36,388 matches
-
comice ale lui Gilbert și Sullivan au fost plagiate și imitate în New York de producții ca "Robin Hood" (1891) de Reginald de Koven și "El Capitan" (1896) de John Philip Sousa. "O călătorie la Coontown" (1898) a fost prima comedie muzicală produsă și interpretată integral de Africani Americani într-un teatru de pe Broadway (inspirată mai ales din spectacolele menestrelilor), urmată de "Clorindy Originea stilului de dans Cakewalk" (1898), cu o nuanță de ragtimeși "În Dahomey" (1902), care a avut un succes
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Africani Americani într-un teatru de pe Broadway (inspirată mai ales din spectacolele menestrelilor), urmată de "Clorindy Originea stilului de dans Cakewalk" (1898), cu o nuanță de ragtimeși "În Dahomey" (1902), care a avut un succes foarte mare. Sute de comedii muzicale au fost prezentate pe Broadway în anii 1890 și la începutul anilor 1900 cuprinzând cântece scrise în Tin Pan Alley din New York de compozitori cum sunt Gus Edwards, John Walter Bratton și George M. Cohan ("Little Johnny Jones" (1904)). Totuși
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și, la început, a îmbunătățit calitatea burlescului de la vechiul Teatrul Gaiety. El a înțeles că spectatorii doreau o nouă alternativă pentru operele comice în stil Savoy și satira lor intelectuală, politică și a absurdului. El a experimentat unstil de teatru muzical cu haine moderne, pentru toată familia, folosind o persiflare plină de vervă, elegantă și romantică, folosind cântece populare și spectacole cu stil la teatrul Gaiety, Teatrul lui Daly și în alte localuri. Acestea se bazau pe tradiția operei comice și
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Acestea se bazau pe tradiția operei comice și foloseau și elemente de burlesc și ale pieselor lui Harrigan și Hart. el a înlocuit femeile de la bordel cu ansambluri "respectabile" de Fete Gaiety care dansau și cântau pentru a completa distracția muzicală și vizuală. Sucesul primei piese dintre acestea, "În Oraș" în 1892 și a piesei "Fata veselă" în 1893, a confirmat că Edwardes este pe drumul pe care îl urma. Aceste "comedii muzicale", după cum le numea el, au revoluționat scena din
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
care dansau și cântau pentru a completa distracția muzicală și vizuală. Sucesul primei piese dintre acestea, "În Oraș" în 1892 și a piesei "Fata veselă" în 1893, a confirmat că Edwardes este pe drumul pe care îl urma. Aceste "comedii muzicale", după cum le numea el, au revoluționat scena din Londra și au dat tonul pentru următoarele trei decenii. Spectacolele de succes ale lui Edwardes de la început, la Gaiety, au inclus o serie de spectacole ușoare și romantice cu o "fată săracă
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
în "Fata de la magazin" (1894) și "Fata care a fugit" (1898), pe muzica lui Ivan Caryll și a lui Lionel Monckton. Aceste spectacole au fost imediat copiate mult la alte teatre din Londra (și în curând în America) și comedia muzicală Edwardiană a depășit formele muzicale anterioare ale operei și operetei comice. La Teatrul lui Daly, Edwardes a prezentat spectacole de comedii de mare succes puțin mai complexe. "Geișa" (1896) de Sidney Jones, pe versuri de Harry Greenbank și Adrian Ross
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și "Fata care a fugit" (1898), pe muzica lui Ivan Caryll și a lui Lionel Monckton. Aceste spectacole au fost imediat copiate mult la alte teatre din Londra (și în curând în America) și comedia muzicală Edwardiană a depășit formele muzicale anterioare ale operei și operetei comice. La Teatrul lui Daly, Edwardes a prezentat spectacole de comedii de mare succes puțin mai complexe. "Geișa" (1896) de Sidney Jones, pe versuri de Harry Greenbank și Adrian Ross, apoi "San Toy" (1899) al
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Geișa" (1896) de Sidney Jones, pe versuri de Harry Greenbank și Adrian Ross, apoi "San Toy" (1899) al lui Jones, fiecare a avut spectacole timp de mai mult de doi ani și au avut un succes internațional foarte mare. Comedia muzicală britanică "Florodora" (1899) de Leslie Stuart și Paul Rubens au avut un mare succes pe ambele maluri ale Atlanticului, la fel ca și "Lună de miere chinezească" (1901), de poetul liric britanic George Dance și compozitorul născut în America, Howard
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
își petrec luna de miere în China și încalcă din neatenție legile sărutului (variante ale piesei "Mikado"). "Frumoasa din New York" (1898) a avut 697 spectacole în Londra după o scurtă perioadă în care a avut spectacole în New York, devenind primul muzical american care a avut spectacole mai mult de un în Londra. După începutul secolului, Seymour Hicks (care și-a unit forțele cu producătorul american Charles Frohman) a scris spectacole cunoscute, împreună cu compozitorul Charles Taylor și alții, iar Edwardes și Ross
