327,624 matches
-
III-lea. Mausoleul ducal mai nou (construit în stil neo-Baroc sub supravegherea lui Leon Benois în perioada 1896-1908) este unit de catedrală printr-un coridor. El a fost construit în scopul de a elimina rămășițele pământești ale membrilor nedomnitori ai familiei Romanov din catedrală, unde abia dacă mai era loc pentru noi morminte. Mausoleul urma să găzduiască până la șaizeci de morminte, dar în perioada Revoluției Ruse erau acolo doar treisprezece. Ultima înmormântare care a avut loc aici a fost cea a
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
1924. Ea îndeplinește încă funcționalitatea oficială de muzeu; serviciile religioase, cu toate acestea, au fost reluate în anul 2000. Catedrala adăpostește rămășițele pământești ale aproape tuturor țarilor și țarinelor Rusiei de la Petru cel Mare la Nicolae al II-lea și familia sa, care au fost aduși pentru a fi înmormântați aici în iulie 1998. Printre țarii și țarinele Rusiei care se află înmormântați aici este și Ecaterina cea Mare, țarină a Rusiei timp de 34 de ani. Dintre conducătorii Rusiei de după
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
16 ianuarie 1833, Lyon - d. 18 octombrie 1912, Paris, înmormântat la Nîmes) a fost un profesor universitar la Universitatea din Paris, medic, botanist, micolog și naturalist francez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este De Seynes. Jules, descendent unei vechi familii nobile, a fost primul fiu al soților Jean-Philippe Werther de Seynes (1800-1865), neguțător în Lyon și Julie Benézet (1800-1872). Deja la vârsta de 21 de ani, în 1854, co-fondator al Societății Botanice din Franța, a fost ales președintele ei în
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
de doctorat din 1863 a fost introducerea unui concept încă puțin cunoscut în micologie cu privire la influența variabilității externe sau fixitatea speciilor din fiecare zonă de vegetație. Mai departe a propus simplificarea clasificării a lui Elias Magnus Fries prin crearea unei familii de "Agaricaceae" pe care a numit-o "Chromospores", cărei îi atribuise aceiași valoare ca celei de "Leucospores" (cu spori albi) la acest autor, incluzând nu numai Agaricaceae cu spori de nuanțe variate cum ar fi Volvariella, Hyporhodius etc. - care nu
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
este un concept literar rus din anii 1840 și 1850, derivat din eroul byronian. El se referă la un individ, probabil talentat și capabil, care nu se adaptează normelor sociale. În cele mai multe cazuri, această persoană s-a născut într-o familie bogată și privilegiată. Caracteristicile tipice ale omului de prisos sunt lipsa de respect pentru valorile sociale, cinismul și plictiseala existențială; comportamentele tipice sunt practicarea jocurilor de noroc, consumul de alcool, implicarea în intrigi romantice și în dueluri. El este de
Om de prisos () [Corola-website/Science/337623_a_338952]
-
ianuarie 1948 prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare, au proclamat Republica Populară Română (prin încălcarea Constituției în vigoare la acea dată) și au silit Familia Regală să părăsească țara într-un exil forțat care a durat până în anul 1997. Ziua de 30 decembrie 1947 a marcat momentul instalării complete a dictaturii comuniste în România, prin înlăturarea ultimelor obstacole care mai îngrădeau abuzurile regimului adus de
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
puterii abuzive depline a regimului comunist erau Constituția liberală din 1923 și Monarhia. În luna noiembrie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai și Regina-mamă Elena sunt invitați la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, actuala Regină, cu Prințul Filip (între cele două Familii Regale există apropiate legături de rudenie). Conform uzanțelor, pentru a răspunde invitației, Regele cere acordul guvernului Groza și, spre surprinderea sa, îl primește cu mare grabă și solicitudine. Plecarea are loc pe 12 noiembrie 1947, de pe Aeroportul Băneasa, cu avionul
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
