22,492 matches
-
eu, sub mireasma portocalilor În floare. Văduva lui, Mari néni, care nu Împlinise Încă patruzeci, s-a recăsătorit după cîțiva ani, devenind doamna Miriam Nizzani alături de un brăilean cu chef de viață. CÎnd, revenind de peste mări și țări, ne-a vizitat pentru prima oară, vorbea mult mai bine românește decît atunci cînd plecase, Îi curgeau din gură formulări sprintene, muntenești, pe lîngă care ardeleneasca prietenelor ei hodorogea ca o căruță neunsă peste bolovani de rîu. Doamna Miriam anticipa cu cîțiva ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
același nume. Sigur e că unul din neamul lor, Bartolomeu Drágfi, a ajuns principe al Transilvaniei În anul căderii Constantinopolului și a domnit pînă spre capătul veacului. Am aflat toate astea de la parohul bisericii romano-catolice, distinsul părinte Uhár. L-am vizitat În anii de liceu Împreună cu colegul meu ardudan, Gyuri Dicsi, alias Tytyrus. Înaintea unor oaspeți ca noi, cuvintele preotului izvorau lumi na lină a unei autentice desfătări sufletești... Trăia bucuria de a le vorbi unor tineri iscoditori despre lucruri pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e nevoie de ceva, ni se adresă cu „tovarăși“. Surîsul Înțelegător al gazdei noastre a liniștit-o pe bătrînă, iar pe noi ne-a lămurit că ea, auzind că În casa parohială se vorbește românește, crezuse că preotul maghiar e vizitat de autoritățile de Partid. Părintele s-a oprit Îndelung asupra bisericii În care slujea. Rezistase pe coama ei de deal din 1482, un an după ce fusese ridicată cetatea. Mi-o aminteam și eu. Nu În amănunt, ci mai mult ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a fi evacuat de la fața locului. Pămîntul era cu siguranță Înghețat, fiindcă, luînd-o direct peste grădini, nu țin minte nici vreo urmă de zăpadă ori de noroi. Ajungem la tanti Neli unde am stat plicticos de mult. N-am mai vizitat-o niciodată de atunci, dar nu pot uita Întunecimea casei și căldura dinăuntru plină de aburi. Ne Întoarcem În sfîrșit acasă, unde aflu uluit că barza mi-a adus o surioară. În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
miraculoasă a Mariei dintr-o mamă sterilă și despre aducerea ei la Templul din Ierusalim ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră în Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei 82. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei în registru iconografic. De obicei însă, vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care îmi îngădui să o citez aici, în traducere proprie: Vestea nașterii Mariei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea s-au realizat numeroase traduceri în limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e în dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă chiar pe spatele unei balene, întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
optimismul utopic stârnit de lumea de dincolo. La urma urmei, în ce rezidă capacitatea de atracție a scrierilor apocaliptice, dacă nu tocmai în descrierile amănunțite ale lumii de apoi („vremea viitoare”), pe care vizionarii vor fi avut privilegiul să o viziteze de pe-acum? Sub privirile lor pământești, transfigurate însă, se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile de beatitudine fără sfârșit, precum și sălașuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Profesorul Hliboceanu și-a dat seama abia mai târziu că directorul l-a atenționat pe doctorul Pas să-l supună pe securist la un regim spitalicesc strict. Printre restricții era și faptul ca nimeni să nu aibă voie a-l vizita, iar personalul medical să nu stea În preajma lui nici un minut mai mult decât strictul necesar... Când, În sfârșit, „mumia” a făcut ochi, a Încercat - așa fonfăit cum era - să schimbe o vorbă două cu vreun vecin din salon, dar a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader: ― Apoi omul vine, stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-o vinit cumătru-su În vizită. ― Da’ ce, nu s-au mai vizitat cumătrii? - a Întrebat Petrică. ― Da, dar aista, cum o dat de vin bun și de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și? ― Ce s-o gândit gazda? Și-o chemat copchiii și le-o zâs: „Ia pupați voi mâna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cunoscuți... „Cine o fi?” - s-a Întrebat profesorul, așteptând să se arate cel care aproape a dat ușa de perete... ― Bună ziua, profesore - l-a salutat căpitanul Vătrai, rămânând În ușă. ― Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de bani, ca s-o îndrepte ori ca s-o strice și să-și facă una nouă, iar asta însemna cheltuieli, muncă și multă bătaie de cap, nu era floare la ureche etc. etc. Într-una din zile Stelian fu vizitat și de Panaitescu, fostul cârciumar de la Ciocoveni, care ar fi fost interesat să cumpere jumătate din curte, fără casă, pentru un ginere de-al său, precum și materialele de construcție tabla și lemnăria , despre care știa de la Virgil că zăceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cinci-șase ani n-o să mai aibă nici unul pământ, așa că... Fără să-și ducă vorba până la capăt, vicepreședintele îi strânse mâna și se grăbi să dispară înapoi în clădirea sfatului popular. 