36,388 matches
-
însă multe muzicalurile sunt adaptate după romane ("Wicked" și "Omul din La Mancha"), piese ("Hello, Dolly!"), legende clasice ("Camelot"), evenimente istorice ("Evita") sau filme ("Producătorii" și "Hairspray"). Pe de altă parte, multe muzicaluri familiare publicului au fost baza unor film muzical, cum sunt "Sunetul Muzicii", "West Side Story", "My Fair Lady", "Frumoasa și Bestia" și "Chicago". India produce numeroase filme muzicale, numite muzicaluri de la "Bollywood", iar Japonia produce muzicaluri în stil Anime. Un alt gen recent de muzicaluri, numite "muzicaluri de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
istorice ("Evita") sau filme ("Producătorii" și "Hairspray"). Pe de altă parte, multe muzicaluri familiare publicului au fost baza unor film muzical, cum sunt "Sunetul Muzicii", "West Side Story", "My Fair Lady", "Frumoasa și Bestia" și "Chicago". India produce numeroase filme muzicale, numite muzicaluri de la "Bollywood", iar Japonia produce muzicaluri în stil Anime. Un alt gen recent de muzicaluri, numite "muzicaluri de tonomat" ("Mamma Mia!"), produce cântece scrise de (sau introduse de) un artist sau grup popular înto poveste - uneori bazate pe
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
în stil Anime. Un alt gen recent de muzicaluri, numite "muzicaluri de tonomat" ("Mamma Mia!"), produce cântece scrise de (sau introduse de) un artist sau grup popular înto poveste - uneori bazate pe viața sau cariera personei/grupului în discuție. Teatrul muzical din Europa datează din vremea teatrului grecilor antici, care includeau muzica și dansul în comediile și tragediile lor de pe scenă din al V-lea secol î. Hr. Dramaturgii Eschil și Sofocle au compus ei înșiși muzica penru piese și au coregrafiat
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
prin oraș, iar un grup de actori rosteau rolul lor din povestire. După ce terminau, grupul se muta mai departe cu varavana lor, iar următorul grup sosea pentru a-și rosti rolul. Aceste piese au devenit o formă autonomă de teatru muzical, cu forme poetice uneori alternând cu dialoguri în proză și cântece liturgice. Poezia era îmbogățită cu melodii modificate sau complet noi. Teatrul din India, cel muzical, datează tot din Antichitate. Teatrul sanscrit vechi avea o manieră stilistică superioară cu accent
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
pentru a-și rosti rolul. Aceste piese au devenit o formă autonomă de teatru muzical, cu forme poetice uneori alternând cu dialoguri în proză și cântece liturgice. Poezia era îmbogățită cu melodii modificate sau complet noi. Teatrul din India, cel muzical, datează tot din Antichitate. Teatrul sanscrit vechi avea o manieră stilistică superioară cu accent pe spectacol, în care muzica, dansul și gesturile erau combinate "pentru a crea o unitate artistică vibrantă, dansul și mimica fiind centrale pentru experiența dramatică." Piesele
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
fantezie, musică și dans, povestire și spectacol, dialog practic și ingenuitate în prezentarea scenei, integrându-le în discursul dramatic numit melodramă. Piesele Parsi conțineau umor crud, cântece melodioase și muzică, senzualism și o măiestrie scenică uimitoare." Aceste tradiții din teatrul muzical au continuat în era modernă a Cinematografului din India, în special în filmele muzicale produse de Bollywood. În Renaștere aceste forme au evoluat în commedia dell'arte, o tradiție italiană în care niște clovni răgușiți improvizau povestiri cunoscute și de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
integrându-le în discursul dramatic numit melodramă. Piesele Parsi conțineau umor crud, cântece melodioase și muzică, senzualism și o măiestrie scenică uimitoare." Aceste tradiții din teatrul muzical au continuat în era modernă a Cinematografului din India, în special în filmele muzicale produse de Bollywood. În Renaștere aceste forme au evoluat în commedia dell'arte, o tradiție italiană în care niște clovni răgușiți improvizau povestiri cunoscute și de acolo a rezultat opera bufă. În Anglia, piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
opera bufă. În Anglia, piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil derivată de la intermezzoul italian, cu muzică, glume și dans, sau erau urmate de o după-piesă cunoscută ca un bal, adesea constituit dintr-un dialog scandalos și calomniator pe melodii cunoscute (anticipând Opereta de baladă). Piesele-măști de la curte s-au
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
