3,681 matches
-
Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându-și parcă vorbele cu securea. Am să mă duc la minister și-o să le cer să-l mute pe Lulea la cimitir, în interes de serviciu!... Așa!... Că pentru asta e tocmai bun un neica nimeni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc, el începu să se caute prin buzunare, apoi prin rubașcă, și din nou prin buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
coleg, de ziua lui... Să vii la noi, la politehnică, Victore! îi propuse Tase plin de însuflețire. Vrem să facem și noi ce-au făcut colegii noștri de la Budapesta. Noi, la medicină, ne gândim să înființăm un comitet de grevă, vesti calm și sigur de sine studentul medicinist, un tip înalt și zvelt, cu o meșă de păr albit prematur căzându-i peste frunte. Sandu Bura, se grăbi Tase să-l prezinte. Băiat fin și dintr-o bucată. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i un semn cu mâna. Dobrescu îngăimă o scuză, mai stătu pe acolo câteva clipe, apoi se fofilă printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are familie grea, săracul... Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și filologi se porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și floricele rare. Iar eu de-acum vă zic Și nu spuneți nimic Căci țara asta mare Este câștigătoare. Primăvara Primăvara cea frumoasă Cu întâi martie a sosit Și cu ploaia răcoroasă Eu îi zic: „Bine ai venit”. Ghiocelul ne vestește Căci din nori a răsărit Soarele cel ce-ncălzește, Primăvara a sosit. Toți copiii ne zâmbesc, Ei se joacă fericiți Și toți oamenii muncesc, Iar copiii sunt cuminți. Ardeiu Denisa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad Profesor coordonator
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
De cum am ajuns acasă, Bella, cățelușa mea haioasă Mă-ntâmpină voioasă. Bucuroasă c-am venit Latră ca un bun venit, Laptele să i-l încălzesc, Foamea să i-o potolesc. Primăvara Ploi călduțe și ușoare, Fir de ghiocel plăpând Să vestească sărbătoarea Anotimpului cel blând. Anotimpul mult iubit, Primăvară, bine-ai venit! Mama mea Iarba verde iar renaște, Un copil acum se naște. Mulțumindu-i pentru viață O iubim întreaga viață. Mama mereu ne învață Ce e rău și bun în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Care, zău, mi-au dat binețe. Veste de toamnă Astăzi am ieșit afară Și un sunet de chitară Îmi șoptea ușor, ușor Uite, toamna vine-n zbor! Frunze galbene-aurii Roșcate portocalii Se joacă și se-mbulzesc Toamna mie mi-o vestesc. Iftode Roxana-Marina, clasa a VI-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina O lume eternă Pe cerul senin Doar luna dă culoare întunericului Căci stelele și-ascund sub gene Privirea argintie. Luna-și întinde brațele spre mine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iar el din oglindă te privea Cuminte ca și umbra sa. Primăvara Primăvara a sosit Și pe noi ne-a înveselit Ghioceii au răsărit Iar copacii au înflorit. Fluturașii cei vioi Au venit iar pe la noi Păsărelele se adună Să vestească vremea bună. Totu-n jur e viu și-ntinerit Căci afară-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit. Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Prahova profesor coordonator Albu Elena Primăvara Primăvara, primăvară Dragă primăvară, Ai venit mai de curând, Zarea lumii luminând Și căldură de ne-aduci, Și zâmbete cât mai dulci. Vestitul soare a venit, El fiind foarte iubit, Oferindu-ne căldură Și vestind vreme bună. Ciripitul păsărilor, Visele copiilor Cântecul răsunat, Vremea-i bună de sculat! Mama Dacă tu nu ai fi Nici eu nu aș trăi Și dacă tu cu mine-ai fi Fericită aș trai. Când plângeam Tu îmi cântai, Când
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le-a furat un zmeu Cel mai aprig paraleu. Treaba el a isprăvit Apoi vesel a venit Să-și primească și el plata Împărăția și fata. Sărbătorile de iarnă În Ajun de Crăciun Omul rău și omul bun Merg să vestească în lume Cea mai măreață minune Că s-a născut Domnul Sfânt Ca s-aducă pe pământ Mântuire, bunătate Și iertare de păcate. Iată vine Moș Crăciun Moș Crăciun cel drag și bun Și-aduce pentru copii Foarte multe jucării
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împărăteasa râdea cu un ochi și cu celălalt plângea, amintindu-și mereu de ceea ce-i spusese zâna. Știa că avea dreptate, mai ales că primul venit pe lume plânsese intens și prelung ca un viteaz războinic, iar celălalt și-a vestit apariția în lumea văzută într-un mod foarte discret, printr-un scâncet ce îi încredința pe toți că va fi cuminte ca o fată. Primul a primit numele Amirion ce mai târziu va fi supranumit cel Viteaz, iar cel de-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mobilul ca să poată cugeta În tihnă. Făcu totuși cale-ntoarsă și tocmai se Îndrepta spre mașină cînd o mișcare ușoară venind dinspre sit Îi atrase atenția. De departe, semăna vag cu fumul papal care se Înalță la Vatican pentru a se vesti alegerea suveranului pontif. Aici, emanația evanescentă și albă părea că urcă din chiar inima