34,136 matches
-
Pariziana are profunzime și substrat metafizic. Femeile pariziene au, de regulă, reputația unor femei inteligente 118. Massival o caracterizează astfel pe Michèle de Burne: "pleine d'intelligence" [Maupassant, Notre cœur, pp.51, 52], ea este o persoană sigură de sine, convinsă de justețea telurilor pe care le urmărește și a mijloacelor folosite pentru atingerea scopurilor sale: "sûre de la finesse de șa pensée, qui lui faisait deviner, pressentir, comprendre mille choses que leș autres ne voyaient point, orgueilleuse de son esprit, que
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
au creat un nou discurs despre oraș, au creat, în mare parte, și singura limba capabilă să sugereze experiență urbană: o limbă care renunță la normele clasice și inventează în fiecare zi cuvinte noi, de care are nevoie. Ei sunt convinși că neologismele urmează ritmul cartierelor în construcție, pasajelor care se inaugurează, modelor care se succed, iar scriitorii, la rândul lor, transmit și îmbogățesc acest limbaj 359. Limbajul parizian s-a impus totuși mai ales prin politețe, care este cartea să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
refuz, parizianul îl va mască cu o mulțime de complimente, promisiuni, elogii, astfel că va fi greu de înțeles ce vrea, de fapt, să spună. Printre stratagemele de succes ale comunicării pariziene, Frédéric Hoffet evidențiază, următoarele: a seduce înainte de a convinge, a cuceri înainte de a fi ascultat, a fi recomandat de cineva, a crea un climat afectiv înainte de a examina problemă [p.34, 41, 42]. Printre defectele acestei comunicări, tendința de transformare a dialogului în monolog este comună: Un défaut assez
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
le mythe et le mythe est revivifié par la réalité (...) Le mythe impose avec force au lecteur une réalité, îl la rend immédiatement présente dans șes conséquences plus qu'il ne l'explique clairement" [2000, p.117]. 132 Mariolle se convinge pe pielea lui de aceste atitudini contradictorii de care dă dovadă Michèle de Burne: "îl vivait avec cette idée fixe, encore plus avec le sentiment qu'avec l'idée qu'elle était à lui sans être à lui, conquise et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
capacitatea de a instrumenta o acțiune ale cărei rezultate sunt proiectate în forma scopurilor, prin urmare, sunt cunoscute anticipat. C. Rădulescu-Motru socotește că cercetarea idealului, a formelor pe care acesta le ia în manifestările sufletești ale unui individ, ne poate convinge că între ideal și "trecutul individului, ocupațiunile acestuia și mediul cosmic în care individul trăiește"120 există o legătură totală, perfectă. Conștiința este cea care constată nevoia de ideal; altfel spus, ea conferă energia necesară raportării la ideal. Conștiința nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orizontul istoriei. Prin intuiția destinului, decupăm din "realitate" istoria, recunoscân-du-i omului "înălțarea deasupra naturii". Și nu doar atât: individul sau comunitatea își confirmă identitatea de sine și îndreptățirea existențială, căci "cine se simte cu un destin, nu aleargă să se convingă dacă acest destin este sau nu adevărat; el trăiește în destinul său, cum trăiește în carnea și oasele sale"172. Spațiul uman astfel determinat pare a fi izolat de natură. Al doilea factor al intuiției destinului este "dinamica ireversibilului"; idee
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mai creativă, dar oferă o imagine integral falsificată a epocii pe care pretinde a o resuscita ad usum delphini. Tipologia (sau antropologia) romanescă e considerabil mai săracă și mai ideologizată, iar tentativele mai sofisticate de verosimilizare a textului nu pot convinge decât pe cei gata convinși, deși reușesc uneori să genereze o falsă memorie socială aparent subversivă, în realitate un produs al „inginerilor sufletului omenesc”. Tacticile național-comuniste de acest tip au culminat în ideologia culturală a protocronismului, care a înlocuit practic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mari realizări intelectuale și artistice și de a organiza un complot ticălos împotriva a tot ce este românesc. Fără doar și poate, cele mai josnice expresii ale protocronismului, folosite deseori drept ketman pentru a câștiga prestigiu și resurse instituționale, nu convingeau pe nimeni. Întregului discurs îi lipsea un nucleu tare, o teorie articulată a românității care să poată susține atât vulgata națională, cât și canonul culturii înalte. Este, cred, momentul în care opera lui Noica a ajuns să joace un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comerciale frecvente modelează moravurile - marele scoțian nu bănuia că se poate rămâne