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
împreună cu compozitorul Charles Taylor și alții, iar Edwardes și Ross au continuat să își prezinte spectacolele de mare succes, ca "Toreadorul" (1901), "O fată de la țară" (1902), "Orhideea" (1903), "Fetele din Gottenberg" (1907) and "Domnișoara noastră Gibbs" (1909). Alte comedii muzicale care au fost spectacole de succes edwardiene au fost "Idilicii" (1909) și "Fata din secta tremurătorilor" (1910). Probabil că cei mai cunoscuți compozitori de operetă, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au fost Jacques Offenbach și
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
XIX, ca și operetele unei noi generații de compozitori europeni, cum ar fi Franz Lehár și Oscar Straus, printre alții, s-au împrăștiat în yonele în care se vorbește limba engleză, iar Victor Herbert, ale cărui lucrări cuprindeau câteva piese muzicale intime cu decoruri moderne, dar și un șir de operete faimoase ("The Fortune Teller (operetă)" (Cel care citește viitorul) (1898), "Babes in Toyland (operetă)" (Copii în țara jucăriilor) (1903), "Mlle. Modiste" (Domnișoara Modiste) (1905), "The Red Mill" (Moara roșie) (1906
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și americani din anii 1910, inclusiv P. G. Wodehouse, Guy Bolton și Harry B. Smith (spectacolele "Prințesa teatrului"). Urmând modelul lui Gilbert și Sullivan, ei au pavat drumul pentru munca de mai târziu a lui Jerome Kern, arătând că un muzical poate combina divertisment ușor, de succes, dar și continuitatea dintre povestire și cântece. Câștigătorul acestei competiții între operetă și muzicaluri a fost publicul care mergea la teatru și care avea nevoie de de un divertisment nostim, ca evadare, în timpul vremurilor
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Câștigătorul acestei competiții între operetă și muzicaluri a fost publicul care mergea la teatru și care avea nevoie de de un divertisment nostim, ca evadare, în timpul vremurilor întunecate ale primului război mondial și au invadat teatrele pentru hituri de teatru muzical, cum au fost "Maid of the Mountains" (Fata munților), "Irene" (a cărui durată de 670 de spectacole a fost un record pe Broadway, care s-a menținut până la "Hellzapoppin" din 1938) și în special "Chu Chin Chow" (a cărui durată
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Irene" (a cărui durată de 670 de spectacole a fost un record pe Broadway, care s-a menținut până la "Hellzapoppin" din 1938) și în special "Chu Chin Chow" (a cărui durată de 2,238 de spectacole, mai mult decât dublul muzicalului anterior, a stabilit un record care a dura aproape patruzeci de ani până la "Salad Days" - Zilele salatei), ca și spectacolele populare de revistă, ca "The Bing Boys Are Here" (Băieții Bing sunt aici). Moștenirea compozitorilor de operetă a fost o
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
1930, cum sunt Rudolf Friml, Irving Berlin, Sigmund Romberg, George Gershwin, și Noel Coward, iar acestea, în schimb, i-au influențat pe Rodgers, Sondheim și pe mulți alții de mai târziu, în același secol. În același timp, faptul că teatrul muzical britanic era pe primul loc la sfârșitul secolului al XIX-leas-a schimbat și a fost înlocuit treptat de inovatori americani, în primele decade ale secolului al XX-lea, în timp ce George M. Cohan a umplut teatrele cu divertismente muzicale pline de viață
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
faptul că teatrul muzical britanic era pe primul loc la sfârșitul secolului al XIX-leas-a schimbat și a fost înlocuit treptat de inovatori americani, în primele decade ale secolului al XX-lea, în timp ce George M. Cohan a umplut teatrele cu divertismente muzicale pline de viață, iar compozitorii de la Tin Pan Alley au început să producă hituri internaționale și stiluri muzicale noi, ca ritm de dans puternic sincopat și jazz au fost create, iar frații Shubert au început să preia controlul teatrelor de pe
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
înlocuit treptat de inovatori americani, în primele decade ale secolului al XX-lea, în timp ce George M. Cohan a umplut teatrele cu divertismente muzicale pline de viață, iar compozitorii de la Tin Pan Alley au început să producă hituri internaționale și stiluri muzicale noi, ca ritm de dans puternic sincopat și jazz au fost create, iar frații Shubert au început să preia controlul teatrelor de pe Broadway. Autorul european de teatru muzical Andrew Lamb notează: "Triumful lucrărilor americane aupra celor europene din primele decade
