34,199 matches
-
de la București din 1913, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Balcanic, precum și punerea bazelor Micii Înțelegeri în 1921. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale. S-a stins din viață la 22 iunie 1922, la Roma, din cauza unei infecții bacteriene a aortei, căpătată în urma consumării unor stridii infestate. Este înmormântat la Mănăstirea Sinaia. Take Ionescu s-a născut în Ploiești, la 13/25 octombrie
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
fiind neasfaltate. Primarul orașului Hîncești este Alexandru Botnari (PDM), reales în iunie 2015. Componența Consiliului Local Hîncești (23 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: Populația orașului Hîncești este de 18.850 locuitori, majoritatea o constituie moldovenii. Dintre minoritățile naționale predomină ruși, ucraineni și romi. În orașul Hîncești funcționează 5 instituții preșcolare cu 980 de locuri și 8 instituții de învățământ, inclusiv: 2 școli medii cu 1.430 elevi, 3 licee cu 1.660 elevi, o școală-internat cu 200
Hîncești () [Corola-website/Science/297503_a_298832]
-
unul de dreapta, Noua-Alianță Flamandă (N-VA), ambele partide participând la alegeri în general în cadrul unor alianțe. Alte partide importante sunt: partidul ecologist Verzi! (Groen!) și partidul conservator liberal fortuynist List Dedecker (LD), fondat de Jean-Marie Dedecker în 2007. Interesele minorității franceze din Flandra sunt reprezentate de partidul Uniunea Fraoncofonilor (UF). Trei partide politice flamande susțin secesiunea față de Belgia a Flandrei: N-VA, VB și LD. VB este considerat de toate celelalte partide flamande ca fiind un partid de extrema dreaptă
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
independența. În 25 mai 1085, Alfonso VI din Leon și Castilia intră în Toledo, după un acord cu Taifa care guverna regatul. Un acord de capitulare care garanta securitatea și bunurile materiale ale populației musulmane. Noul rege a dat drepturi minorităților: mozarabilor (Toledo era un important centru mozarab cu liturghie proprie, hispană-mozarabă, care încă se practica), drepturi pentru musulmani și evrei. După cucerirea orașului, a început o peroadă de înflorire: culturală, socială și politică. Școala de traducători din Toledo a cunoscut
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
(germană "Bern", franceză "Berne", italiană "") este capitala Elveției și totodată capitala cantonului Berna. Limba oficială este germană deși există o minoritate francofonă. Numele orașului Berna fost menționat prima dată la 1 decembrie 1208. Originea numelui nu este însă până astâzi clarificat. Cea mai cunoscută legendă fiind cronica lui Konrad Justinger, unde se menționează că ducele Berchthold V de Zähringen care ar
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
Albert Einstein, născut în Germania dar mai târziu naturalizat elvețian a elaborat teoria relativitățiii fiind angajat la oficiu de patente din Berna. Limbile oficiale sunt germană și franceză dar limba vorbită de majoritatea populației este "Bärndütsch" (dialectul german din Berna). Minoritatea francofonă are o școală și o biserică proprii. Doar foarte puțini mai vorbesc "Matteänglisch", o limbă secretă folosită în trecut de muncitorii din cartierul "Matte", unele cuvinte fiind chiar acum folosite în "Bärndütsch". Berna are multe muzee, împărțite în tot
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
în perioada sovietică. Conform Constituției Republicii Autonome Crimeea, ucraineana este singura limbă oficială a republicii. Totuși, constituția republicii recunoaște limba rusă ca limbă a majorității populației și îi garantează utilizarea "în toate sferele vieții publice". Similar, tătarei crimeene (limba unei minorități de 12% din populația republicii) îi este garantată protecția specială a statului, ca și "limbile celorlalte naționalități". Vorbitorii de rusă constituie o majoritate importantă a populației Crimeei (77%), vorbitorii de ucraineană constituind doar 10,1%, iar cei ai tătarei crimeene
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
compromis fiind (potrivit lui Kossuth) „moartea națiunii” și mijlocul de a impune țării „jugul intereselor străine.” Cu toate acestea, în cele din urmă s-a impus opinia conducătorului liberalilor, Ferenc Deák. El a argumentat că o Ungarie liberă, cu puternicele ei minorități slave și germane, ar fi fost în pericol să rămînă izolată și, în cele din urmă, să fie zdrobită între Imperiul German și Imperiul Rus. Din acest motiv, o alianță cu Austria slăbită de problema internă a naționalităților ar fi
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