este Inigo Jones, care a prezentat o alegorie respectuoasă cuprinzând lingușiri aduse unui patron nobil sau regal. Ben Jonson a scris multe piese-măști, adesea în colaborare cu Jones. Shakespeare a inclus secțiuni de piese-măști în multe dintre piesele sale. Secțiunile muzicale a pieselor-măști au devenit piese cântate care sunt recunoscute ca opere engleze, prima fiind considerată a fi "Asediul insulei Rhodes" de William Davenant (1656), la început prezentată într-un spectacol particular. În Franța, între timp, Molière a transformat mai multe
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
care sunt recunoscute ca opere engleze, prima fiind considerată a fi "Asediul insulei Rhodes" de William Davenant (1656), la început prezentată într-un spectacol particular. În Franța, între timp, Molière a transformat mai multe dintre comediile sale farsă în varietăți muzicale cu cântece (pe muzica lui Jean Baptiste Lully) și dans din ultima parte a anilor 1600. Piesa lui "Psyche" a fost modelul pentru o operă engleză de Thomas Shadwell, numită "Avarul" și produsă în 1672. Davenant a produs "Furtuna" în
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
în limba engleză. Blow a fost urmat de Henry Purcell și o periodă scurtă a opereta engleză. După moartea lui Charles al II-lea în 1685, opereta engleză a început să devină demodată. Până în anii 1700, două forme de teatru muzical erau la modă în Marea Britanie, Franța și Germania: operetele baladă, ca "Opereta cerșetorului" de John Gay (1728), care includea versuri scrise pentru melodii ale unor cântece cunoscute de pe vremea aceea (adesea operete-farsă) și operete comice, cu scoruri originale și cele
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
1728), care includea versuri scrise pentru melodii ale unor cântece cunoscute de pe vremea aceea (adesea operete-farsă) și operete comice, cu scoruri originale și cele mai romantice linii ale intrigii, ca " Fata bohemiană" de Michael Balfe (1845). Alte forme ale teatrului muzical s-au dezvoltat până în secolul al XIX-lea, cum sunt vodevilul, muzicalul britanic, melodrama și farsa. Melodramele și operetele comice, în special, erau la modă parțial deoarece majoritatea teatrelor din Londra aveau licență numai muzicaluri și nu li se permitea
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
vremea aceea (adesea operete-farsă) și operete comice, cu scoruri originale și cele mai romantice linii ale intrigii, ca " Fata bohemiană" de Michael Balfe (1845). Alte forme ale teatrului muzical s-au dezvoltat până în secolul al XIX-lea, cum sunt vodevilul, muzicalul britanic, melodrama și farsa. Melodramele și operetele comice, în special, erau la modă parțial deoarece majoritatea teatrelor din Londra aveau licență numai muzicaluri și nu li se permitea să prezinte piese fără muzică. Oricum, numele unei piese nu definea în
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
de jos. Teatrul din New York s-a mutat treptat de la periferie în centrul comercial al orașului în jurul anului 1850, căutând prețuri mai puțin mari ale terenurilor și nu a ajuns în zona Pieței Times până în anii 1920 și 1930. Primul muzical "de lung metraj" de pe Broadway a fost un succes de 50 de spectacole numit "Piticii" în 1857. Spectacolele din New York au continuat mult mai mult timp decât cele din Londra, însă "opereta comică muzicală" a Laurei Keene, numită "Șapte surori
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
până în anii 1920 și 1930. Primul muzical "de lung metraj" de pe Broadway a fost un succes de 50 de spectacole numit "Piticii" în 1857. Spectacolele din New York au continuat mult mai mult timp decât cele din Londra, însă "opereta comică muzicală" a Laurei Keene, numită "Șapte surori" (1860) a doborât recordurile anterioare din New York cu 253 spectacole. Prima piesă de teatru conform concepției moderne de muzical, adăugâng dans și muzică originală, care ajuta relatarea povestirii, este în general considerată a fi
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
din New York au continuat mult mai mult timp decât cele din Londra, însă "opereta comică muzicală" a Laurei Keene, numită "Șapte surori" (1860) a doborât recordurile anterioare din New York cu 253 spectacole. Prima piesă de teatru conform concepției moderne de muzical, adăugâng dans și muzică originală, care ajuta relatarea povestirii, este în general considerată a fi "Cocoșatul negru", care a avut premiera la New York în 12 septembrie 1866. Producția avea o durată copleșitoare de cinci ore și jumătate, însă în ciuda lungimii
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
avea o durată copleșitoare de cinci ore și jumătate, însă în ciuda lungimii sale, a avut un record de 474 de spectacole. În același an, "Dominoul negru/Între tine, mine și poștă" a fost primul spectacol care s-a numit "comedie muzicală." Pe vremea aceea, în Anglia, teatrul muzical era alcătuit mai ales din music hall, adaptări ale operetei franceze și muzicaluri burlesc, mai ales la Teatrul Gaiety începând din 1868. Ca reacție la acesta, au fost create câteva spectacole de prietenie
