35,079 matches
-
Lexiconul Suidas. Diodor din Sicilia detaliază conflictul dintre Dromichaites și Lisimah. Conflictul a izbucnit în 300-297 i.en.. Regele Lisimah este înfrânt și scapă prin fugă din încăierare, dar fiul său, Agatokles este luat prizonier. Acesta a fost eliberat în speranța că Lisimah va restitui teritoriile ocupate. În 297 i.en., diadohii au încheiat un tratat de pace și și-au promis sprijin reciproc. Între 293-291 i.en., Lisimah pornește o a doua expediție. Armata lui era însă înfometata și fiind
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
dar guvernul rus s-a oprit înaintea ratificării tratatului. Deși armistițiul de încetare a focului era încă în vigoare la începutul anului 1995 iar negocieri ulterioare urmau să includă și Conferința de Securitate și Cooperare în Europa și Națiunile Unite, speranțele de liniștire a disputelor și de retragere a armatelor rusești în viitorul foarte apropiat, se situau la nivel foarte scăzut. În martie și aprilie 1995, studenții și elevii moldoveni au inițiat o serie de greve și demonstrații în Chișinău pentru
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
dovedi contraproductiv pentru Wehrmacht. Germania era confruntată cu perspectiva unui război de uzură, un tip de război pentru care nu era pregătită. Bătălia pentru Moscova a fost o înfrângere usturătoare pentru Axă, deși nu una catastrofală, și a pus capăt speranțelor Germaniei pentru o victorie rapidă și decisivă împotriva Uniunii Sovietice. Pentru prima oară din iunie 1941, forțele sovietice au oprit înaintarea germană și au respins cu succes atacurile inamicului. Această victorie l-a făcut pe Stalin mult prea încrezător în
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de clanurile nesupuse, iar calul lui Filip al II-lea piere răpus de o lance care îl va răni și pe rege. Alexandru sare în ajutorul tatălui său și îl salvează. Întoarcerea la Pella este triumfală. Alexandru reprezintă acum noua speranță a poporului. În anul 338 î.Hr. Alexandru ia parte la Bătălia de la Cheroneea, în care regele Filip al II-lea a învins alianța dintre Atena și Teba, instaurând astfel hegemonia regatului macedonean asupra întregii Grecii. Alexandru a comandat aripa stângă
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
de Varșovia, într-o operație asemănătoare cu blitzkriegul. Trupele lui Sikorski, sprijinite de cele mai multe dintre tancurile poloneze, de mașini blindate și artileria a două trenuri blindate, a înaintat cu o viteză de 13 kilometri pe zi, a distrus repede toate speranțele sovietice pentru încheierea manevrei de "învăluire" din nord. Pe 16 august, "Armata de Rezervă" comandată de Józef Piłsudski și-a început marșul dinspre râul Wieprz către nord. Polonezii au trebuit să lupte cu "Grupul Mozir", care reușiseră să-i învingă
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
împotriva acestor oameni care îl maltratau zilnic, este chinuit de sentimentul solidarizării cu niște străini împotriva propriului popor. Are imediat o revelație: amintirea mujicului Maréi, care i-a alungat temerile din copilărie cu acel calm și căldură sufletească, îi readuc speranța și credința în oamenii simpli ai Rusiei. În plan spiritual, experiența echivalează cu victoria creștinismului ortodox asupra ideilor socialiste care au marcat tinerețea scriitorului. Schimbarea este atât de puternică, încât Dostoievski îi va declara prietenului său, Vsevold Soloviev: « Siberia și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
să părăsească cazarma și să închirieze o cameră. În cele din urmă se retrage cu Aleksandr Wrangel într-o "dacea" de la periferia localității și își cultivă pasiunea pentru grădinărit. Moartea țarului din 1855 și instalarea unui nou regim îi trezește speranța amnistiei, dar nu reușește să o obțină. Într-o scrisoare adresată generalului Eduard Totleben, Dostoievski își descrie astfel anii tumultoși ai tinereții: « [...] atunci eram orb, credeam în teorii și utopii. Înainte de episodul arestării] am fost doi ani la rând suferind
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
izbucnește Dostoievski în una din paginile "Jurnalului". Expansiunea ideilor socialiste în Europa precum și evenimente ca Războiul franco-prusac (1870-1871), instaurarea Comunei din Paris (1871) și distrugerea Palatului Tuileries de către revoluționarii marxisto-anarhiști îl vor determina pe Dostoievski să își piardă cu totul speranța în cultura europeană. Spre sfârșitul vieții va exprima în "Jurnal" idei extremiste: xenofobie, antieuropenism, antisemitism, anti-catolicism și anti-protestantism, toate pe fondul unui slavofilism și ortodoxism exacerbat. Cu toate acestea, succesul "Jurnalului" este imens. Numerele din 1876 au 2.000 de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Vorbea cu simplitate, ca și cum ar fi purtat o conversație cu niște cunoscuți, fără să declame fraze umflate sau să arunce capul pe spate. Simplu și clar, fără devieri sau ornamentații inutile, spunea că găsește în Pușkin un exponent al aspirațiilor, speranțelor și dorințelor publicului care îl asculta în acel moment, în acea sală. A făcut posibil, cum ar veni, ca Pușkin însuși să se înființeze în acea sală, și prin gura lui să explice celor adunați câte ceva despre îngrijorările lor prezente
