34,796 matches
-
celei de-a doua a sa opere, după "Nimfele Rinului". Personajul Hoffmann are în piesă rolul unui călăuzitor în universul povestirilor sale fabuloase și este de fapt un alter ego al compozitorului, arătându-se frământat de temeri, iubiri nefericite și viziuni. Acțiunea se bazează pe motive din "Aducătorul de somn", "Consilierul Krespel" și "Povestea imaginii din oglindă pierdute". Tema dragostei tragice este reprezentată de personaje feminine inaccesibile, fie din motive de boală (Antonia, fiica lui Krespel), fie din cauza barierelor sociale și
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
denumit “Renaștere medievală” "(Mittelalter-Renaissance)". În acest context, romanul Ekkehard a continuat să fie unul din romanele citite ale epocii. Ambele lucrări îl arată pe Joseph Victor Scheffel ca pe un scriitor având prospețime și simț al umorului, care, bazat pe viziunea sa interioară și pe un studiu adâncit al realității istorice, este capabil să descrie viu diferite timpuri și evenimente istorice. După ce a trăit câțiva ani la München și a fost, în anii 1858 - 1859, bibliotecar al Prințului Egon von Fürstenberg
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
atingerea acestui ideal, acest grup de intelectuali încerca să introducă noțiuni care nu existaseră până în acel moment, ca moștenirea germanică, pământul german. Alte romane istorice din aceeași epocă, cum sunt de exemplu cele ale lui Felix Dahn, urmăreau aceeași idee. Viziunea nu trebuie însă limitată numai la scrierile cu caracter istoric. În romanele lui Karl May, romane de aventuri și se petreceau în țări străine, de cele mai multe ori pe alte continente, eroul pozitiv este totdeauna un german; de altfel, probabil tocmai
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
viață; în film oamenii sunt timorați de pericolele care îi amenință și le face viața nesigură dincolo de zidurile cetăților. Diferența se datorește faptului că romanul istoric al secolului al XIX-lea prezenta o imagine idealizată a “vremurilor bune de altădată”. Viziunea contemporană a evului mediu este mult mai sumbră și insistă mai mult asupra conflictelor și dificultăților de a trăi în acele vremuri. Totuși, regizorul filmului s-a străduit să prezinte o imagine corectă a perioadei evului mediu timpuriu, și să
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
remarcabilă. În 1936 la Grasset apare piesa "Le Chemin de crête", Plon editează piesa "Le Dard", iar Editura Stock publică "Le Fanal". Marcel alternează creațiile sale filosofice cu cele dramatice, considerând că ele nu sunt decât părțile aceluiași întreg. Conform viziunii marceliene, dramele reprezintă o încarnare concretă a esenței filosofiei lui, iar, complementar, filosofia sa constituie o sublimare a dramaturgiei sale metafizice. În 1937 la Congresul internațional de filosofie de la Paris susține o polemică cu Léon Brunschvicg. În 1938 piesa "Le
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
de 14 ani; el îi cere atunci grecului să i-l aducă, cu gândul declarat de a-l sodomiza, fapt care evident n-a putut fi acceptat de nobilul bizantin; Mehmet deținea de altfel un frumușel "harem" de băieței). În viziunea lui Mehmed, el era succesorul Împăratului Roman. S-a autointitulat ""Kayzer-i Rum"", adică Cezar (Împărat) Roman, dar a fost supranumit ""Cuceritorul"". Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. Hagia Sophia a fost transformată în moschee, deși biserica Ortodoxă greacă
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
la joacă" și "La scăldat pe cal roșu", lucrări remarcabile, care i-au asigurat celebritatea. Din 1924 până în 1926 trăiește în Franța. În 1922 pictează portretul poetei Anna Akhmatova. În perioada începuturilor sale în pictură, Petrov-Vodkin dezvoltă "perspectiva sferică": o viziune curbă unică care distorsiona desenul, astfel încât să prezinte privitorului, lucrurile curbate după curba pământului. A folosit această tehnică excesiv, în lucrări ca "Mortea unui comisar" și "În linia întâi". În această perioadă, Petrov-Vodkin a folosit tonuri mai închise, iar lucrările
Kuzma Petrov-Vodkin () [Corola-website/Science/304650_a_305979]
-
un număr mai mare de clienți. Statisticile în acest domeniu estimează că 99% dintre vizitatori vor accesa prima pagină a rezultatelor specific căutate în timp ce 97% dintre vizitatori vor accesa doar primele 3 rezultate, considerându-le suficiente pentru a-și crea viziunea clară asupra pieței de interes. În timp, datorită dorinței proprietarilor de site-uri de a-și vedea paginile create cât mai bine poziționate în motoarele de căutare,au apărut metode de optimizare mai puțin legale. Aceste metode, numite și "Black
Optimizare pentru motoare de căutare () [Corola-website/Science/304689_a_306018]
-