de comandorul Traian Udriski și de Rege), în prezența tuturor miniștrilor, foarte entuziaști: cu mare probabilitate, comuniștii sperau că Regele va folosi prilejul pentru a nu se mai întoarce în țară. În cursul ceremoniilor - care au durat aproape o lună - Familia Regală română a locuit la hotelul Claridge's din Londra, unde tânărul Rege a făcut cunoștință cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, viitoarea sa soție, dintr-o veche familie regală franceză. Cei doi s-au îndrăgostit repede și, după câtva timp
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
întoarce în țară. În cursul ceremoniilor - care au durat aproape o lună - Familia Regală română a locuit la hotelul Claridge's din Londra, unde tânărul Rege a făcut cunoștință cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, viitoarea sa soție, dintr-o veche familie regală franceză. Cei doi s-au îndrăgostit repede și, după câtva timp, Regele a formulat o cerere în căsătorie pentru tânăra Principesă. La revenirea în țară - care a avut loc cu trenul, în Gara Regală Băneasa - Regele și Regina-mamă au
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Regele și Regina-mamă au fost întâmpinați foarte rece - până la nepolitețe - de aceiași miniștri ai guvernului comunist Petru Groza. La primirea oficială, Lucrețiu Pătrășcanu a refuzat să dea mâna cu Regele, mimând că este atent în altă direcție. Conform prevederilor Statutului Familiei Regale, pentru a se căsători, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (în condiții normale, o simplă formalitate). Totuși, cererea sa, formulată după revenirea în țară, a fost refuzată. În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea la
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
direcție. Conform prevederilor Statutului Familiei Regale, pentru a se căsători, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (în condiții normale, o simplă formalitate). Totuși, cererea sa, formulată după revenirea în țară, a fost refuzată. În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea la Sinaia, la Castelul Foișor. Aflat la masă, Regele a primit două telefoane succesive din București, de la Dimitrie Negel, mareșalul Palatului, care îi comunica că Primul-ministru Petru Groza dorește neapărat o audiență a doua zi dimineața, la
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Regele a primit două telefoane succesive din București, de la Dimitrie Negel, mareșalul Palatului, care îi comunica că Primul-ministru Petru Groza dorește neapărat o audiență a doua zi dimineața, la ora 10, la Palatul Elisabeta, „pentru a discuta o chestiune de familie” (pe atunci, Palatul Elisabeta din Parcul Herăstrău, locuința mătușii Regelui, era folosit ca singura reședință regală disponibilă în București, Palatul Regal din Calea Victoriei fiind încă grav avariat de bombardamentele germane din 24 august 1944, iar Casa Nouă fiind complet distrusă
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
acesta venise însoțit de ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej - o altă încălcare a protocolului, fiindcă nu se puteau aduce persoane străine la întâlnirea dintre Suveran și Primul-ministru, mai ales neinvitate. În locuință se găseau - în afară de Regina-mamă Elena, care participa la discuția „de familie” - doar Mircea Ionnițiu, secretar personal și fost coleg de școală al Regelui. În salonul aflat la etaj, Petru Groza a început discuția arătând că „a sosit momentul unui divorț amiabil între țară și monarhie”; el a scos dintr-o mapă
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
cu împușcarea imediată a 1.100 de tineri (în majoritate studenți) ce se aflau în închisori încă de la manifestația din 8 noiembrie 1945. Astfel, Regele a fost constrâns să semneze, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea!” După semnarea actului, Familiei Regale i s-a pus în vedere să nu încerce să ia legătura cu nimeni și să plece cât mai repede la Castelul Peleș, unde o „comisie de inventariere” numită de guvernul comunist avea să ia în primire toate proprietățile
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
de stat a fost atent aleasă de comuniștii români și sprijinitorii lor, în perioada de sărbătoare dintre Crăciun și Anul Nou, într-un moment cu vreme de iarnă, când atenția majorității populației României era îndreptată spre sărbători și activități de familie curente. Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon separat). Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