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
învierii. De altfel, în una din scenele cărții, Raskolnikov îi poruncește Soniei să citească celebrul pasaj al învierii lui Lazăr din Noul Testament. În această cheie religioasă este scris și epilogul romanului, unde protagonistul, aflat într-o închisoare din Siberia, păstrează speranța redempțiunii și a unei vieți purificate de păcat. « Dar aici începe o altă poveste, povestea regenerării treptate a unui om, a renașterii lui progresive, a trecerii lui pe nesimțite dintr-o lume într-alta, într-o realitate nouă, necunoscută de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Svidrigailov și Raskolnikov sfârșesc tragic, deoarece își interpretează greșit, cu mult egoism, libertatea, ca pe un drept de a se autoimpune cu forța, ca pe o expansiune continuă a propriei voințe. De asemenea, Ippolit, « muribundul revoltat » care și-a pierdut speranța că va supraviețui tuberculozei, vede într-un act (nereușit) de sinucidere o ultimă manifestare a propriei libertăți. Sinuciderea este o dovadă a libertății și pentru Kirillov, însă nu una oarecare, ci chiar o încununare apoteotică a voinței independente: De altfel
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
rusă a căpătat drepturi egale cu limba bielorusă, ceea ce a generat un curent de rusificare. În prezent există temerea că limba bielorusă este în pericol de dispariție, deși noua elită urbană din Belarus poate fi privită ca un semn de speranță în revigorarea limbii. Oficial, limba bielorusă se scrie cu caractere chirilice, dar anterior a fost folosit și alfabetul latin, care continuă să fie folosit de unii vorbitori. Alfabetul arab a fost și el folosit, mai cu seamă de tătari. Alfabetul
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
și prinți. Fiica cea mare a reginei a devenit împărăteasă consort a Germaniei în 1888 dar în mai puțin de un an a devenit văduvă și nepotul Victoriei, Wilhelm, a devenit împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Sub Wilhelm, speranțele Victoriei și ale lui Albert de a liberaliza Germania nu s-au împlinit; el credea în autocrație. La 23 septembrie 1896, Victoria și-a depășit bunicul George al III-lea ca monarhul britanic cu cea mai lungă domnie din istorie
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
altfel de părere. El nu era interesat de începerea unor negocieri și considera că teritoriile pierdute puteau fi recucerite numai printr-o acțiune militară. De la sfârșitul războiului de șase zile, Assad a inițiat o întărire masivă a forțelor armate, în speranța transformării Siriei în forța militară dominantă a lumii arabe. Cu ajutorul Egiptului, Assad a considerat că noua sa armată poate să învingă în mod sigur armata israeliană, cucerind astfel rolul dominant în zonă. Assad credea că orice negocieri pot să înceapă
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
fără întrerupere. El a găsit o cale de compromis pentru a ajuta lupta arabilor, fără a provoca atacurile aviației israeliene. Astfel, Iordania a trimis o forța expediționară în Siria. El a informat Israelul despre intențiile sale prin intermediari americani, în speranța că Israelul va accepta că asta nu este un casus belli care să justifice un atac împotriva Iordaniei. Dayan a refuzat să ofere orice fel de asigurări, dar Israelul nu avea intenția să deschidă încă un nou front de luptă
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
în final, rușii au trebuit să se retragă. Armata a V-a a lui Sikorski a împins neîncetat forțele sovietice epuizate spre est cu o viteză de 30 de kilometri pe zi, reușind ca prin manevre fulgerătoare să distrugă toate speranțele bolșevice de reușită a manevrei de învăluire de la nord. Până pe 16 august, contraofensiva poloneză a fost completată de atacul "Armatei de Rezervă" condusă personal de Piłsudski. Executând precis planurile lui Piłsudski, forțele poloneze avansând dinspre sud au găsit o spărtură
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
