35,725 matches
-
multicolore ("„période colorée”"). În [[1926]], [[Serghei Diaghilev]] îi comandă decorul și costumele pentru baletul "„Baraban”"; douăzeci de ani mai târziu va realiza decorul pentru opera "„Louise”" de [[Gustave Charpentier]]. În anul [[1923]], prietenul său, André Utter, cumpără castelul Saint-Bernard, în apropiere de Lyon, unde îi oferă găzduire. Maurice Utrillo va locui acolo timp de zece ani. Începe o legătură cu Lucie Valore-Pauwels, cu care se va căsători în [[1935]]. Împreună se stabilesc la [[Vésinet]]. Lucie va juca un rol important în
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
a Grupului Marcegaglia, care-și amplifică astfel prezența directă pe piețele internaționale. În 1989, este înființată Marcegaglia Deutschland în Düsseldorf în vederea distribuirii produselor Grupului pe piața germană și în țările din nordul Europei. De asemenea, în Marea Britanie este înființată, în apropierea Londrei, societatea United Stainless Steel, urmată de Marcegaglia U.K. pentru producția de țevi sudate din benzi laminate la cald și la rece, apoi în 1997 este înființată societatea Marcegaglia UK din Dudley, West Midlands În 1991, Antonio Marcegaglia lansează proiectul
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
societatea comercială Central Bright Steel în vederea comercializării țevilor sudate în Marea Britanie, urmând ca societatea să lanseze în 1997 activitatea de producție de tevi sudate în zona Birmingham. În vara anului 1998, Grupul achiziționează o zonă industrială extinsă în Munhall, în apropiere de Pittsburgh, pentru a găzdui noua societate Marcegaglia USA, care va încorpora și societatea Damascus-Bishop Tube Company. În aceeași perioadă, Grupul înființează alte două societăți în Statele Unite, filiale ale societăților mamă din Italia: Oskar USA în Birmingham (Alabama) și Oto
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
între ei copiii și cu părinții lor, însă tatăl lor George I a insistat ca ei să vorbească limba greacă la cursuri. Ei au învățat și franceza, germana și daneza. Din 1883 George a locuit la Palatul Bernstorff situat în apropiere de Copenhaga, împreună cu prințul Valdemar al Danemarcei, fratele mai mic al tatălui său. Regele l-a trimis pe George în Danemarca pentru a-l înscrie în Marina Regală Daneză și l-a dat în grija lui Valdemar, care era amiral
Prințul George al Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/318237_a_319566]
-
cuprind, pe de-o parte, seria de limane fluviatile dunărene situate de-a lungul Dunării de Jos, la nord de Delta Dunării, în apropierea frontierei Ucrainei cu România, iar pe de altă parte seria de limane maritime pontice, ambele serii fiind situate în Bugeac, în Basarabia, administrativ în Regiunea Odesa a Ucrainei. Majoritatea denumirilor acestor limane sunt tătărești, dar pe hărțile anterioare anilor 1812
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
are alge și alte plante acvatice. Pe malurile sale cuibăresc păsările. În apele sale viețuiesc pești cum sunt plătica, somnul, șalăul, știuca și alte specii de pești din specia Cyprinidelor (crapul argintiu, crapul amur etc.). Pescuitul are caracter industrial, în apropierea satelor existând ferme piscicole. În prezent, sunt luate măsuri pentru a proteja resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis). O porțiune mică (cu o lungime de aproximativ 1 km) de pe malul
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
O porțiune mică (cu o lungime de aproximativ 1 km) de pe malul nordic al lacului se află pe teritoriul Republicii Moldova. Aici a fost amenajată o stație de alimentare cu apă, care este folosită pentru a iriga câmpiile agricole aflate în apropiere de localitățile Cahul și Giurgiulești. Limanul Cartal (în ; pe hărțile anterioare anului 1878 apare și sub numele de „Uliu”, Kartal fiind numele tătăresc) este un liman fluviatil situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul raionului Reni al regiunii Odesa
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
sau Covurlui, nume tătăresc întâlnit și în județul Galați) până la Dunăre, stabilind astfel legătura dintre Ialpug și Dunăre. În partea de nord a limanului se varsă râul Ialpug (odinioară „Răsuna”), în cea de nord-est râul Carasu (confluența având loc în apropiere de satul Cișmeaua Văruită), iar în cea de vest râul Bărtița (care se varsă în dreptul localității Barta). Temperatura apei atinge vara un maxim de 24-25°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Limanul este acoperit la suprafață în special cu stuf