umilitoare controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon separat). Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
se găseau pe masa din vagonul destinat Reginei Elena au fost tăiate în bucăți, pentru a nu ascunde eventuale bijuterii sau alte obiecte personale de valoare. Bill Lawrence, corespondentul ziarului "New York Times" în România, a dorit să asiste la plecarea Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu. Pistolul care a fost confiscat
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă. După Revoluția română din 1989, regimurile conduse de Ion Iliescu și Petre Roman au împiedicat revenirea în țară a Familiei Regale a României, în ciuda solicitărilor Regelui, cu excepția unei vizite de două zile din primăvara anului 1992 (care a făcut, după estimările oficiale, ca aproximativ un milion de oameni să iasă pe străzi, în întâmpinarea Regelui). Alte încercări ale acestuia de
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
să iasă pe străzi, în întâmpinarea Regelui). Alte încercări ale acestuia de a face vizite în țară, cum a fost cea din preajma Crăciunului anului 1990, s-au soldat cu expulzarea la frontieră, sub pază armată. Revenirea definitivă în țară a Familiei Regale s-a făcut în 1997, când guvernul Victor Ciorbea a anulat hotărârile guvernului Petru Groza prin care Regelui Mihai i se retrăgeau „cetățenia și naționalitatea (sic!) române”.
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
SASA și la Asociația pentru Arte Plastice din Cape Town. Până în 1910, a avut propriul studio în , Cape Town. În timpul unei vizite efectuate în 1912 la nepotul ei, Gert Coetzee, la Pretoria, s-a angajată ca guvernantă la o fermă deținută de familia Wolmarans în districtul Ermelo din Transvaal, unde a dat și lecții de artă și broderie. În timpul vacanței petrecute la Durban cu o prietenă, Sophie Fisher, s-a împrietenit cu Jan Hendrik Arnold Balwé (Consulul Țărilor de Jos în Durban între
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
cursuri de pictură. Se pare că ea nu a pictat niciodată cât a fost la Slade, concentrându-și eforturile asupra desenului de portrete și . Maggie a revenit în Africa de Sud, pentru scurt timp, în 1915, pentru a vizita noua fermă a familiei de la "Oortmanspost", lângă Klipheuwel în și din nou, în martie 1919, după terminarea studiilor. Ea a plecat la 6 iunie 1919 din Londra în Belgia, unde a stat la Anvers și la Vila Chenes din Nachtigalen Lei, Schoten. S-a
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
a produs o serie de zece litografii, numite "Visionen". La 14 august 1924, a aranjat cu Allison Bros., Londra să-și trimită picturile în Africa de Sud. În noiembrie 1924, Laubser a revenit în Africa de Sud și s-a stabilit la "Oortmanspost", ferma familiei. Ea l-a întâlnit pe sculptorul și pe caricaturistul , care a prezentat-o fiului lui, , membru fondator al , și și-a reînnoit prietenia cu pictorițele Ruth Prowse și Nita Spilhaus. A fost invitată să expună în Cape Town, și a fost
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
la Sankt Petersburg în 1914. Tatăl lui era Heinrich Ehrlich (1882—1942), om politic evreu și unul dintre liderii organizației socialiste evreiești Bund. Mama lui era Sofia Dubnova (1885—1986), fiica istoricului și scriitorului evreu Simon Dubnow. În anul 1918, familia Erlich a emigrat în Polonia. Victor a studiat literatura slavă în perioada 1932-1937 la Universitatea din Varșovia. În anul 1942, cu ajutorul lui Chiune Sugihara - viceconsulul Imperiului Japonez la Kaunas, care a salvat de la moarte mulți evrei - a reușit să călătorească
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
(n.1847 București -d.1920 idem) a fost un editor și librar român, fiul unei familii evreiești sefarde din București. Prin editura pe care a întemeiat-o a adus o contribuție însemnată la viața culturală și în domeniul educației în România. Născut la București, Leon B.Alcalay a învățat la o școală elementară și apoi doi
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]