slovenii și croații voiau să construiască alături de sârbi un stat al slavilor de sud. Germanii din Boemia și Moravia nu voiau să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate sub stăpânire cehă. În Transleithania, naționalitățile nemaghiare nu s-au putut coaliza, deși erau (sub)reprezentate în Dieta Ungariei. Însă slovacii, românii și croații nu doreau să trăiască mai departe sub autoritate maghiară. O ieșire din această situație confuză din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a Monarhiei Habsburgice, cu începuturile unui sistem de asistență socială lipsit de complicații, cu serviciile inovatoare de sănătate publică, cu larga și comprehensiva toleranță religioasă, cu statul de drept și cu menținerea unei infrastructuri dezvoltate. De asemenea, cei mai mulți activiști ai minorităților au recunoscut importanța statului Austro-Ungariei per ansamblu ca sistem de securitate colectivă, în care existau diferențe mari între jumătatea austriacă și jumătatea maghiară a Dublei Monarhii. Aceste caracteristici ale Monarhiei Dunărene au rămas multă vreme în memorie. Așa numitul „efect
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
italiană". Următoarele tabele ilustrează împărțirea pe religii a cetățenilor Austro-Ungariei. În vreme ce jumătatea austriacă a monarhiei era aproape în întregime catolică (majoritar roman-catolică, iar în estul Galiției și greco-catolică), în jumătatea de est a Ungariei, pe lângă romano-catolici și greco-catolici, exista o minoritate protestantă (mai ales reformată) însemnată din punct de vedere numeric, precum și o minoritate ortodoxă. Populația ebraică se concentra în pățile estice ale Dublei Monarhii, mai cu seamă în Galiția, unde reprezentau, în medie, aproximativ 10 % din total. Țările alpine de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a monarhiei era aproape în întregime catolică (majoritar roman-catolică, iar în estul Galiției și greco-catolică), în jumătatea de est a Ungariei, pe lângă romano-catolici și greco-catolici, exista o minoritate protestantă (mai ales reformată) însemnată din punct de vedere numeric, precum și o minoritate ortodoxă. Populația ebraică se concentra în pățile estice ale Dublei Monarhii, mai cu seamă în Galiția, unde reprezentau, în medie, aproximativ 10 % din total. Țările alpine de limbă germană aveau inițial doar o populație ebraică nesemnificativ de restrânsă, dar rata
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de guvernământ a austriecilor față de sloveni în Stiria de Jos și, până puțin înainte de începerea războiului, de asemenea în Craina, precum și excesele partidului Alldeutsche Vereinigung în Boemia în particular ar putea fi prezentate drept multiple contraexemple.” Mai răul tratament aplicat minorităților naționale din Ungaria nu avea un fundament constituțional, ci își avea originea în rutina autorităților, în greșelile justiției, administrației și politicii. Cum și în jumătatea austriacă a Dublei Monarhii relațiile, în special între germani și cehi, s-au înrăutățit progresiv
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
avut uneori drept susținător și pe urmașul la tron, pe Francisc Ferdinand; așa s-a dezvoltat planul de reformă al acestuia, care a dus însă aproape în direcția unei federalizări complete. Planurile sale îndreptate împotriva Ungariei vizau în primul rând minoritățile Transleithaniei, nu pentru că acestea ar fi fost discriminate, ci pentru că arhiducele le considera loiale statului. Însă acest țel al federalismului țărilor coroanei favorizat în primul rând de Francisc Ferdnand, care nu acorda nici o considerație relațiilor etnice, nu putea nicicum să
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
acordat o autonomie limitată. Însă în celelalte părți ale Ungariei, tensiunile dintre diversele grupuri etnice s-au acutizat. La baza încordării relațiilor s-a găsit atât politica de maghiarizare a guvernului ungar, cât și creșterea intoleranței între diversele naționalități. Spre deosebire de minoritățile slovace și române care trăiau în Regatul Ungariei, naționalismul maghiarilor avea de partea sa puterea statului, ceea ce îi dădea o poziție de forță superioară, deși etnicii maghiari nu reprezentau decât jumătate din populație. Într-o astfel de atmosferă, transplantarea legislației
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
române care trăiau în Regatul Ungariei, naționalismul maghiarilor avea de partea sa puterea statului, ceea ce îi dădea o poziție de forță superioară, deși etnicii maghiari nu reprezentau decât jumătate din populație. Într-o astfel de atmosferă, transplantarea legislației referitoare la minorități nu avea nici un succes. Legea naționalităților din 1868 determina doar maghiara ca limbă de stat, dar autoriza folosirea limbilor minorităților la nivel regional, local și ecleziastic. Însă adesea această lege nu a fost pusă în practică, iar minoritățile s-au
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
forță superioară, deși etnicii maghiari nu reprezentau decât jumătate din populație. Într-o astfel de atmosferă, transplantarea legislației referitoare la minorități nu avea nici un succes. Legea naționalităților din 1868 determina doar maghiara ca limbă de stat, dar autoriza folosirea limbilor minorităților la nivel regional, local și ecleziastic. Însă adesea această lege nu a fost pusă în practică, iar minoritățile s-au văzut abandonate tentativelor de asimilare. Începând cu 1875, sub Ministerpräsident-ul Kálmán Tisza (1875-1890), a fost condusă o riguroasă politică de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