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
În mlaștinile de pe malul de sud-est al limanului este o colonie de pelicani creți ("Pelecanus crispus") unică în Ucraina. În apele sale viețuiesc mai multe specii de pește cum sunt crapul, bibanul, plătica, știuca etc. Pescuitul are caracter industrial, în apropierea lacului existând ferme piscicole. În prezent, sunt luate măsuri pentru a ocroti resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis). Apa din limanul Cugurlui este folosită pentru irigații. Între malul sudic și
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
Golfului Hasan au fost amenajate iazuri piscicole. În partea de nord a lacului se varsă Catlabuga mare (cu afluentul său Catlabuga mică, se varsă la sud de localitatea Șichirlichitaii Noi), în cea de vest râul Tașbunar (confluența având loc în apropiere de satul Erdec Burnu), iar în cea de est râul Enica (care se varsă în dreptul localității Hasan Aspaga). Temperatura apei atinge vara un maxim de 24-26°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Lacul este acoperit la suprafață în special cu
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
sunt înalte, pe alocuri abrupte, presărate cu ravene (râpi adânci), cu excepția celor din extrema nordică și cea sudică care sunt joase și nisipoase. În partea de nord a limanului se varsă râurile Chirghiș-Chitai (cu afluentul său Chirghiș, se varsă în apropierea satului Traianul Vechi) și Aliaga. Temperatura apei atinge vara un maxim de 27°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Limanul este acoperit la suprafață în special în partea de sud cu stuf și nuferi, iar în adâncime are alge și
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
râul Carasulac, care se varsă printr-un canal într-un golf al Lacului Ialpug. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Cișmeaua-Văruită (în ), în acel an el fiind redenumit Krinicine. De această comună depinde administrativ satul Cosa-Mare. În apropiere de vatra satului, s-au descoperit urmele unei așezări omenești de la sfârșitul epocii bronzului, din primele secole î.Hr. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
cetate numită "Fetislam". Numele Kladovo de astăzi a fost menționat pentru prima data in 1596 într-un document militar austriac. Există mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al orașului: O localitate cu același nume se află în Rusia, în apropiere de Moscova și se cred că aceasta așezare a fost înființată de către sârbii care s-au mutat aici din Cladova din Șerbia în secolul al XVIII-lea. Una din suburbiile de la Berlin au, de asemenea, acest nume, care provine de la
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
situat la o altitudine de 64 metri, în partea centrală a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 28 km est de centrul raional Bolgrad. Din apropierea acestei localități izvorâște râul Tașbunar, care se varsă în Lacul Catalpug. În apropiere de vatra satului, s-au descoperit urmele unei așezări omenești de la sfârșitul epocii bronzului, din primele secole î.Hr. Teritoriul actual al satului a aparținut Principatului Moldovei până în 1812. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
Nicolae I al Rusiei și sora împăratului Alexandru al II-lea. A fost Ducesă de Leuchtenberg și președintele Academiei Imperiale a Artelor din Sankt Petersburg. Marea Ducesă Maria Nicolaevna s-a născut la 18 august 1819 la Krasnoye Selo în apropiere de St. Petersburg. A fost prima fiică și al doilea copil din cei șapte. Părinții ei, Țarul Nicolae I al Rusiei și împărăteasa Alexandra Feodorovna născută Prințesa Charlotte a Prusiei, erau devotați unul altuia și copiilor lor. Erau părinți calzi
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
35 metri, în partea de est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 37 km est de centrul raional Bolgrad. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Catalpugul Mic, care se varsă în râul Catalpugul Mare, în apropiere de vărsarea acestuia din urmă în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 40 km nord-est de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Odesa. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Catalpugul Mic, care se varsă în râul Catalpugul Mare, în apropiere de vărsarea acestuia din urmă în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hasan-Batâr (în ), în acel an el fiind redenumit Vinogradne. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai
Hasan-Batâr, Bolgrad () [Corola-website/Science/318271_a_319600]
-
o căutare de petrol și gaze naturale se desfășoară pe teritoriul municipiului, precum și un important zăcământ de gaz este descoperit. Acesta oferă gaz nu numai gaz nu doar localității Babócsa, ci de asemenea localităților Barcs, Nagyatad și celor mai multe locații din apropiere. În timpul operațiunilor de căutare a gazelor, o pânză de apă termală cu proprietăți curative s-a descoperit, determinând construirea de băi municipale, dintre care piscina termală închisă îi întâmpină pe vizitatori pe tot parcursul anului. Conform recensământului din 2011, satul
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
metri, în partea de nord-est a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 45 km est de centrul raional Bolgrad. Din apropierea acestei localități izvorâște râul Catalpugul Mic, care traversează satul și se varsă în râul Catalpugul Mare, în apropiere de vărsarea acestuia din urmă în lacul Catalpug, în dreptul satului Șichirlichitai-Noi. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Satalâc-Hagi (în ), în acel an el fiind redenumit Oleksandrîvka. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
într-un golf al Lacului Ialpug. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Caracurt (în ), în acel an el fiind redenumit Jovtneve (în traducere "Octombrie", după Revoluția din Octombrie). De această comună depinde administrativ satul Caracurt-Nou. În imediata apropiere a satului s-au descoperit urmele unor așezări omenești de la sfârșitul epocii bronzului (sfârșitul mileniului II î.Hr.) și epoca timpurie a fierului (secolele VII-VIII î.Hr.). În secolul al XVII-lea, pe teritoriul actualului sat s-a aflat o tabără a
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
o parte dintre rebeli s-au alăturat flotei rusești în Bătălia navală de la Çeșme (5-7 iulie 1770). La sfârșitul războiului, de frica represaliilor otomane, circa 1.700 luptători albanezi și familiile lor s-au stabilit în Imperiul Rus, în imediata apropiere a orașelor Kerci și Enikale din Peninsula Crimeea. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
sunt preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 49 metri, pe malul estic al Lacului Ialpug, în partea de sud-vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 14 km sud-est de centrul raional Bolgrad. În apropiere de această localitate trece drumul național Reni-Odesa. Satul este localizat mai la sud de drumul care leagă satele Caracurt și Vaisal. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Caracurt-Nou (în ), în acel an el fiind redenumit Nove Jovtneve
Caracurt-Nou, Bolgrad () [Corola-website/Science/318315_a_319644]
-
o altitudine de 57 metri, pe malul vestic al Lacului Ialpug, în partea de vest a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Ismail. În apropierea acestei localități are loc vărsarea râului Ialpug în Lacul Ialpug. Până în anul 1944 satul a purtat denumirea oficială de Curciu (în ), în acel an el fiind redenumit Vinohradîvka. În această localitate se află punctul internațional de trecere auto a frontierei
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
cei trei copii s-au născut aici. În 1899 s-au stabilit la Cannes unde aveau o vilă numită Kazbek după un munte din Georgia. Trăiau confortabil deoarece Mihail era proprietarul unei fabrici de îmbuteliere de apă minerală situată în apropiere de Tiflis. O parte din timp și-o petreceau la vila lor din sudul Franței. Marele Duce a fost fondatorul și președintele clubului de golf de la Cannes, unde adesea juca în sezonul de iarnă. În sudul Franței se întâlnea și
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
a fost fondatorul și președintele clubului de golf de la Cannes, unde adesea juca în sezonul de iarnă. În sudul Franței se întâlnea și cu rudele sale din Rusia, în mod special cu sora sa Anastasia care avea o reședință în apropierea vilei lui. În 1903 tatăl său a suferit un accident vascular și s-a mutat la Cannes. Bătrânul Mare Duce a fost fermecat de nora sa și de nepoți. În 1908 Mihail a publicat un roman, "Never Say Die", despre
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]