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
de la Tin Pan Alley au început să producă hituri internaționale și stiluri muzicale noi, ca ritm de dans puternic sincopat și jazz au fost create, iar frații Shubert au început să preia controlul teatrelor de pe Broadway. Autorul european de teatru muzical Andrew Lamb notează: "Triumful lucrărilor americane aupra celor europene din primele decade ale secolului al XX-lea a apărut pe fondul unei schimbări ale decorului social. Stilul de operă și cel teatral aparținând structurilor sociale din secolul nouăsprezece au fost
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
lucrărilor americane aupra celor europene din primele decade ale secolului al XX-lea a apărut pe fondul unei schimbări ale decorului social. Stilul de operă și cel teatral aparținând structurilor sociale din secolul nouăsprezece au fost înlocuite de un stil muzical mult mai potrivit pentru societatea secolului al XX-lea și pentru dialogul local. În America a apărut un stil mai direct și tot în America a înflorit acest stil, într-o societate în curs de dezvoltare, care era mai puțin
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
costume complicate, însă numerele de varietăți nu erau legate unul de celălalt. În Londra, "Aldwych Farces" (Farsele Aldwych) aveau și ele succes, iar staruri ca Ivor Novello erau populare. Aceste spectacole au ridicat și valoarea producției, iar a monta un muzical a devenit în general mai scump. Tipic pentru această decadă au fost producțiile ușoare ca "Sally"; "Lady Be Good (muzical)" (Doamnă, să fii cuminte); "Sunny"; "No, No, Nanette"; "Oh, Kay!"; și "Funny Face" (Față caraghioasă). Cărțile lor au fost probabil
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
ele succes, iar staruri ca Ivor Novello erau populare. Aceste spectacole au ridicat și valoarea producției, iar a monta un muzical a devenit în general mai scump. Tipic pentru această decadă au fost producțiile ușoare ca "Sally"; "Lady Be Good (muzical)" (Doamnă, să fii cuminte); "Sunny"; "No, No, Nanette"; "Oh, Kay!"; și "Funny Face" (Față caraghioasă). Cărțile lor au fost probabil demne de a fi uitate, însă au produs standarde foarte durabile, de la George Gershwin, Cole Porter, Jerome Kern, Vincent Youmans
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și versuri adaptate după romanul scris de Edna Ferber, de Oscar Hammerstein II și P. G. Wodehouse, iar muzica de Jerome Kern, prezentând un nou concept care a fost acceptat imediat de public. "Acum apare un gen complet nou - piesa muzicală deosebită de comedia muzicală. Acum... piesa era cea mai importantă, iar tot restul era inferior piesei. Acum... a apărut integrarea completă a cântecului, umorului și numerelor de producție într-o singură entitate artistică." În ciuda temelor sale surprinzătoare—căsătoria între persoane
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
romanul scris de Edna Ferber, de Oscar Hammerstein II și P. G. Wodehouse, iar muzica de Jerome Kern, prezentând un nou concept care a fost acceptat imediat de public. "Acum apare un gen complet nou - piesa muzicală deosebită de comedia muzicală. Acum... piesa era cea mai importantă, iar tot restul era inferior piesei. Acum... a apărut integrarea completă a cântecului, umorului și numerelor de producție într-o singură entitate artistică." În ciuda temelor sale surprinzătoare—căsătoria între persoane de rase diferite fiind
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
vorbite", având prețuri mici, erau o competiție puternică pentru teatrul de orice fel. Doar câteva spectacole de pe Broadway sau din Londra au depășit 500 de spectacole. Totuși, pentru cei care își permiteau, aceasta era o perioadă captivantă în dezvoltarea teatrului muzical. Încurajate de succesul spectacolului "Show Boat" (Spectacol pe vapor), echipe creative au început să urmeze "formatul" acelui hit popular. "Of Thee I Sing" (Cânt despre tine) (1931), o satiră politică pe muzica lui George Gershwin, iar versuri de Ira Gershwin
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Spectacol pe vapor), echipe creative au început să urmeze "formatul" acelui hit popular. "Of Thee I Sing" (Cânt despre tine) (1931), o satiră politică pe muzica lui George Gershwin, iar versuri de Ira Gershwin și Morrie Ryskind, a fost primul muzical care a primit Premiul Pulitzer. "The Band Wagon" (Vagonul formației) (1931), a avut ca protagoniști pe cei doi parteneri de dans Fred Astaire și sora lui, Adele. Piesa lui Porter "Anything Goes" (Orice e acceptat) (1934) a fundamentat poziția actriței
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]