privit obiectul. Ex.: gr. mēn (=măsurătoarea timpului); lat.lux (=luminătoarea spațiului) (nu doar expresiile sunt diferite, ci și conținuturile) (a) Formularea principiului relativității lingvistice În procesul de articulare prin care se instituie anumite expresii pentru anumite conținuturi se creează o viziune a lumii. Această viziune a lumii nu este o concepție elaborată științific despre lume, ci este o viziune intuitivă crescută sau derivată din modul sau pespectiva proprie în care sunt privite obiectele și articulate prin limbaj într-o anumită comunitate
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
mēn (=măsurătoarea timpului); lat.lux (=luminătoarea spațiului) (nu doar expresiile sunt diferite, ci și conținuturile) (a) Formularea principiului relativității lingvistice În procesul de articulare prin care se instituie anumite expresii pentru anumite conținuturi se creează o viziune a lumii. Această viziune a lumii nu este o concepție elaborată științific despre lume, ci este o viziune intuitivă crescută sau derivată din modul sau pespectiva proprie în care sunt privite obiectele și articulate prin limbaj într-o anumită comunitate lingvistică. Humboldt oferă câteva
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
conținuturile) (a) Formularea principiului relativității lingvistice În procesul de articulare prin care se instituie anumite expresii pentru anumite conținuturi se creează o viziune a lumii. Această viziune a lumii nu este o concepție elaborată științific despre lume, ci este o viziune intuitivă crescută sau derivată din modul sau pespectiva proprie în care sunt privite obiectele și articulate prin limbaj într-o anumită comunitate lingvistică. Humboldt oferă câteva formulări, de-a lungul periodelor sale de creație, ale acestui principiu al relativității lingvistice
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
obiectele și articulate prin limbaj într-o anumită comunitate lingvistică. Humboldt oferă câteva formulări, de-a lungul periodelor sale de creație, ale acestui principiu al relativității lingvistice: (A) „Limba nu este niciodată un simplu instrument, ci ea conține întotdeauna o viziune a lumii (Weltansicht), iar a vorbi o limbă înseamnă a-ți asuma, chiar fără a fi conștient de acest lucru, acea viziune.” sau: (B) „Fiecare limbă descrie un cerc în jurul poporului căruia îi aparține și nu se poate ieși din
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
acestui principiu al relativității lingvistice: (A) „Limba nu este niciodată un simplu instrument, ci ea conține întotdeauna o viziune a lumii (Weltansicht), iar a vorbi o limbă înseamnă a-ți asuma, chiar fără a fi conștient de acest lucru, acea viziune.” sau: (B) „Fiecare limbă descrie un cerc în jurul poporului căruia îi aparține și nu se poate ieși din acest cerc decât intrând în altul. De aceea, învățarea unei limbi străine însemnă, de fapt, achiziția unui punct de vedere nou în
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
acest cerc decât intrând în altul. De aceea, învățarea unei limbi străine însemnă, de fapt, achiziția unui punct de vedere nou în înțelegerea lumii.” sau: (C) „Diversitatea limbilor nu este o diversitate de timbre și semne, ci o diversitate de viziuni ale lumii”. Ideea lui Humboldt vine împotriva unei lungi si adânc înrădăcinate tradiții de gândire. Prin acest principiu al relativității lingvistice e formulată, pentru prima dată, postularea sau afirmarea diversității (Verschiedenheit) construcțiilor lingvistice umane, într-un sens pozitiv. Ideea diversității
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
limbilor ca fiind cel mai de preț dar pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii. Puterea dumnezeiască (energeia umană este asemnătoare energeiei divine, dar limitată de intersubiectivitatea vorbirii) a diversităților limbilor face ca omul să poată avea o multiplicitate de viziuni ale lumii, o multiplicitate de lumi posibile în care să trăiască, căci fiecare limbă conține în ea însăși, implicit o lume. Pentru Humboldt, această multiplicitate a construcțiilor lingvistice umane trebuie văzută ca un „curcubeu spiritual”, în care fiecare culoare sau
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
conține în ea însăși, implicit o lume. Pentru Humboldt, această multiplicitate a construcțiilor lingvistice umane trebuie văzută ca un „curcubeu spiritual”, în care fiecare culoare sau nuanță (=fiecare limbă) reprezintă o desfășurare a luminii albe. Dacă fiecare limbă conține o viziune a lumii, atunci trecerea de la o limbă la alta înseamnă trecerea de la o viziune la alta și, în consecință, însemnă a câștiga o nouă viziune asupra lumii. Învățarea unei limbi străine înseamnă să ne asumăm viziunea lumii implicită în structurarea
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
umane trebuie văzută ca un „curcubeu spiritual”, în care fiecare culoare sau nuanță (=fiecare limbă) reprezintă o desfășurare a luminii albe. Dacă fiecare limbă conține o viziune a lumii, atunci trecerea de la o limbă la alta înseamnă trecerea de la o viziune la alta și, în consecință, însemnă a câștiga o nouă viziune asupra lumii. Învățarea unei limbi străine înseamnă să ne asumăm viziunea lumii implicită în structurarea pe care ne-o propune această limbă, și care e ireductibilă, în ansamblul ei
