33,428 matches
-
pe durata întreruperii temporare a tratamentului , cu excepția cazului în care pacienta se angajează să mențină o abstinență totală și continuă , confirmată lunar . Dacă nu utilizează o metodă contraceptivă eficace , pacienta trebuie să se adreseze personalului medical calificat , pentru recomandări privind inițierea contracepției . Următoarele exemple pot fi considerate metode contraceptive adecvate : • implantul • dispozitive intrauterin cu eliberare de levonorgestrel ( DIU ) • acetatul de medroxiprogesteron , preparat retard • sterilizarea tubară Datorită faptului că pacientele cu mielom multiplu , cărora li se administrează lenalidomidă și dexametazonă , prezintă un
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
și continuă . În mod ideal , testul de sarcină , emiterea prescripției medicale și eliberarea medicamentului trebuie efectuate în aceeași zi . La femeile aflate în perioada fertilă , lenalidomida trebuie eliberată într - un interval de 7 zile de la data emiterii prescripției medicale . Înaintea inițierii tratamentului Testul de sarcină trebuie efectuat , sub supraveghere medicală , în timpul consultației medicale în care se prescrie lenalidomida sau într- un interval de 3 zile înaintea consultației , în condițiile în care pacienta a utilizat o metodă contraceptivă eficace timp de cel
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
prescrie lenalidomida sau într- un interval de 3 zile înaintea consultației , în condițiile în care pacienta a utilizat o metodă contraceptivă eficace timp de cel puțin 4 săptămâni . Testul trebuie să confirme faptul că pacienta nu este gravidă în momentul inițierii tratamentul cu lenalidomidă . Urmărirea pacientelor și încheierea tratamentului Testul de sarcină trebuie repetat , sub supraveghere medicală , la fiecare 4 săptămâni , inclusiv după 4 săptămâni de la încheierea tratamentului , cu excepția cazurilor de sterilizare tubară confirmată . Aceste teste de sarcină trebuie efectuate în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
de evenimentele hemoragice , inclusiv peteșii și epistaxis , în special în cazul administrării concomitente de medicamente care pot produce hemoragie ( vezi pct . 4. 8 Tulburări hemoragice ) . Poate fi necesară reducerea dozei de lenalidomidă ( vezi pct . 4. 2 ) . Pentru monitorizarea citopeniilor , la inițierea tratamentului cu lenalidomidă , săptămânal , în decursul primelor 8 săptămâni de tratament și , ulterior , lunar , trebuie efectuată o hemoleucogramă completă , inclusiv determinarea numărului de leucocite și formula leucocitară , determinarea numărului de trombocite , a hemoglobinei și a hematocritului . Efectele toxice principale care
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
complet ( RC ) , răspuns parțial ( RP ) și răspuns global ( RG ) în grupul tratat cu lenalidomidă/ dexametazonă au fost semnificativ mai mari , comparativ cu grupul la care s- au administrat dexametazonă/ placebo . Supraviețuirea globală ( SG ) pe ansamblul studiilor , după un an de la inițierea tratamentului , a fost de 82 % , pentru pacienții tratați cu lenalidomidă/ dexametazonă , comparativ cu 75 % , pentru pacienții cărora li s- au administrat placebo/ dexametazonă , cu o durată mediană de urmărire de 98, 0 săptămâni ( min : 0, 3 ; max : 163, 3 ) . Cu toate că
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
evita expunerea fetală o descrierea PPS o necesitatea de a utiliza metode contraceptive adecvate ( inclusiv în cazul femeilor o cu amenoree ) și definirea acestor metode adecvate informații referitoare la testele de sarcină o recomandări privind testele de sarcină adecvate înainte de inițierea tratamentului în cursul tratamentului , în funcție de metoda contraceptivă după încheierea tratamentului necesitatea de a întrerupe imediat tratamentul cu Revlimid în cazul în care se o suspicionează o sarcină necesitatea de a informa imediat medicul curant în cazul în care se suspicionează
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
asemenea , să figureze în broșurile corespunzătoare : Broșura pentru pacientele aflate în perioada fertilă • necesitatea de a evita expunerea fetală • descrierea PPS • necesitatea de a utiliza metode contraceptive adecvate și definirea acestor metode adecvate • informații referitoare la testele de sarcină înainte de inițierea tratamentului o în cursul tratamentului , din 4 în 4 săptămâni , cu excepția cazurilor de sterilizare o tubară confirmată după încheierea tratamentului o • necesitatea de a întrerupe imediat tratamentul cu Revlimid în cazul în care se suspicionează o sarcină • necesitatea de a
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
valorile ASA și/ sau ALA sunt > 3 x LSVN înainte de începerea tratamentului , este contraindicată utilizarea Thelin ( vezi pct . 4. 3 ) . Mecanismul de toxicitate hepatică nu este pe deplin documentat și s- ar putea să fie diferit între antagoniști endotelinici . Inițierea tratamentului cu Sitaxentan la pacienții care au întrerupt tratamentul cu alți antagoniști ai receptorilor de endotelină din cauza unor anomalii ale nivelurilor enzimelor hepatice ar trebui să fie făcut sub îngrijire corespunzătoare ( vezi pct . 4. 8 ) . Recomandări în cazul creșterilor valorilor