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și jumătate, însă în ciuda lungimii sale, a avut un record de 474 de spectacole. În același an, "Dominoul negru/Între tine, mine și poștă" a fost primul spectacol care s-a numit "comedie muzicală." Pe vremea aceea, în Anglia, teatrul muzical era alcătuit mai ales din music hall, adaptări ale operetei franceze și muzicaluri burlesc, mai ales la Teatrul Gaiety începând din 1868. Ca reacție la acesta, au fost create câteva spectacole de prietenie în familie, cum ar fi Spectacolele germane
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
germane Reed. Comedianții Edward Harrigan și Tony Hart au produs și au fost protagoniștii unor muzicalri pe Broadway între 1878 ("Picnicul Gărzii Mulligan") și 1885, după cartea și versurile lui Harrigan și pe muzica socrului său, David Braham. Aceste comedii muzicale aduceau în prim plan personaje și situații luate din viața de zi cu zi a clasei de jos din New York și reprezenta un pas semnificativ înainte față de vodevil și burlesc și către o formă mai cultă. Ele aveau ca protagoniști
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
pas semnificativ înainte față de vodevil și burlesc și către o formă mai cultă. Ele aveau ca protagoniști cântăreți de calitate ridicată, ca (Lillian Russell, Vivienne Segal și Fay Templeton) în locul unor doamne cu faimă îndoielnică, așa cum au fost vedetele formelor muzicale anterioare. Lungimea duratei pieselor de teatru s-a schimbat rapid cam în aceeași perioadă în care s-a născut muzicalul modern. Pe măsură ce s-au îmbunătățit mijloacele de transport, sărăcia din London și New York s-a micșorat, iar iluminarea străzilor destinată
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
ridicată, ca (Lillian Russell, Vivienne Segal și Fay Templeton) în locul unor doamne cu faimă îndoielnică, așa cum au fost vedetele formelor muzicale anterioare. Lungimea duratei pieselor de teatru s-a schimbat rapid cam în aceeași perioadă în care s-a născut muzicalul modern. Pe măsură ce s-au îmbunătățit mijloacele de transport, sărăcia din London și New York s-a micșorat, iar iluminarea străzilor destinată călătoriilor în siguranță pe timp de noapte a evoluat și numărul de patroni posibili ai teatrelor tot mai numeroase a
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
piesă care a avut 500 de spectacole consecutive a fost comedia (non-muzicală) din Londra "Băieții noștri", având premiera în 1875, care a atins un nou record uimitor de 1,362 de spectacole. Acest record nu a fost egalat pe scena muzicală până la Primul Război Mondial, însă teatrul muzical a depășit în curând cifra de 500 de spectacole în Londra, mai ales prin seria de mai mult de doisprezece spectacole făcute de Gilbert și Sullivan, fiind spectacole de mare succes, opere comice
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
consecutive a fost comedia (non-muzicală) din Londra "Băieții noștri", având premiera în 1875, care a atins un nou record uimitor de 1,362 de spectacole. Acest record nu a fost egalat pe scena muzicală până la Primul Război Mondial, însă teatrul muzical a depășit în curând cifra de 500 de spectacole în Londra, mai ales prin seria de mai mult de doisprezece spectacole făcute de Gilbert și Sullivan, fiind spectacole de mare succes, opere comice, inclusiv "H.M.S. Pinafore" în 1878 și "Mikado
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Mikado" în 1885. "The Carilonurile din Normandia", 1878 (adaptată după "Clopotele lui Corneville" din franceză), care a avut 705 spectacole în Londra, întrecând piesele lui Gilbert și Sullivan. Recordul acesta nu a fost depășit de nicio altă piesă de teatru muzical până la spectacolul de mare succes care a depășit în 1886 recordul, făcut de Alfred Cellier și B. C. Stephenson, cu titlul "Dorotea" (un spectacol aflat la intersecția operei comice și a comediei muzicale), cu 931 de spectacole, care a fost
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
depășit de nicio altă piesă de teatru muzical până la spectacolul de mare succes care a depășit în 1886 recordul, făcut de Alfred Cellier și B. C. Stephenson, cu titlul "Dorotea" (un spectacol aflat la intersecția operei comice și a comediei muzicale), cu 931 de spectacole, care a fost urmărit (dar nu egalat) de mai multe dintre cele mai bune muzicaluri de succes din Londra din anii 1890. Alți compozitori britanici din perioada aceea au fost Edward Solomon și F. Osmond Carr
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]