4 A doua zi după această întrevedere, Stelian se pomeni vizitat acasă de Grigore Gospodin care, cu un aer vesel și încrezător, îi dădu de știre că tocmai reușise să mai cumpere câteva pogoane bune de pământ pentru grădinăria lui și că era mulțumit de noul său ginere, Marinică dascălul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avea să-i devină soție. La "Fiat" fusese avansat și era bine apreciat de șefii săi și de patronat, în ciuda orientării lui politice de stânga. În finalul epistolei sale el le dădea de veste că avea de gând să-i viziteze în vară, când urma să-și ia concediul. Dragul de el, bine că-i teafăr și sănătos! spuse Mafalda cu lacrimi în ochi, punând scrisoarea înapoi în plic. De când îl știu a fost un om bun și cinstit... De-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu Gâgă ăsta mă-mpac eu bine! dădu din cap Grigore Gospodin și se grăbi să o ia din loc, fără să mai lămurească de ce-i spunea ginerelui său Gâgă, și nu Marinică, așa cum era firesc. Peste vreo săptămână îl vizită Sever, care nu mai dăduse pe la țară de multă vreme și nu știa nimic în legătură cu serviciul său de la sfatul popular. Ginerele său îl găsi la masa din chioșc, scriind de zor la un raport privind posibilitatea înființării unui magazin alimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gâscă, foarte mari și foarte proaspete, la un preț convenabil și foarte corect, fiindcă tocmai își cumpărase un cântar nou-nouț, mult mai bun decât cel cu talgerul de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot un văduvoi, dar mai tânăr chiar decât ea. La rându-i, destoinicul doctor Emanoil Rigani, care avea să iasă în curând la pensie, îl ținuse o noapte întreagă de vorbă în cabinetul lui de la dispensar, poftindu-l să-l viziteze la locuința sa din București cel puțin o dată pe lună, dacă nu mai des. În fine, cu puțin înaintea plecării definitive din Brănești, Virgil se repezise și pe la mănăstire, ca să-și ia rămas bun de la General și de la Vică Scorțeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pe celălalt palier, că i-a spus un fel de vrăjitoare care citește în globul de cristal că pisicile presimt venirea morții." " Așa zicea și mătușa din satul bătrânilor mei. Zicea că o pisică roșcată, străină de sat, le-a vizitat casa înainte ca cei doi gemeni ai ei să se prăpădească acum mai bine de cincizeci de ani". Dacă te aude șefa cu așa ceva te trezești în șomaj... Și mai ales dacă ajunge la urechile domnului profesor..." "Să ne grăbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tata, la vedere sau pitulat pe unde puteam, încercam să îi fiu mereu în preajmă. Când am început să înțeleg mai bine, adică pe la șapte ani, îmi plăcea să asist la discuțiile lui cu prietenii, uneori foarte numeroși, care îl vizitau. Azi știu că mulți erau din familii din Bucovina de Sus care reușiseră să ia drumul refugiului spre patria mamă atunci când pericolul rusesc se apropia. Mi-au rămas bine întipărite în memorie nume ca Sbiera sau Voronca, Flondor sau Racoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ignora că ea însăși a trădat și îl judecă cu o altă măsură. "Tel père, telle fille..."6 își reproșează totuși cu amărăciune. Teodorei nu îi scapă frământările prin care trece Dora și își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea deși n-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spiritele noastre au vibrat la unison. Nu știu dacă știai că tatăl tău avea o mare pasiune pentru Eminescu. Începuse să culeagă date, să se documenteze pentru un studiu despre " Noi ipoteze despre boala și moartea lui Mihai Eminescu" și vizitase spitale din Iași, aflând niște detalii foarte tulburătoare. Eram cu toții victime ale spuselor oficiale că Eminescu ar fi fost răpus de o boală venerică dublată de o demență paralitică. Simion, foarte contrariat de defăimarea idolului lui, stăruise și obținuse aprobarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
localnici care cunoșteau deja drumul Brodocului, chemări la "urgențe" medicale pe care Cel de Sus și mama natură mă ajutau să le rezolv mai mult sau mai puțin bine. În fine, începuse iarna când cei doi militari gradați ne-au vizitat din nou, de data asta însoțiți de un civil, un bărbat blond, înalt, cu un chip sever asprit de o scrutătoare privire albastră. Comandantul mi l-a recomandat ca fiind Gerhard Bosch, medic german care se ocupa de crearea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Coperta colecției: Vasilian DOBOȘ Tehnoredactare: Florentina VRĂBIUȚĂ Editura JUNIMEA, Strada Păcurari nr. 4 BCU Mihai Eminescu (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand) cod 700 511 Iași ROMÂNIA tel./fax. 0232 410 427 e-mail: edjunimea@gmail.com revistascriptor@gmail.com Vă invităm să vizitați site-ul nostru, la adresa www.editurajunimea.ro (unde puteți comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) Emanoil REI (c) Editura JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Emanoil REI Povestiri alese Cuvânt de însoțire de Liviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
abia perceptibil. Da! O voi extrage de la dosarul Falsuri în declarații și a mai adăugat: Du-te, pește, și trăiește, de prieteni te ferește! Și vezi, poate că cândva, vreodată, vei scrie și despre unul Ilie-Cadristu'... Și poate ne mai vizitezi, a pus capăt discuțiilor colaboratoarea lu' tovarășu' și a zâmbit acum cu tot șiragul ei de perle superbe, aparent mulțumită că șefu' a dispărut cu ditamai dosarele sub braț într-o altă încăpere. Nu mi-ar displace, i-a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
idei, Ghiță s-a prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la Herța, pe numele său Viorel Purice, i-a împărtășit suprema ei nedumerire, surprindere și dezamăgire: Boje moi! Boje moi! Și în final, vî svabodnî! Suntem liberi! Suntem liberi! au exclamat câțiva copii vorbitori de limbă română din detașament. Să vizităm tabăra... Să ne facem prieteni printre frații noștri români! * * * Și acum, intrăm în localitatea Voroneț unde vom vizita minunata ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare din 1488 și înfrumusețată cu fresce exterioare în timpul domniei lui Petru Rareș, o adevărată capodoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]