Ro_1053 () [Corola-website/Science/291812_a_293141]
-
un alt antagonist al receptorilor de endotelină datorită tulburărilor funcției hepatice . Acest grup a avut un risc mai mare ( 19 % ; N = 10/ 53 ) de a dezvolta creșteri ale ALT și / sau AST > 3 x LSVN , ceea ce indică faptul că inițierea tratamentului cu sitaxentan la această populație de pacienți ar trebui să fie făcută sub monitorizare . Scăderea hemoglobinei ( vezi pct . 4. 4 ) Scăderea medie globală a concentrației de hemoglobină la pacienții tratați cu Thelin a fost de 0, 5 g/ dl
Ro_1053 () [Corola-website/Science/291812_a_293141]
-
aliskiren și a inhibitorilor potenți ai P- gp ( vezi pct . 4. 3 ) . 4 Furosemid Când aliskiren a fost administrat concomitent cu furosemidul , ASC și Cmax ale furosemidului au scăzut cu 28 % , respectiv , 49 % . Prin urmare , se recomandă monitorizarea efectelor la inițierea și ajustarea tratamentului cu furosemid pentru a evita eventuala utilizare subterapeutică în situațiile clinice de supraîncărcare lichidiană . Potasiu și diuretice care rețin potasiu Pe baza experienței privind utilizarea altor substanțe care afectează sistemul renină- angiotensină , utilizarea concomitentă de diuretice care
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
aliskiren și a inhibitorilor potenți ai P- gp ( vezi pct . 4. 3 ) . 13 Furosemid Când aliskiren a fost administrat concomitent cu furosemidul , ASC și Cmax ale furosemidului au scăzut cu 28 % , respectiv , 49 % . Prin urmare , se recomandă monitorizarea efectelor la inițierea și ajustarea tratamentului cu furosemid pentru a evita eventuala utilizare subterapeutică în situațiile clinice de supraîncărcare lichidiană . Potasiu și diuretice care rețin potasiu Pe baza experienței privind utilizarea altor substanțe care afectează sistemul renină- angiotensină , utilizarea concomitentă de diuretice care
Ro_1031 () [Corola-website/Science/291790_a_293119]
-
Tasmar nu trebuie considerat ca terapie adjuvantă de prima linie la tratamentul cu levodopa/ benserazidă sau levodopa/ carbidopa ( vezi 4. 4 și 4. 8 ) . Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la inițierea tratamentului . 4. 2 Doze și mod de administrare Administrarea de Tasmar se va face numai pe bază de prescripție medicală și sub supravegherea unui medic cu experiență în managementul bolii Parkinson avansate . Doze Doza recomandată de Tasmar este de 100
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
anticipate justifică riscul mărit al reacțiilor hepatice , doza se va mări la 200 mg de 3 ori/ zi ( vezi 4. 4 și 4. 8 ) . Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la inițierea tratamentului ( indiferent de doză ) . Nu trebuie depășită doza terapeutică maximă de 200 mg de 3 ori/ zi , deoarece nu există dovezi de eficacitate suplimentară la doze mai mari . Funcția hepatică trebuie controlată înainte de începerea tratamentului cu Tasmar și apoi monitorizată
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
enzimelor hepatice trebuie efectuată înainte de mărirea dozei , și apoi reinițiată la intervalele de timp de mai sus ( vezi 4. 4 și 4. 8 ) . 2 Ajustarea dozei de levodopa pe parcursul tratamentului cu Tasmar : Deoarece Tasmar reduce descompunerea levodopei în organism , la inițierea tratamentului cu Tasmar pot apărea reacții adverse datorate concentrațiilor crescute de levodopa . În studii clinice , peste 70 % din pacienți au necesitat reducerea dozei zilnice de levodopa dacă aceasta era > 600 mg sau dacă pacienții aveau diskinezie moderată sau severă
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
datorate concentrațiilor prea mari de levodopa . Cu toate acestea , când terapia cu Tasmar este întreruptă din alte motive , doza de levodopa va trebui probabil mărită în așa fel încât să ajungă la nivele egale sau mai mari decât cele dinaintea inițierii tratamentului cu Tasmar , în special dacă pacientului i s- a redus în mod substanțial doza de levodopa la începerea tratamentului cu Tasmar . Ajustarea dozei de levodopa va fi probabil necesară la 1 - 2 zile după întreruperea tratamentului cu Tasmar . Pacienți
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
trebuie inițiată numai de către un medic cu experiență în managementul bolii Parkinson avansate , pentru a se asigura o evaluare adecvată a raportului risc/ beneficiu . Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la inițierea tratamentului , indiferent de doză . Afectarea hepatică : Datorită riscului apariției unor afecțiuni hepatice rare însă potențial letale , Tasmar este indicat numai la pacienții cu boală Parkinson idiopatică cu fluctuații motorii responsivă la levodopa , care nu răspund sau prezintă intoleranță la alți
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
au administrat 100 mg și respectiv 200 mg Tasmar de 3 ori/ zi au prezentat diaree comparativ cu 8 % din pacienții cărora li s- a administrat placebo . Diareea asociată cu Tasmar a început de obicei la 2 - 4 luni de la inițierea terapiei . Diareea a dus la retragerea a 5 % și respectiv 6 % din pacienții cărora li s- au administrat 100 mg și respectiv 200 mg Tasmar de 3 ori/ zi , comparativ cu 1 % din pacienții cărora li s- a administrat placebo