pe piață când încalci regulile jocului și comiți sistematic fraude evidente-, reformând astfel gradual societatea (reciproca e mai puțin luată în calcul), alte direcții din interiorul liberalismului anglo-saxon, convinse că omul nu poate fi domesticit numai de piață, se apropie de stilul „continental”, poate cu o preocupare mai susținută pentru dimensiunea juridică, urmărită deopotrivă în contextul teoriei dreptului natural și în cel al unei teorii abstracte, de nuanță analitică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în Europa Occidentală sunt expuse și promovate mai calm și mai pragmatic, ajungând de la utopie - prin negocieri laborioase și nu fără momente de criză între partenerii sociali - la politica socială, sunt clamate în Statele Unite cu câteva octave mai sus. Sunt convins că dacă unele drepturi de bază - să zicem, pentru a nu lua decât un exemplu strigător la cer și a nu intra în dispute politico-ideologice, salariul egal la muncă egală, indiferent de „gen” și culoare - ar fi generalizate, multe excese
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acceptabile sunt imposibil de conceptualizat, aprobat și aplicat, dar lumea reală include și o multitudine de probleme insolubile (cel puțin parțial, ceea ce mi se pare destul de grav). Multe activisme (bine intenționate și) obnubilate de „corectitudine politică” se încăpățânează să ne convingă de contrariu: în utopia lor mai ales discursivă, care ecranează atât de eficient realitatea, toate problemele au soluții. John Gray, mult mai lucid, ne propune să urmăm a doua linie a tradiției liberale, după părerea lui inaugurată în secolele XVII-XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu. În orice caz, nu mi se pare mai puțin problematică decât prima. În continuare, pentru a schița un răspuns mai lung, voi examina câteva aspecte teoretice și practice ale liberalismului modus vivendi recomandat de John Gray. Deși nu sunt convins de multe dintre demonstrațiile autorului, sunt captivat sau cel puțin intrigat de toate. Mai întâi, câteva chestiuni de principiu. Orice propunere de doctrină, chiar „autolimitată” de mari precauții retorice, rezerve și îndoieli, trebuie sever judecată atunci când apare pe piața ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
istoriei Arnaldo Momigliano și istoricul religiilor Gershom Scholem. Momigliano - în tinerețe, membru în partidul fascist italian, la care aderau inițial și evreii! - și Scholem i-au cerut explicații lui Eliade. Acesta din urmă a scăldat-o și nu i-a convins. Scholem, în special, a rupt amiciția sa cu Eliade în vara lui 1972, după ce, într-o scrisoare din luna iunie a aceluiași an republicată și la noi în Jurnalul literar (1996), românul turnase oarecum gaz peste foc, susținând că articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
scenariul, alături de Vincenzo Cerami), „spune” cu umor (nu doar cu umor negru!) și tandrețe povestea unui lagăr de concentrare nazist, așa cum se vede prin ochii unui copil pe care tatăl, de conivență cu ceilalți deținuți și ajutat de noroc, îl convinge că tot ce trăiau ei era un joc; serialul de bandă desenată Maus, al lui Art Spiegelman, prezintă cu formidabil umor (mai ales negru) sinistra istorie a celui de-al Doilea Război Mondial folosind convenția unei fabule, oarecum în stilul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ecranizarea unui bestseller de Patricia Highsmith; regia: Anthony Minghella), tânărul inteligent, dar cu origine socială modestă, Tom Ripley (jucat de Matt Damon), ajunge să-l ucidă pe băiatul de bani gata (jucat de Jude Law) pe care trebuia să-l convingă să revină în America din Italia; Ripley, impostor genial, asumă identitatea victimei sale, iar toată oribila poveste e însoțită de muzică: muzica ușoară și jazz-ul sunt legate de victimă, opera e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atribuie. Un soldat neamț este găsit mort pe câmp și, dacă până a doua zi în zori nu s-ar fi stabilit cine l-a suprimat, toți fruntașii comunei aveau să fie executați. Reuniți seara în casa preotului, vinovații îl conving, cu viclenie, pe un țăran cam slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât rămâne puțin plauzibilă; în schimb, cruzimea ipocrită, egoismul, filistinismul celor ce nu își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de universal (katholikos - universal, în grecește). Reclama la o bere, la orice bere, sugerează o întreagă țară, chiar planeta, năpădită de inși cu sticla respectivă la gură, plescăind satisfăcuți. O reclamă la detergent tinde, ca funcție obiectiv ideală, s-o convingă pe gospodină nu numai că fără, să zicem, Zăpadin Gel rufele ei vor fi o mizerie, dar și viața ei n- ar mai avea cine știe ce sens. Nu bei Coca-Cola, atunci nu numai că ratezi o experiență gustativă sublimă, dar nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe mâna Securității, care își face astfel intrarea ca înger păzitor al României Socialiste. În sat la noi (1951) sau Ăștia nu sunt oameni ! Cu În sat la noi, Jean Georgescu și Victor Iliu își iau o sarcină grea : să convingă țăranii să se înscrie în colectivă. Structura clasei țărănești după război era următoarea : micii proprietari de pământ însumau, după împroprietăririle interbelice succesive, 89,6% din suprafața cultivabilă a țării, moșierii, doar 10,4%. Existau și țărani cu pământ puțin sau