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
sau nuanță (=fiecare limbă) reprezintă o desfășurare a luminii albe. Dacă fiecare limbă conține o viziune a lumii, atunci trecerea de la o limbă la alta înseamnă trecerea de la o viziune la alta și, în consecință, însemnă a câștiga o nouă viziune asupra lumii. Învățarea unei limbi străine înseamnă să ne asumăm viziunea lumii implicită în structurarea pe care ne-o propune această limbă, și care e ireductibilă, în ansamblul ei, la cealaltă viziune. Când învățăm o limbă străină nu învățăm expresii
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
fiecare limbă conține o viziune a lumii, atunci trecerea de la o limbă la alta înseamnă trecerea de la o viziune la alta și, în consecință, însemnă a câștiga o nouă viziune asupra lumii. Învățarea unei limbi străine înseamnă să ne asumăm viziunea lumii implicită în structurarea pe care ne-o propune această limbă, și care e ireductibilă, în ansamblul ei, la cealaltă viziune. Când învățăm o limbă străină nu învățăm expresii pentru aceleași conținuturi, ci schimbăm conținuturile. Cu cât limba pe care
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
și, în consecință, însemnă a câștiga o nouă viziune asupra lumii. Învățarea unei limbi străine înseamnă să ne asumăm viziunea lumii implicită în structurarea pe care ne-o propune această limbă, și care e ireductibilă, în ansamblul ei, la cealaltă viziune. Când învățăm o limbă străină nu învățăm expresii pentru aceleași conținuturi, ci schimbăm conținuturile. Cu cât limba pe care o învățăm e mai îndepărtată de cea maternă, cu atât mai diferită e noua viziune a lumii. Această teorie a relativității
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
ireductibilă, în ansamblul ei, la cealaltă viziune. Când învățăm o limbă străină nu învățăm expresii pentru aceleași conținuturi, ci schimbăm conținuturile. Cu cât limba pe care o învățăm e mai îndepărtată de cea maternă, cu atât mai diferită e noua viziune a lumii. Această teorie a relativității lingvistice e una dintre cele mai importante descoperiri ale minții umane în domeniul științelor spiritului. Exemplu: expresia—lat. l-u-x gr. m-ē-n Obiectul conținutul—lat. luminătoarea, cea care luminează spațiul lună gr. cea care măsoară
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
poate trimite la un obiect particular al lumii. (relația 2 sau relația de desemnare) • Obiectul la care se face referire prin actul de desemnare este, cum se poate observa și din acest exemplu, același, indiferent de limbă. Ceea ce diferă este viziunea sau perspectiva din care este privit obiectul lună în cazul celor două limbi: pentru latini, luna este cea care luminează spațiul (intră în același câmp semantic cu „făclie”, de ex.), pentru greci, cea care măsoară timpul (intră în același câmp
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
acest ansamblu plastic și arhitectonic. De la planurile casei și decorația exterioară (realizată în colaborare cu sculptorul Karl Storck), la decorația interioară: pictura murală, vitralii, decorația pictată aplicată pe uși, stucatura tavanelor, lambriurile din atelier și mobilierul sculptat, toate sunt rezultatul viziunii lui Aman. Planul edificiului imaginat de Aman, se va concretiza într-un proiect, realizat de antreprenorul Fr. Scheller, la indicațiile precise ale artistului. În octombrie 1869 locuința, un adevarat templu al artei, era ridicată. În articularea edificiului său Aman va
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
autorilor lor, precum și a sa „doctrină de martir”. Îi reproșa și că vorbea mereu de popor fără să-l cunoască cu adevărat, Mazzini excluzându-i pe țărani și Garibaldi asociindu-i pe aceștia muncitorilor contra absolutismului politic, și îi dezaproba viziunea religioasă asupra politicii. Relațiile lor s-au înveninat din cauza Expediției celor O Mie pe care Mazzini a susținut-o, Garibaldi lucrând în favoarea monarhiei, proclamându-se dictator în numele „Italiei și al lui Victor Emanuel” ("Italia e Vittorio Emanuele"). În 1864, în urma
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
9 — theta, 10 — iota, 11 — kappa, 12 — lambda, 13 — miu, 14 — niu, ș.a.m.d. Problema fundamentală a Metafizicii o reprezintă teoria ființei (în sensul de „ceea ce are existență” — sensul ontologic), tratată într-un mod fundamental nou. Greșeala predecesorilor, în viziunea lui Aristotel, o reprezintă faptul că nu au ținut cont de multipla semnificație a termenului „ființă”. Tratându-i pe Presocratici, Platon etc., Aristotel observă o problemă care va fi fundamentală în "Metafizică". Problema este cea a semnificației multiple a ființei
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]