46,761 matches
-
mâncăm? Opincile Sfântului Sisoe? că aici nu avem nimic. —Bate și ți se va deschide! Cecilia bate în ușa frigiderului și o deschide. — Cercetează și vei găsi! o îndeamnă Matei. —Oaa! Avem de toate. Ciorbă, friptură, garnitură, salată, prăjituri, bere, vin, sucuri, fructe. Sare la Matei, își pune mâinile după gâtul lui și-l sărută cât îi place. Când le-ai adus, scumpete? Unde aranjăm masa? — Unde vrei tu. — În sufragerie că e sărbătoarea noastră. Întâi să ne spălăm și să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de ciudă, că mi-ai luat-o pe Cecilia cu care mă obișnuisem atât de mult și speram să rămână lângă mine, că sunt singur cuc, lăcrimează unchiul Filip, bătându-l pe umăr pe Matei. Lasă, unchiule, că mâine, poimâine, vin ai mici ai noștri și o să-ți umple casa. Dacă voi mai apuca zilele acelea. Cum să nu le apuci , cuscre, că ești teafăr, voinic, arăți mai bine ca mine, îl încurajează Virgil Zamfirescu, tatăl lui Matei. Cecilia i-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ia avionul spre Germania, fapt ce l-a bucurat foarte mult. Au vizitat și nașii și pe părinții lui Matei, primind și ei vizite printre care logodnicii. În ziua în care i-a vizitat ei, în timp ce Gelu cu Matei serveau vin, Leontina cu Cecilia s-au dus să pregătească pentru fiecare cafea. Leontina, curioasă, s-a interesat cum a fost în noaptea nunții. Cum s-a purtat Matei? —Leontina scumpă, eu am fost înspăimântată, că nu știam cum va fi. — Te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în schimbul unor mici cadouri, în cea mai ilustră tradiție Pristanda? Cum să-ți faci programare la un medic japonez sau scandinav și să-i duci acestuia, la modul cel mai serios și însoțite de sărutări de mână, o damigeană cu vin, o găină, o găleată cu brânză sau, și mai ridicol, un cartuș de țigări? În fine, cum să-i spui unui funcționar canadian sau german că ai nevoie de documentul cutare, în schimbul căruia întinzi discret un plic cu bani, din moment ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la petrecerile aristocraților, dar, mai ales, într-un menuet senzorial, este descrisă atmosfera rarefiată de la banchet: " Se găseau patruzeci de coșuri cu fructe și patruzeci de cutii cu hrană, oferite de tot atâția curteni, Yugiri conducând procesiunea. Genji le turna vin oaspeților și gustă o supă din ierburi proaspete. Dinaintea lui, se aflau patru suporturi din aloe, ce sprijineau cele mai fine tacâmuri, după ultima modă. [...] Cântăreții, adunați în dreptul scării de la miazăzi, aveau voci minunate. Curând, aceștia trecură la o cheie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din alterarea feței și mai cu seamă din desele oftări ce ieșeau din piepturile lor. Vinul cel tămâios de Cernătești, turnat necontenit în gâtlejul boierilor, începu să-și facă efectul său (iertați, din nou, redundanța, n. m.). Oaspeții noștri, cari până aci mâncau și beau liniștiți ca cei șapte filosofi ai Eladei (neîndoielnic, pitarul Filimon are
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a japonezului obișnuit. Ca om venit dintr-o cultură a burții, ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cum te cheamă? -Norocel, spune mama că m-a strigat când m-a născut. -Dar... tată ai ? -Am avut și tată dar... nu mai am. -Ce s-a întâmplat cu el? -A murit într-un accident la mină. De aceea vin zilnic la țintirimul de dincolo de pădure, adică la Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
călare alături de luptătorii uri, fiindcă au de încercat o armă nouă. -Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba? -Atunci când se luptă doi călăreți, se pot încurca unul pe altul. Arma nouă cu care vin este greu de mânuit. Uran a făcut ochii mari și mirat a repetat întrebarea către Amar: -Nu mă ține în frâu, spune odată despre ce este vorba? -Fiecare luptător cristen care va lupta călare alături de un luptător ur va avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
