5,010 matches
-
Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și-ncolo, În sus sau În jos, după cum roțile intrau și ieșeau din gropi. Soldatul urla Întruna și vocea lui acoperea zdrăngănelile tunului: «Vaina caput! Vaina caput!». Era atâta fericire În răcnetele acelui sol de pace, că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încet-Încet, o nouă grămadă formată de astă dată, din știuleți curați. Mișcările deveneau din ce În ce mai sacadate și mai rapide, iar eleva de alături se străduia să țină ritmul impus de nărăvitul mentor. Acesta Își lipea privirile de sânii fetei care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu capul În jos, apoi Îi desfăcea scurt beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mușca fioros de testicoaie pe masculii ceilalți. Unora mușcăturile li se infectau și trebuia să fie sacrificați. Înmuiat, poate, de căldura de care se lăsase Învăluit ca o șopârlă, Cap de Șobolan dăduse drumul fără să vrea iepuroiului care se zbătuse amarnic și care, căzut la pământ, o luase la picior prin grădina de legume ce nu se vădea, la rându-i, decât o cușcă mai mare, așa Îngrădită cum era de un gard din sârmă Împletită. Primarul intrase, Închisese În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râsul curcilor. Lasă-mă, deci, pe mine să comand. Știai că braga nu e - după cum Își Închipuie toți fraierii - băutură turcească?” Apoi veni lângă ei fata care servea la mese și cei doi Încremeniră, muți de uimire și cu sufletele zbătându-li-se bezmetic În trupurile ce nu se mai puteau mișca. În fața lor, Îmbrăcată Într-un sarafan roșu, aștepta desăvârșita Închipuire a firii: Marianti. Grecul, tată-său, o Împinsese să se mărite cu un jandarm și ea nu se Împotrivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și‐ a doua zi s‐a dus și‐a întrebat Pe draga lui, dar ea și‐acum i‐a dat Răspunsul vechi. și gemea plângând și nu putea să fugă d‐acest gând - și nouă nopți cu gândul s‐a zbătut și‐ n urmă a dus iubitei ce‐a cerut. El n‐ a putut să plângă și‐ar fi plâns. În mână tremurat ținea, dar strâns Odorul drag, o inimă‐și‐ a cui? Aceasta este răsplătirea lui! Ea l‐ a iubit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sărut mâna mamă! 29.03.1987 RETROSPECTIVĂ Tata , după ce‐a murit, Mama, rău s‐a ofilit; Poate de viață sihastră Dar mai mult de mila noastră. Două surori și doi frați Am rămas împovărați; și cu mama lângă noi Ne zbăteam numa‐nevoi. Prin necazuri și suspin Ne‐nvăța ca să muncim; Cu lumea în rând să fim și să supraviețuim. Mama, când mai mult muncea Tot mai sus se înălța; Când cânta și când plângea O regină ea părea. Iar în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cum doi băieți ți‐ s slugi, departe, și nu le‐ ai mai știut de nume. Din trei feciori ce‐ aveai, războiul Ți l‐a‐ ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
câte‐o hetairă cu lac pe unghii, pentru ofensivă; așa începe‐ un zaiafet cu surlă. BALADĂ NUPȚIALĂ Voi mai veni, vei mai veni în hora care nu se rupe. Va fi o zi, numai o zi când apa se va zbate‐n cupe. Voi scrie mult, vei scrie mult într‐ un album din altă vreme. Voi risipi dor și tumult în una mie de poeme. Nu mă‐ ntristez, nu te‐ntrista de clipa rece‐ a despărțirii. Am fost al tău, ai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia poartă‐ n gestul ei și‐n gând Toată chemarea lumii viitoare. PRUNCUL (fragment) El vine de departe: nouă luni S‐ a tot zbătut în lupte, nevăzut, S‐ a smuls ca o furtună de pe culmi, Spre un tărâm necunoscut. Dintr‐o nădejde s‐ a născut‐și‐ un vis, Fiu al iubirii pline și carnale, Zile și nopți muma‐l ținu închis Sub pieptul ei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
preoții erau înconjurați astfel, unul dintre copii, alergând pe marginea șanțului, căzu înăuntru, scoțând un sunet ca al unei broaște. Șanțul era gol, nefiind nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că, până și unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
masa de ființe omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și, în curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le mulțumesc încă, dar factorul hotărâtor care m-a susținut și mai mult a fost FAMILIA care, cu acea dragoste deosebită ce mi-a oferit în permanență, m-a făcut să simt că viața este frumoasă, că merită să te zbați și să lupți mereu cu dârzenie, că optimismul ce-și face loc în om îl face să treacă mai ușor peste unele piedici și necazuri, de care nimeni nu e scutit. De aici înainte voi folosi însemnările legate de unele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din mintea mea sau ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
