4,648 matches
-
o împărăție atît de nouă, nu c-ar putea să cadă de pe cer, dar să alunece! hipertrofia de clar-obscur baroc, detaliul pe muchie al norului-vîltoare, ciob de lumină obiectul zburător, îi revine lucirea scăpat în golf de senin provizoriu, ușa zidită pe jos cu boltă de roșeață, ce-a fost mai aprins s-a înfundat vînăt, un singur fir de circulație la Gălăteni, linia în lucru, încetinește judecățile pe cîmpie și înmulțește la semnele de minuni, carton decupat peste pietriș și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
microelemente. Joi, 20 aprilie, ora 9,32, la peronul gării Constanța, nici porumbelului, cu mediul lui de viață peronul, nu-i trebuie mare și plutire pe valuri, fantomele lui. Ora 9,50, în personalul Constanța Mangalia, gardul de vagoane rînduri zidite pe curte plină, copii și rufe, gardul de beton graffitti color, centrul denivelări cu liniile spre port, scenă spațiul de mutat spațiul din loc metaspațiu, pămînturile mînate în apă, efect economic în consecința prestigiului acțiunii, Eforie Nord Postul nr. 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sub semnul întrebării datorită draconicelor interdicții comuniste. Tatăl său fiind preot cu „sesie”de 12 ha, era cosiderat reacționar și dușman al poporului, iar copiii erau privați de dreptul la învățătură. Preotul Casian Bucescu, cu mari opreliști, a început să zidească o biserică nouă din cărămidă, mare cât o catedrală, în centrul frumoasei comune Granicesti, chiar între școală și primărie, ceea ce a fost de neiertat în ochii organelor de partid. A fost lăsat, de frica poporenilor, să termine ctitoria începută și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
au imaginat politic comunitatea națională - a folosit cuvântul scris ca mijloc textual de construire politică a națiunii. După cum a subliniat J.L. Austin (2005) [1962] în teoria sa a actelor de vorbire, cuvintele fac lucruri. În cuvânt rezidă puterea de a zidi lumi. Crezând că, (de)scriind trecutul românesc emit afirmații constatative, cărturarii români ai veacurilor XVIII și XIX produceau, în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană a Europei, naționalismul cutural a precedat și precipitat naționalismul politic. Cuvântul a prefigurat fapta. Realitatea (națională) a fost zidită prin discurs, cuvintele fiind cărămizile universurilor simbolice iar limbajul mortarul care le ține laolaltă. În același registru metaforic de inspirație masonică, maestrul metaforelor revelatorii care a fost L. Blaga (1995) [1950] a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
construire a simțului identitar național și al memoriilor naționale. Manualele de istorie au ajuns să fie nu doar instrumente pedagogice prin care statele naționale își socializau subiecții în trecutul colectiv al națiunii, ci și "cărămizile textuale" din care au fost zidite memoriile naționale. În Europa răsăriteană, nu atât spiritul antreprenorial al editorilor de cărți a fost forța motrice care a asigurat elaborarea vernaculalelor în limbi naționale oficiale, cât mai curând antreprenoriatul religios al mișcările sectare izvorâte din Reforma protestantă. Începând cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
personaje titanice. Unei "ființe active și plină de aspirații" cum era ființa națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară o "istorie monumentalistă", cum a numit-o F. Nietzsche (1998, p. 171). Statul-națiune a fost zidit politic pe temelia de cele mai multe ori fictivă asigurată de un trecut monumentalizat. Faptul că, în cele mai multe cazuri, această istorie monumentalistă a fost alcătuită din "tradiții inventate" (Hobsbawm, 1983; Lewis, 1975) este irelevant. Un trecut monumental, populat de figuri istorice titanice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei - individuale și colective deopotrivă - a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu ne au dat la școli profesionale, că cheltuiesc prea mult cu noi, în loc să cumpere pământ, cai și boi și să ridice gospodăria care începuse să scapete. Cu banii pe care tata îi câștiga putea să facă acestea. Ei au zidit însă viitorul copiilor lor. Au muncit pe brânci, au răbdat de foame, au suferit dureri fără să meargă la doctor, s-au făcut robii pământului și ai copiilor. De fapt, s-au smerit și s-au înălțat. Au fost niște