țin evidența fiecăruia care a venit, care n-a venit, pentru ce toate acestea? De ce trebuie să iei tu la întrebări pe fiecare? Omul vine la biserică atunci când simte nevoia, că trebuie să ia legătura cu divinitatea. În schimb unii vin la biserică să-și pună la punct niște treburi, niște afaceri. Este normal așa? -Dar când trecem prin dreptul unei biserici, de ce nu ți faci cruce? ... -Pentru a nu o face în zadar sau în fățărnicie, a răspuns Costică. -Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe toți oamenii și pe care Isus îl numește "Tată". Începând cu Dumnezeu și sfârșind prin a răspunde doar în fața lui, să fim liberi în fața celorlalți. Nu este necesar să devenim asceți; este cunoscut faptul că și Isus a băut vin și participa la bancheturi. Nu trebuie însă să ducem o viață egoistă, limitându-ne să ne urmărim doar propriile interese și nevoi, mai curând să nu pierdem din vedere binele aproapelui, care are nevoie de noi tocmai în viața de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
intenționez să ofer rețete pentru o alimentație și un somn sănătos, pentru menținerea liniei și bunăstării, deoarece o fac deja zilnic cei din mass-media. Desigur, faptul că mă mențin în formă practicând zilnic puțin sport, având o alimentație sănătoasă, consumând vin cu măsură și ducând în general o viață regulată a contribuit la atingerea veneratei mele vârste. Însă în același timp am avut mereu limpede în minte că sănătatea nu este binele suprem. Dacă în viață totul se învârte în jurul ei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ajunge amărăciunea ei" (Mt., 6, 34). Isus însuși, deși luând în serios viața, nu era deloc un ascet și, precum este știut, participa la viața celorlalți și la sărbătorile lor; acuzația că ar fi un mâncăcios și un băutor de vin (Mt., 11, 19) ar putea avea un fundament istoric, chiar dacă este vorba de o calomnie. În orice caz, este legendară relatarea Evangheliei după Ioan a apei transformate în vin la nunta din Cana Galileei (In., 2, 1-2). Totuși, corect ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lor; acuzația că ar fi un mâncăcios și un băutor de vin (Mt., 11, 19) ar putea avea un fundament istoric, chiar dacă este vorba de o calomnie. În orice caz, este legendară relatarea Evangheliei după Ioan a apei transformate în vin la nunta din Cana Galileei (In., 2, 1-2). Totuși, corect ar fi să urmărim sfatul pe care apostolul Pavel îl dă discipolului său Timotei: Nu mai bea doar apă, ci ia și un pic de vin, din cauza stomacului tău și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a apei transformate în vin la nunta din Cana Galileei (In., 2, 1-2). Totuși, corect ar fi să urmărim sfatul pe care apostolul Pavel îl dă discipolului său Timotei: Nu mai bea doar apă, ci ia și un pic de vin, din cauza stomacului tău și a deselor stări de îmbolnăviri" (1 Tim., 5, 23). Ars vivendi Credincioși sau nu, oamenii de astăzi au ca centru al proiectelor și aspirațiilor această lume. Dacă vor, pot avea o viață mai plină, umplând-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.) plus sacrificii vegetale (grăunțe, făină, untdelemn, vin etc.) după felul și intensitatea păcatului fiecăruia. Aducerea unor atari sacrificii, înseamnă că ei își recunosc păcatul. Prin punerea mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care prin înjunghiere, suferea pedeapsa meritată de cel păcătos. Cel ce ducea animalul spre sacrificiu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fac asupra incinerării, pe care preoții în special o găsesc neconformă cu principiile generale ale bisericii, focul fiind considerat ca ceva propriu idolatriei și păgânismului. Eu însă mi-aș permite să-ntreb pe frații preoți: Cred ei că pâinea și vinul, sfințite prin harul divin se transformă realmente în trupul și sângele Mântuitorului? Dacă "da", așa cum credem noi, ortodocșii, de ce atunci biserica poruncește, ca în caz de mucegăire a