hățișuri necunoscute și, cum se spune, “să n-o dai cu oiștea-n gard”, că nu degeaba m-ai poreclit “gândul de veghe”. --Acum te-am recunoscut de-a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam între ciocan și nicovală, să-l înțeleg și să-l ajut pe Doctorul Gruia. Doream atât de mult să poată scăpa de ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
două calote sferice ale bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari, care redau Ieșirea din Egipt a iudeilor. În prima scenă după cetatea Egiptului este arătată armata egipteană, după care urmează Marea Roșie în valurile căreia se zbat cei ce se încumetă să-i urmărească pe evrei, care sunt plasați pe malul opus, cu chipurile luminoase, că au scăpat de robie. Scena următoare arată cum este dus chivotul legii pe umeri de către un grup de evrei, în fața cărora
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vodă să cerceteze „jaloba” lui Manolachi spune: „Și eu încăși am hotărît a nu mai ceri nimică nici unul la altu , ce să fie paci între dînșii. Și am dat această mărturie la mîna prefectului”. Vezi tu cum sunt oamenii? Se zbat și se bat pentru lucruri trecătoare, dar mai puțin pentru suflet. Uite cum și aceste dughene pe care le vedem aici pe Ulița Mare în fața „bisericii ungurești” nu mai sunt cele din 1755, făcute de Manolachi teslarul... Din ce pricină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a pus mâna streașină la ochi și, după o scurtă cercetare a uliții, a întins mâna spre o ogradă frumoasă, cu livadă și un șir de dughene așezate șnur cu fața la uliță. Din tot ce am văzut am priceput de ce se zbătea Marica Covrigoaia să fie stăpână pe cele două dughene... Când m-am săturat să admir gospodăria Măricuței, bătrânul mi-a făcut semn să pornim mai departe...Din loc în loc, mă face atent : „Ia privește la casa asta” sau „Am să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
orice bolovan studios și de aceea vom începe cu o povestioară. Cică într-o zi cu soare și criză la buzunare, doi inși stăteau și ei lejer lihniți, pe malul unei ape curgătoare. Adus de curent, apare unul care se zbătea și cerea ajutor că se îneacă. Primul ins, sare vitejește în râu și îl salvează. De abia îl trăsese la mal, că mai apare unul in pericol și primul ins sare din nou în apă. Îl salvează și pe acesta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
îl salvează. De abia îl trăsese la mal, că mai apare unul in pericol și primul ins sare din nou în apă. Îl salvează și pe acesta, a treia oară la fel și în zare deja se vedea al patrulea zbătându-se în valuri. Al doilea ins de pe mal, se ridică și dă să plece. "Unde pleci?” îl întreabă primul, „Avem oameni de salvat!". Și atunci al doilea îl lămurește: "Păi, m-aș duce să-l opresc pe ticălosul care tot
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Iepurașul cel viteaz, investit de Băsescu personal cu rangul de prim ministru, a trecut repede peste acest așa zis incident, de parcă autobuzul comunal ar fi călcat un câine comunitar și a vorbit mai departe de la tribună. Că un om se zbătea acum în chinurile morții, ce conta pentru el. Ce-i pasă lui de omul acela, când are la dispoziție o cohortă de medici și psihologi, care vor spune și chiar jura la comandă, că individul era demult dus cu pluta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în așteptare. Femeia din oglindă îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se bifurcă: viața se scaldă în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu zac la colț de stradă, așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
filosofia lumii? Umilită, și-a strâns la piept crucea și a simțit cum așchiile îi pătrund dureros pe sub unghii. O privește ca pe o dezlegată taină și o sărută. Da. Era crucea lui!... Lumea din oglindă Ochiul stâng mi se zbătea în dimineața aceea, ca un șoarece prins în cursă. Semn rău, ar fi spus mătușa Aglaia, dacă ar fi putut stăbate timpul până în colțul amintirilor. Mereu e semn rău, îmi murmură ea, încălzindu-mi urechea de parcă, ar fi vrut să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa ca peștele în apa răcoroasă a muntelui. Dar ce spun eu, toate au un scop în viață, chiar și-n lumea... din oglindă.Îmi pipăi ochii și simt că ochiul meu stâng are în loc de geană o aripă cenușie de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]