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sa depindea de locomotivă. Îi apărea și în visele sale, unele fiind premonițiale și îi anticipau unele evenimente mai bune sau mai puțin bune. Era priceput la toate. În tinerețea sa a lucrat și ca teslar. Cu mâinile sale a zidit o casă frumoasă pentru sora mai mică, Maria, apoi a stricat casa veche și a făcut una nouă pentru ei. Maria era căsătorită; ea a rămas cu părinții. Avea deja patru copii și se descurca greu. Fiind în aceeași curte
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
spun de demnitari. A fost totuși o aniversare plăcută, erau toți profesorii facultății, studenții erau fericiți și părinți plesneau de mîndrie. Totuși eu eram de părere că profesorii aceia și studenții meritau ceva mai mult. Era un pionierat care acum zidise un bun început de postament pentru istorie. Lipsa grangurilor nu a știrbit strălucirea succesului unui corp profesoral de excepție și nici nu a diminuat bucuria absolvenților. Dar eu eram revoltat de un fel de nesimțire nejustificată. Costică, te sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fost odată cineva. Mașini americane, lungi cît un vapor de mare tonaj, cu aripioare stupide, cu lanterne de prost gust, afumă frumoasa Havana fără milă. Noroc că nu sînt multe mașini care să pună umărul în a otrăvi un oraș zidit din lumină, palmieri falnici, și oameni încercați de istorie. Artera Quinta merge paralel cu marea zeci de kilometri, în lungul Malecon-ului și uneori, cînd valurile se izbesc cu furie, circulația se închide. Pentru că trombe imense de apă, înalte de 15-25m
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nemaipomenit de frumoase și funcționale. Grădini umbroase, arbori de-o vîrstă cu pămîntul, flori, oh, nenumărate flori, viu colorate, de toate culorile știute și neștiute. Explozii de frumuseți pe care nu bănuiai că pot exista în lumea aceasta. Spaniolii au zidit o Cubă pe care nu și-au imaginat-o cum va arăta în final. Fiind catolici, trebuiau să respecte reguli stricte privind căsătoria. Cu Inchiziția nu era de glumit. Din acest motiv, fiind interzisă prezența femeilor pe corăbii, spaniolii s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apoi vom mai vedea... Am pus mâna pe izvoadele domnești și cronicărești, cu gândul să limpezesc povestea. Aveam în minte faptul că Petru Schiopu a domnit în Moldova în două rânduri: 1574-1579 și 1582-1591. Apoi, că în prima domnie a zidit Galata din Vale, iar în a doua domnie a zidit Galata din Deal. Primul zapis peste care am dat este cel de danie din 25 feb. 1577(7085), care glăsuiește: „Petru voievod, cu mila lui Dumnezeu, domnul Tării Moldovii. Adică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și cronicărești, cu gândul să limpezesc povestea. Aveam în minte faptul că Petru Schiopu a domnit în Moldova în două rânduri: 1574-1579 și 1582-1591. Apoi, că în prima domnie a zidit Galata din Vale, iar în a doua domnie a zidit Galata din Deal. Primul zapis peste care am dat este cel de danie din 25 feb. 1577(7085), care glăsuiește: „Petru voievod, cu mila lui Dumnezeu, domnul Tării Moldovii. Adică domnia mea am dat și am miluit pe rugătorii noștri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mare.” Dacă ar fi fost vorba de Galata din Deal, nu ar fi spus „pe malul lacului din orașul Iași” ,ci pe deal. Se pare că doar semnele de cădere ale Galatei din Vale l-au determinat pe voievod să zidească Galata din Deal. - Văd că nu te sperie prea mult lipsa uricelor și zapiselor. Adu-ți aminte de ce ți-am spus la începutul discuției noastre. - Imi amintesc, mărite Spirit, că mi-ai vorbit de vremurile de restriște prin care a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
făceau în Moldova? I s-a întâmplat și lui Grigore Ureche care,- scriind despre evenimente petrecute mai înainte, spune că la revenirea în scaunul Moldovei - în 1582 - Petru Schiopu n-a vrut „să lase în deșert pomana sa, care o zidise întâi, mănăstirea Galata din Vale care se risipise...și cu toată osteneala au zidit Galata din Deal, care trăiește și până astăzi.” Amintește-ți de povestirea englezului despre care am vorbit, care îl contrazice evident pe Grigore Ureche, vorbind în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