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
partid încălca etica partidului, împrejurările care au dat naștere fenomenului ar fi tipice, întregului partid i-ar fi fost tipic fenomenul respectiv. Ani de zile un tovarăș vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă a încercat să ne convingă că a prezenta un membru de partid frămîntat, chinuit de între bări, înseamnă a arăta că partidul însăși e frămîntat, chinuit, de întrebări și incertitudini. Or, aceasta era, după părerea dînsului un neadevăr. Sălcudeanu merge mai departe decât Ivașcu în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu succes cu manipularea. Folosind mijloacele artistice ale narațiunii cinematografice, pe care le posedă la nivel de maestru, Popovici știe că a-i prezenta pe comuniști „cu față umană”, oameni și ei, nu semizei, e mult mai eficient în a convinge publicul decât a livra nu știu câte replici inspirate direct din documentele de partid. Personajele negative nu mai sunt nici ele negre tuci. Ezechil nu ajunge dintr- odată un ucigaș doar pentru că așa e el, rău și dușman al poporului. Mai întâi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care colectivizarea, după câțiva ani moderați în urma raportului anti-Stalin al lui Hrușciov și revoluției anticomuniste din Ungaria, este reluată în forță, cu metode chiar mai dure decât în perioada stalinistă. Și totuși, și astăzi, după o jumătate de veac, filmul convinge, îți lasă sentimentul că „s- a făcut dreptate”, că partea bună a Forței sunt comuniștii. Titus Popovici și Mircea Drăgan, împreună cu excelenții actori Ilarion Ciobanu, Colea Răutu, George Calboreanu fixează un nivel de realizare a propagandei comuniste cu mijloace ale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
unui rus alb fugit în Occident odată cu victoria bolșevismului în Rusia, putea, cu numai câțiva ani mai devreme, să te trimită direct în pușcărie. În oferta grotescă pe care șeful închisorii Alcatraz i-o face lui Kid pentru a- l convinge să plece de la Bing-Bing (evident, Sing-Sing) și să vină în închisoarea lui sunt cuprinse și „un frigider decorat de Bernard Buffet și pereții desenați de Salvador Dalí”. Din nou, doi artiști occidentali în mare vogă, câtuși de puțin realist socialiști
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se conturează însă sumbru în spatele personajelor grotescomic agresive rezultă din insistența cu care ele cer un singur lucru celor doi tinei : Jucați jocul ! Prefaceți-vă ! Intrați în realitatea asta paralelă pe care v-o aducem noi ! Nu vrem să vă convingem de superioritatea orânduirii socialiste, nu ne interesează ce gândiți, nu ne interesează în general persoanele voastre, vrem doar atât : jucați jocul ! Mingea de tenis inexistentă aruncată peste gard de David Hemmings în finalul lui Blow‑Up devine la Pintilie o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
național care cuprinsese România după scena balconului CC din august 1968, când Ceaușescu refuzase să se supună suzeranului moscovit. Primită de români ca o a doua afirmare a independenței, după cea din 1877, manevra spectaculoasă a lui Ceaușescu reușise să convingă până și adversari vechi ai regimului său. Pentru a crea o atmosferă acestei disidențe față de URSS, N. Ceaușescu ordonase încă din 1965 realizarea transpunerii cinematografice a momentelor din istoria românilor care permiteau exaltarea ideii de neatârnare și rezistență mândră în fața
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a bolilor” Însuși voluminosul său „Traite d’Anatomie Patologique” conceput în trei volume, publicate între 1875 și 188, este structurat în două părți; anatomie patologică generală și anatomie patologică specială, împărțite pe sisteme și aparate cu o puternică amprentă nosologistă. „Convins că este imposibil să separi alterările țesuturilor și organelor, de cea a dezvoltării lor, am căutat să clasific aceste alterări potrivit datelor obținute privind evoluția organismului uman” spunea el în prefața cărții. Mai mult, s-a străduit să pună în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]