totul la un loc ? II. Maia Alexandrina și pomul binecuvântat al Sfântului Ilie Pe Maia Sanda, mama mamei mele, mi-o aduc aminte de fiecare dată, cam în același registru vestimentar, mai toată viața a purtat culori terne în veșminte, baticul sau basmaua erau permanent rânduite să-i acopere părul încărunțit mult prea devreme, iar șorțul, ușor plisat, era așezat cu grijă deasupra unei fuste cu mult faldate, ceea ce oferea imaginea unei bogății de material vestimentar. Fusese o femeie foarte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
proeminente pe pantalonii mei de dril cam prea strânși pe pulpele mele de adolescent. A doua zi, duminică, ducându-mă la biserică, mă tot miram față de poporeni, ca un prost de târgoveț ce eram, că popa, pre zent, dar fără veșmintele cultului, Îi da zor cu miluitul fără să mai slujească Sfânta Liturghie. Mi s-a explicat În cele din urmă, cu clipiri numai de un ochi, că popa se greșise peste noapte cu ispititoarea lui de preoteasă și că sfintele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căci toată vremea nu Încetase a se ruga zilnic Preacuratei. Iar când intră În mâ năstire, lucru ciudat!, auzi pe surorile ei, călugărițele, vorbindu-i ca și cum niciodată nu lipsise dintre ele. Fiindcă tot timpul ăsta Sfânta Sfintelor luase chipul și veșmintele [a]celeia care Îi purtase dragoste și credință În toiul Îndeletnicirilor ei ticăloase, stând maica cea fără de prihană printre celelalte maici și făcând laolaltă toate rânduielile slujbei, În așa fel că acestea nici nu băgară de seamă lipsa celei vinovate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au trecut decât câteva săptămâni, am sesizat deja câteva schimbări: prețul lumânărilor s-a dublat (de la 50 de bani, la un leu), candelele de la iconostas au dispărut, fiind Înlocuite cu un sfeșnic, amplasat În apropierea catapetesmei, În stânga Icoanei Maicii Domnului, veșmântul transparent de la ușile Împărătești a fost Înlocuit cu o draperie ornată cu decorațiuni specifice, dascălul tinerel și-a lăsat... „cioc“ și nu-i exclus să fi fost și altele. Surprinși de prezența mea au fost doar scriitorii Dumitru Brăneanu și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Mă ia cu el și mergem în locul unde are cunoștință că se găsesc cadavrele îngerilor înfrânți în luptă. Zărim trupul inert al unei asemenea făpturi sosite din cer. Ne apropiem. Trupul îngerului este imens și este făurit din lumină. Poartă veșmânt de in alb ca zăpada, cusut cu fir de aur. Pare un Guliver, și noi, lângă el, niște liliputani. O clipă îmi trece prin cap că va fi imposibil să-l clintim. Truman însă, sigur pe el, folosindu-și aripile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o colină, s-au dumirit că aceasta era vie și pulsa încet, ritmic, ca și cum respira. Și-au dat seama că, de fapt, este o vietate, o ființă uriașă de lumină. Stătea cu fața în sus, cu ochii închiși, avea niște veșminte de in transparent și părea că doarme. Ai fi zis că este un om gigantic, atâta că, în plus, avea și aripi, niște aripi puternice, imense. Băieții erau cu sufletul la gură. Ar fi încercat marea cu degetul, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
coborârea ori în căderea lor spre pământ?... Se pare că a sosit clipa. Lazarus se apropie de mine cu înfățișarea lui de o bunătate inexprimabilă. Mă mângâie plin de blândețe cu o mână pe creștet, iar cealaltă o ține sub veșmântul său de in luminos. -Veniamin, azi ți se va îndeplini dorința, azi e vremea să citești cărticica pecetluită. Pecetea cade azi pentru tine. Îmi vine să sar în sus de bucurie, pe undeva mijise în mine speranța că asta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înfrunt. Dar zilele-au trecut fugare Și-n urma lor ramas-au doar, Dureri și deznădejdi amare... S-au frânt palate de cleștar, În mii fărâme de lumină Și idolii cu chipul mut, De pe altarele-n ruină Și-au îmbrăcat veșmânt de lut...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
destul de Încurcați - neștiind dacă să ne facă sau nu cunoștință cu acele „distinse doamne din societatea chiliană“, ceea ce, pînă la urmă, au făcut, sau să se facă că plouă și să pretindă că nu ne cunosc (dacă vă amintiți de veșmintele noastre neortodoxe). Dar au făcut față Încurcăturii cît se poate de onorabil și au fost foarte prietenoși - atît cît pot fi niște oameni venind din lumi atît de diferite cum erau lumile noastre În acel moment. A venit și ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]