referitoare la minorități nu avea nici un succes. Legea naționalităților din 1868 determina doar maghiara ca limbă de stat, dar autoriza folosirea limbilor minorităților la nivel regional, local și ecleziastic. Însă adesea această lege nu a fost pusă în practică, iar minoritățile s-au văzut abandonate tentativelor de asimilare. Începând cu 1875, sub Ministerpräsident-ul Kálmán Tisza (1875-1890), a fost condusă o riguroasă politică de maghiarizare "pentru a face unguri din toți ne-ungurii în 40 de ani". Încă din anul 1848, membrii
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
prin ordine de arestare împotriva conducatorilor slovaci. În Viena și în Boemia s-au format guverne slovace în exil, însă speranțele slovacilor au fost înșelate. După revoluție, Ungaria și-a pătrat administrația centralizată. Compromisul din 1867 a lăsat în întregime minoritățile la discreția politicilor de maghiarizare ale Budapestei. Între 1881 și 1901, slovacii nu au avut nici un reprezentant în parlamentul ungar și chiar și după aceea erau reprezentați în proprție mai mică decât proporția slovacilor în ansamblul populației Transleithaniei. Încercările Budapestei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Turku vorbește finlandeza ca limbă maternă, în vreme ce 5,2 % vorbesc suedeza. Alte limbi vorbite în oraș sunt rusa (1,3 %), araba (0,6 %), albaneza (0,5 %) și kurda (0,4 %). 95,8 % din populație sunt cetățeni finlandezi, cele mai mari minorități de imigranți sunt cele provenite din Rusia, Estonia, Irak și Iran. Ca și alte orașe finlandeze, Turku nu are date despre compoziția etnică și religioasă a populației sale. Printre personalitățile marcante originare din Turku se numără atletul Paavo Nurmi, fostul
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
de trei ori mai mulți. Totuși, la persoane cu situație socială similară, accesul la procesul de învățământ și veniturile pe care le realizează sunt apropiate de cele ale francezilor născuți în Franța. Populația de imigranți, împreună cu cei care aparțin unor minorități vizibile, în Franța, sunt adesea victime ale . Pentru motive nedeterminate și aflate încă în discuție, o parte din această populație recurge la . Se observă, însă, și o anumită convergență între modul de viață al populației imigrante și cel al vechilor
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
În ceea ce privește divorțul, numărul lor s-a majorat de 3,2 ori între începutul anilor 1970 și sfârșitul anilor 2000. În ce privește alte forme de sexualitate, acestea sunt, în mare parte, acceptate în Franța, deși legea, adesea, precede mentalitățile în ceea ce privește toleranța față de minoritățile sexuale. Căsătoria cuplurilor de același sex, ca și adoptarea de copii de aceste cupluri, este legală în Franța începând cu 18 mai 2013. Deși locul femeilor în societatea franceză a evoluat mult de-a lungul secolului al XX-lea - evoluție
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
este cea rusă), pe când vorbitorii limbii băștinașe nu se pot referi în mod liber la cultura, limba și civilizația din România și nu sunt oficial recunoscuți ca etnici « "Români" », denumirea de « "Moldoveni" » fiindu-le aplicată în mod discriminatoriu atât față de minoritățile conlocuitoare din Republica Moldova, cât și față de ceilalți vorbitori ai limbii lor, de peste hotare. Această poziție ideologică este denumită „"moldovenism"” prin contrast cu „"românismul"” potrivit căruia „limba moldovenească” este o simplă denumire făcută la comandă politică, pentru a desemna în Republica Moldova
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Institutului de Politici Publice în aprilie 2014, arată că folosirea denumirii de „"limba română"” crește direct proporțional cu nivelul economic, tinerețea și nivelul de educație al cetățenilor Republicii Moldova. În schimb, susținerea față de denumirea de „"limbă moldovenească"” este mai mare între minoritățile etnice de pe teritoriul Republicii Moldova și corespunde mai degrabă unui nivel socio-economic scăzut, unei educații primare și, în genere, mediului de viață rural. În școli, limba se numește "română", iar în primii ani de democrație a fost studiată chiar cu manuale
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
la cele cu terminația „"-ска"”, „"-шка"”, „"-вка"” printre altele) sunt exemple ca "„tapocichile”" (pantofii sport), „"bulocichile"” (chiflele), "„leajchile”" (bătătoarele), "„sosischile”" (cârnăciorii), "„slivchile”" (cremele). Vocabularul cultural și terminologia științifică sunt aliniate în schimb limbii române. În perioada sovietică, în RSS Ucraineană minoritatea românofonă a fost împărțită între „moldoveni” și „români” pe baza criteriului geografic, astfel: În sistemul de învățămînt pentru minoritatea românofonă se folosea exclusiv „limba moldovenească” scrisă cu alfabet chirilic. Inclusiv românilor din Maramureșul de Nord, care niciodată nu s-au
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]