C», ci voia ceva mai mult: Pandurii, în divizia «B»! În vara lui 1972 se face fuziunea cu AS Gorjul, o altă divizionară «C» condusă de Vasile Nedelcu „Boskov”, aflată și ea în căutarea gloriei! După alți doi ani de speranțe și de frământări, în vara lui 1975, Pandurii - Victoria face o nouă fuziune, de astă dată cu Cimentul, reprezentantă CLA Targu-Jiu, devenind Cimentul - Victoria Târgu-Jiu. La fel ca în anii precedenți, șansa nu este nici de astă dată în curtea
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
lui Carl Jung, cel care, după o lectură a romanului "Ulise" a concluzionat că și Joyce suferă de schizofrenie. Potrivit lui, tatăl și fiica ar fi doi oameni care se îndreaptă spre fundul unui râu, dar, în timp ce fiica se scufundă fără speranță, tatăl execută plonjeuri abile. Joyce a încercat în zadar să o reintegreze pe Lucia în societate, regizând o logodnă cu un anume domn Alex Ponisovsky sau încăpățânându-se să transforme pasiunea ei pentru "lettrines" într-o profesie din care se
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
1%. Religia principală este Budismul combinat cu alte religii populare 90%, a doua religie este creștinismul 10%. Limbile cele mai importante sunt: Cantoneza 90.8%, Engleza 2.8%, Mandarina 0.9%, alte dialecte chineze 4.4%, alte limbi 1.1%. Speranța de viață la naștere este de 79.39 ani la bărbați și 85.05 ani la femei. Rata fertilității este de 1.09 copii/femeie. Rata natalității: 9.38‰(printre cele mai mici din lume); rata mortalității: 6.93‰. Structura
Hong Kong () [Corola-website/Science/298777_a_300106]
-
ale lui Blok au început să facă loc ironiei și pesimismului. Poetul își pierde viziunea eterică și adoptă teme precum disperarea, degradarea și atracția răului. "Necunoscuta" (1906) este cel mai cunoscut poem din această perioadă. Mai târziu, Blok își regăsește speranța în idealizarea Rusiei, îmbrățișând Revoluția de la 1917 în poemul epic "Cei doisprezece" (1918). Acesta celebrează pasiunea, violența și eliberarea declanșate de revoluție, care ulterior îl dezamăgește pe Blok. Sărăcia, băutura și dezamăgirile provocate de viață, combinate cu dragostea lui pentru
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
excelentă formă artistică, executând o serie întreagă de lucrări. La sfârșitul anului 1609 se îmbarcă spre Napoli, se lasă atras într-o încăierare, adversarii săi îl cred mort și îl abandonează, dar Caravaggio se reface și după acest incident. În speranța că va fi grațiat de papă, pornește din nou spre Roma. În iulie 1610, ajunge cu o felucă la garnizoana spaniolă din Porto Ercole, la granița cu Statul Papal. Este arestat din greșeală, apoi, eliberat după două zile, își caută
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
nu i-a putut spune nicodată că o iubea, iar acum era moartă. El încă credea atunci că ambii își vor trăi viața de apoi, oricând va fi ea..." La Tobolsk ea și surorile ei coseau bijuteriile în haine, în speranța că astfel le vor ascunde de răpitorii lor, de când Alexandra le-a avertizat că ea, Nicolae și Maria au fost percheziționați la sosirea la Ekaterinburg, unde li s-au confiscat lucrurile. Mama lor folosea cuvinte cod că și "medicamente" și
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
consoarte pe scaunul de domnie și în mormânt, aici dormim, Elisabeta și Maria surori, în nădejdea învierii". Elisabeta I a fost plânsă de mulți dintre supușii săi, dar alții s-au bucurat la moartea ei. Iacob I a adus multe speranțe, dar în 1620 popularitatea lui scade și apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I. Începe un cult al reginei, prezentată ca o eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
dintre ei. Starea lui Shinji era parcă reflectată de "marea care se frământa și se prăbușea cu violență lovind în stânci", de "zgomotul valurilor furioase" și de "vuietul unei ape spumegânde". Cu toate acestea cei doi îndrăgostiți nu își pierd speranța, optimismul lor refecându-se în rugăciunile aduse zeului găzduit de templul Yashiro. Rugăciunile lor vor primi răspuns în momentul în care Terukichi afirmă că meseria de marinar este prima condiție pusă celui care se va logodi cu Hatsue. Astfel, cei
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
păstrat tăcerea în privința exterminării evreilor din timpul celui de-Al treilea Reich, ceeace a constituit o „ofensă ireparabilă” și de neiertat. La această perioadă face aluzie Celan în versurile: ""einer Hoffnung, heute "auf eines Denkenden "kommendes "Wort "im Herzen"" [o speranță, azi, unui gânditor cuvântului care va veni în inimă] O versiune a poemului „"Todesfuge"” a apărut în limba română sub titlul „Tangoul morții” în luna mai a anului 1947 în „Contemporanul”, în traducerea lui Petre Solomon. Chiar dacă există și un
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]