sfintei împărtășanii ori vărsarea ei pe jos, să fie strânsă cu grijă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lui Dumnezeu decât focul? Deschideți, frați preoți, orice Liturghier și veți găsi acolo poruncile bisericii cu privire, nu la hoitul nostru omenesc, ci la trupul viu al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Christos dat nouă etern sub forma pâinii și vinului, unde ni se poruncește, sub "păcat de moarte", de a nu-l arunca în gunoi, ca pe orice aderență, ci de a-l arde, căci numai focul e demn de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este "orariul" ce-l pun credincioșii ortodocși la capul mortului, dacă nu un "simbol" al coroanei de spini de pe capul Mântuitorului. Ce-nsemnează "pânza" cu care se acoperă mortul, dacă nu "giulgiurile" cu care a fost înfășat Mântuitorul la îmbălsămare? Ce-nsemnează "vinul, untul de lemn și tămâia" pe care preotul le toarnă peste mort, dacă nu, neînsemnatele noastre "aromate", cu care ar fi fost uns și îmbălsămat Domnul? Ce-nsemnează "pământul" pe care-l aruncăm peste mort, dacă nu o mărturisire, un "simbol
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a asigurat cele mai solide simpatii În incintă, inclusiv aceea a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc, care, deși apărea În refrenele populare cântate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care i-o deplasa spre colțul stâng al gurii, și care Întotdeauna părea amenințătoare ca o Împunsătură de spadă - de altfel aceasta urma numaidecât -, sau funebră ca o presimțire când apărea după câteva sticle de vin, din acelea pe care căpitanul obișnuia să le golească de unul singur În zilele-i de tăcere. Doi litri jumate dați pe gât fără să respire, și gestul acela al lui de a-și șterge mustața cu dosul mâinii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fost și mai mare dacă aș fi bănuit că tocmai mă privise Diavolul. — Nu ne rămâne decât să ne batem - zise don Francisco de Quevedo. Masa era plină de sticle goale, și ori de câte ori don Francisco se Întrecea cu măsura la vinul de San Martín de Valdeiglesias - lucru care se Întâmpla ades -, ținea morțiș să scoată spada și să se bată cu cineva. Era un poet șchiop și agitat, fanfaron și bătăuș, curvar, cu vederea slabă, cavaler de Santiago, cu inteligența și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
inevitabilă Încrucișarea oțelurilor În stradă cu necunoscuții, pentru a nu-l lăsa singur pe don Francisco În atare Împrejurare. — Aio te vincere posse, conchise Dómine Pérez resemnându-se, pe când Licențiatul Calzas Își ascundea râsul, cu nasul Într-o stacană cu vin. Cu un suspin adânc, căpitanul dădu să se scoale de la masă. Don Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire amicală de mulțumire și găsi prilejul să-i dedice două versulețe: Tu, ‘n al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dans nu lăsa umbră de Îndoială asupra rezultatului. Se puneau rămășaguri câte lovituri de spadă vor apuca să dea străinii, care nu știau cu cine au de-a face. Prin urmare, căpitanul, deja În picioare, mai bău o gură de vin, se uită la necunoscuți În semn de scuză că lucrurile merseseră prea departe și făcu din cap un gest spre ușă, ca să nu paradească taverna lui Caridad Lebrijana, care părea sincer preocupată de starea mobilierului ei. — La dispoziția domniilor voastre. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
interesează pentru farmecele lor, preoți, pentru iertarea păcatelor, bătrâni, pentru banii lor... Cât despre oamenii ca tine și ca mine, noi nu interesăm decât prin spadele noastre. Făcu o pauză ca să se uite În dreapta și În stânga, mai bău oleacă de vin și vorbi pe un ton mai coborât. E vorba de niște oameni sus-puși. O treabă sigură, fără alte riscuri decât cele obișnuite... Pe bani frumoși. Căpitanul se uită la prietenul lui, interesat. În momentele acelea, cuvântul bani ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]