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
aceste populații ( vezi 5. 2 ) . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Este cunoscut că Tasmar , în calitate de inhibitor COMT , crește biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent . Creșterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacțiile adverse dopaminergice observate după inițierea tratamentului cu inhibitori COMT . Cele mai frecvente dintre acestea sunt accentuarea fenomenelor de diskinezie , greață , vărsături , dureri abdominale , sincopă , simptome ortostatice , constipație , tulburări de somn , somnolență , halucinație . Levodopa a fost asociată cu somnolență și episoade de adormire cu debut brusc
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
bolii Parkinson capacitatea lor de a conduce și de a opera mașini poate fi afectată negativ . Tasmar , în calitate de inhibitor COMT , este cunoscut ca mărind biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent . Creșterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacțiile adverse dopaminergice observate după inițierea tratamentului cu inhibitori COMT . Pacienții tratați cu levodopa care prezintă somnolență și/ sau episoade de adormire cu debut brusc trebuie informați să nu conducă sau să nu ia parte la activități ( de ex . folosirea de utilaje ) în care o stare
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
apar mai frecvent decât la pacienții tratați cu placebo , sunt prezentate în tabelul de mai jos . Tasmar , în calitate de inhibitor COMT , este cunoscut ca mărind biodisponibilitatea levodopei administrate concomitent . Creșterea stimulării dopaminergice rezultată poate duce la reacții adverse dopaminergice observate după inițierea tratamentului cu inhibitori COMT . Cele mai frecvente dintre acestea sunt accentuarea fenomenelor de diskinezie , greață , vărsături , dureri abdominale , sincopă , simptome ortostatice , constipație , tulburări de somn , somnolență , halucinație . Creșteri ale alanil- aminotransferazei ( ALT ) de peste 3 ori față de limita superioară a normalului
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
3 ori/ zi , și la 3 % din cei tratați cu 200 mg de 3 ori/ zi . Creșterile au fost de circa două ori mai frecvente la femei . Aceste creșteri au apărut de regulă în decurs de 6- 12 săptămâni de la inițierea tratamentului și nu au fost însoțite de niciun semn sau simptom clinic . În circa jumătate din cazuri , nivelul transaminazelor a revenit spontan la valorile inițiale în timpul continuării tratamentului cu Tasmar . În restul cazurilor , după întreruperea tratamentului , valorile transaminazelor au revenit
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
Tasmar nu trebuie considerat ca terapie adjuvantă de prima linie la tratamentul cu levodopa/ benserazidă sau levodopa/ carbidopa ( vezi 4. 4 și 4. 8 ) . Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la inițierea tratamentului . 4. 2 Doze și mod de administrare Administrarea de Tasmar se va face numai pe bază de prescripție medicală și sub supravegherea unui medic cu experiență în managementul bolii Parkinson avansate . Doze Doza recomandată de Tasmar este 100 mg
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
anticipate justifică riscul mărit al reacțiilor hepatice , doza se va mări la 200 mg de 3 ori/ zi ( vezi 4. 4 și 4. 8 ) . Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la inițierea tratamentului ( indiferent de doză ) . Nu trebuie depășită doza terapeutică maximă de 200 mg de 3 ori/ zi , deoarece nu există dovezi de eficacitate suplimentară la doze mai mari . Funcția hepatică trebuie controlată înainte de începerea tratamentului cu Tasmar și apoi monitorizată
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
enzimelor hepatice trebuie efectuată înainte de mărirea dozei , și apoi reinițiată la intervalele de timp de mai sus ( vezi 4. 4 și 4. 8 ) . 13 Ajustarea dozei de levodopa pe parcursul tratamentului cu Tasmar : Deoarece Tasmar reduce descompunerea levodopei în organism , la inițierea tratamentului cu Tasmar pot apărea reacții adverse datorate concentrațiilor crescute de levodopa . În studii clinice , peste 70 % din pacienți au necesitat o reducere a dozei zilnice de levodopa dacă doza lor zilnică de levodopa era > 600 mg sau dacă
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]
-
prea mari de levodopa . Cu toate acestea , când terapia cu Tasmar este întreruptă din alte motive , doza de levodopa va trebui probabil să fie mărită în așa fel încât să ajungă la nivele egale sau mai mari decât cele dinaintea inițierii tratamentului cu Tasmar , în special dacă pacientului i s- a redus în mod substanțial doza de levodopa la începerea tratamentului cu Tasmar . Ajustarea dozei de levodopa va fi probabil necesară la 1 - 2 zile după întreruperea tratamentului cu Tasmar . Pacienți
Ro_1024 () [Corola-website/Science/291783_a_293112]