dolmenului. Intrigată, se apropie de megalitul care Îi ajungea pînă la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-a Întîmplat asta? Ți-amintești? - Ba bine că nu! exclamă el Îndreptîndu-se de spate. La vremea aceea, eram În campanie de pescuit, plecat cam de multișor, dar maică-ta izbutise să-mi transmită o scrisoare printr-un coleg. Mă vestea că era Însărcinată cu tine! Cu bietul Pierric, lucrurile au stat rău, a petrecut afară noaptea cînd cu furtuna cea mare din mai 1968. Marie primi dezvăluirea ca pe un șoc. Ca să nu-și alarmeze tatăl, se Întoarse, adună cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop de agresivitate nu se descifra în comportamentul acestui străin. Atunci pentru ce să-și bată capul? Îi întoarse spatele și-și văzu, agitată, de treburi. Venise primăvara și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de această binecuvântată emoție, ci de stupoare. În fața lui nu se mai desfășoară ca altădată, într-un degradé minunat al luminii și al coloritului pe care aceasta îl înfățișează în nuanțe infinite, continuitatea unui naos cu decorații sclipitoare unde se vestește devenirea neîndoielnică a ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe puținii turiști că au nimerit în toiul unor lucrări de restaurare, imense dâre albicioase de stuc și ciment își întind tentaculele monstruoase
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze orașul? Toate speranțele păreau să Îi fi fost Încredințate doar lui și puterilor sale. Cu siguranță, era vorba de misiunea Alighierilor, pe care i-o vestise steaua sa călăuzitoare. — Minte Îngustă, de ce crezi m-am născut sub semnul Gemenilor, dacă nu pentru asta? Bargello, care frecventase prea puțin știința astrologiei, se limită să se dea ușor la o parte, interzis. De pe cealaltă parte a râului, Negrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra vălurilor sub care și el și-a ascuns fața. Îi vestește că sunt gata de plecare. Închise ușa, vântul amuți, și ploaia de nisip se auzi și mai deslușit izbind în geamuri. Motorul tuși, apoi se opri de-a binelea. Îndelung solicitat de demaror, porni în cele din urmă și șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
limpede că în aceste săptămâni, în care stătuse degeaba, își pierduse deprinderile de a lucra. Dar în același timp se gândea că munca manuală când nu-i numai muncă de precizie, devine tot mai grea o dată cu vârsta. Oboseala aceasta îi vestea bătrânețea apropiată. Munca fizică ajunge până la urmă să fie un adevărat blestem, care precede sfârșitul, și, după o zi istovitoare, somnul seamănă cu moartea. Avea dreptate băiatul lui când voia să se facă învățător, cei care țin discursuri despre munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți vestea fără să mai adauge nimic. Se adunaseră în jurul lui și se priveau între ei, stingheriți. Nu se mai auzea decât motorul ferăstrăului mecanic, învârtindu-se în gol. - Poate că nu e nimic grav, spuse unul din ei. Apoi fiecare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
clipă, spre a pieri de îndată, ca o bășică de aer, care nici nu a apucat bine să ia ființă că s-a și spart. Dorea să se întoarcă acasă, la băiat, la Fernande, la terasa lui. Tocmai atunci Ballester vesti sfârșitul lucrului. Ferăstraiele se opriră, începură fără grabă să stingă focurile și să-și rânduiască sculele, apoi se îndreptară unul câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ia o flanelă. Străbătu clasa goală și înghețată. Pe tablă, cele patru fluvii ale Franței, desenate cu crete de culori diferite, curgeau de trei zile către estuarul lor. Zăpada căzuse pe neașteptate pe la jumătatea lui octombrie, fără să fi fost vestită de obișnuitele ploi, și douăzeci de elevi care locuiau în satele răspândite pe podiș nu mai veneau la școală. Nu-i rămânea decât să aștepte timpul frumos. Daru nu mai făcea foc decât în singura lui cameră, învecinată cu sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îi plătise, iar ei, cu o voce ciudat de veselă în noaptea apăsătoare, salutau în portugheză mașina care pornea mai departe la drum. - Ei spus șaizeci de kilometri până la Iguape. Mai ai de mers trei ore și terminat. Socrate mulțumit, vesti șoferul. Omul râse, cu un râs bun, puternic și cald, care îi semăna. - Și eu, Socrate, sunt mulțumit. Sunt bucuros că drumul etare. - Tu prea greu, domnu' d'Arrast, tu prea greu, râdea și șoferul, fără să se poată opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de strigătul zorilor, s-a împrăștiat în imensul nesfârșit al norilor, și-am rămas singură, pradă întrebărilor... Drumuri divine Acolo unde zarea îmbrățișează marea și unde cerul sărută efemerul , uscatul strânge-n brațe întinderi de speranțe iar valuri de spumă vestesc voie bună. Pe umeri de stâncă cu fața adâncă brăzdate de soare coborâte-n uitare gândurile noastre cu privirile spre astre caută ușor drumul spre dor. Iubrea s-ascunde printre vorbe, oriunde trebuie s alungi durerea și-nfruntând tăcerea să cauți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]