evenimente petrecute mai înainte, spune că la revenirea în scaunul Moldovei - în 1582 - Petru Schiopu n-a vrut „să lase în deșert pomana sa, care o zidise întâi, mănăstirea Galata din Vale care se risipise...și cu toată osteneala au zidit Galata din Deal, care trăiește și până astăzi.” Amintește-ți de povestirea englezului despre care am vorbit, care îl contrazice evident pe Grigore Ureche, vorbind în 1582 despre Galata din Vale.Am înțeles cam cum stau lucrurile, mărite Spirit,și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vorbit, care îl contrazice evident pe Grigore Ureche, vorbind în 1582 despre Galata din Vale.Am înțeles cam cum stau lucrurile, mărite Spirit,și parcă am prins oleacă de curaj... - Să vezi numai cum se întâmplă în lumea asta. Unii zidesc și dăruiesc din tot sufletul, iar alții risipesc. În timpul cât a domnit - adică până în 1591 - voievodul Petru Schiopu a înzestrat mănăstirea Galata cu multe podoade, cărți și proprietăți. Lipsa de bună gospodărire și păstrare însă a făcut ca mănăstirea să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Schiopu - împreună cu fiica acestuia - Maria - a închinat mănăstirea Galata Sfântului Mormânt din Ierusalim. Actul de închinare este un adevărat rechizitoriu la adresa celor care au risipit podoabele și avutul mănăstirii. „...Intâi despre toate cele ce au fost făcute și din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire, unde este înmormântată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zid înconjurător de la început. - Apoi egumenul Nectarie are dreptate într-un fel, fiindcă, pentru a face un zid trainic, întâi este nevoie să-l dărâmi pe cel vechi. Abia după aceea se poate spune că e „de iznoavă făcut.” Adică zidit din temelii. - Uite cum se limpezesc lucrurile. Eu aș lua în seamă și oarece mândrie din partea celor care făceau asemenea lucruri. Una-i să spui că zidul a fost refăcut și alta-i să zici că l-ai zidit din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Adică zidit din temelii. - Uite cum se limpezesc lucrurile. Eu aș lua în seamă și oarece mândrie din partea celor care făceau asemenea lucruri. Una-i să spui că zidul a fost refăcut și alta-i să zici că l-ai zidit din nou. S-a întâmplat însă că în pornirea sa în a vinde satele și moșiile mănăstirii Galata, pentru a reface zidul, egumenul Nectarie a cam sărit calul. - La ce te gândești când spui asta, dragule? - Mă gândesc la hotărârea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ac.” Sunt apoi nedumerit că vorbim de voievodul Petru Schiopu și noi ne aflăm la Frumoasa. - De ce nu mă lași să termin povestea începută? - Iertar, mărite Spirit, dar eram prea nedumerit. - Trebuie să știi că locul pe care s-a zidit biserica Frumoasa a fost dăruit ctitorului Melentie Balica de voievodul Petru Schiopu. Uite ce spune voievodul Radu Mihne la 17 dec. 1618 (7127): „Din mila lui dumnezeu, noi Io Radul voievod, domn al Tării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstirea Sfânta Vineri sub ascultarea mănăstirii Frumoasa: „Asemine dar și domnie me, luând aminte și prevind între ochii noștri răsipire și pustiire a o mică bisericuce ce s-au numit mai nainte Galata de Gios,...care di-nceput au fost zidită de Isac Balica hatmanul.” Vezi, dragule? Grigorie Ghica voievod îl consideră ctitor pe Isac Balica și nu pe Melentie, deși Gavril Movilă voievod îl trece pe Isac doar printre cei care au pus umărul la terminarea micii bisericuțe Galata de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Movileștii, au terminat de zidit prima biserică, cea pornită de Melentie Balica. - Apoi Grigorie Ghica vodă mai spune că „rămâind această mănăstire de totu la pustietate, cum și domniia mea am aflat-o di totu pustie, până ce de iznoavă am zidit-o.” - Aici vine cronicarul Ion Neculce, care îi micșorează puțin meritele lui vodă: „Iar în al treile an a domniei lui Grigorie vodă s-au făcut de către toate părțile pace. Si s-au apucat de-au acopereit mănăstirea Balica cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]