327,624 matches
-
una dintre muzele sale, ea pozând plină de feminitate pentru mai multe lucrări ale pictorului român. Astfel, ea apare în tabloul "", "", "" și "". În ultimii optsprezece ani de viață, Nicolae Grigorescu a trăit cu Maria Dáncs (Dancu sau Danciu) născută în familia lui Dáncs Gábor si Ördög Zsuzsánna din Chiuruș (Covasna). Cu aceasta pictorul a avut un fiu numit Gheorghe care a lăsat în urmă patru urmași, două fete și doi băieți. Există precizări controversate că pictorul s-ar fi căsătorit în
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
în ce privește tradițiile nu poate fi vorba, și posibilitatea efectuării unor alte cercetări oricât de conștiincioase ar fi, nu va spori semnificativ cantitatea sau calitatea cunoștințelor deja dobândite până în anul 1965 pe această temă. Astfel, Grigorescu s-a ridicat dintr-o familie care făcea parte din pătura anonimă a poporului român și cel mai vechi ascendent cunoscut al lui este propriul lui tată. În ziua de astăzi, localitatea Pitaru este o așezare care are câteva sute de case, dispuse în toate direcțiile
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
de starea bisericii ordonând refacerea picturilor murale precum și înlocuirea catapetesmei cu alta nouă. Heleșteul conacului a fost format din redirijarea Șuței și dincolo de el s-au amplasat casele slujitorilor. În aceste case, George Opresceu presupune că locuia Ion Grigorescu și familia sa numeroasă. Fiind un țăran cu știință de carte, Ion era folosit de boier pentru ținerea socotelilor moșiei. Au existat biografi ai lui Nicolae Grigorescu care au dorit o înnobilare a originii sale. Aceștia au văzut în Ion Grigorescu un
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
afirma cu tărie, uneori indignat de presupunerea glumeță a lui Caragiale care spunea că ar avea sânge grecesc pentru că „"... prea e deștept"”. Nicolae Grigorescu s-a născut în ziua de 15 mai 1838 în satul Pitaru din Județul Dâmbovița, în familia lui Ion și a Ruxandrei Grigorescu. El al fost cel de al șaselea copil din cei șapte pe care familia s-a străduit cu greu să-i întrețină. La momentul decesului tatălui, copiii aveau vârsta între patru și doisprezece ani
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
e deștept"”. Nicolae Grigorescu s-a născut în ziua de 15 mai 1838 în satul Pitaru din Județul Dâmbovița, în familia lui Ion și a Ruxandrei Grigorescu. El al fost cel de al șaselea copil din cei șapte pe care familia s-a străduit cu greu să-i întrețină. La momentul decesului tatălui, copiii aveau vârsta între patru și doisprezece ani, fiind născuți în perioada 1831 - 1839. Asupra fraților și a surorilor sale există puține informații care au rămas istoriei. Din
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
apare într-o fotografie (W.W. Ollenteit, București) din jurul anului 1860 alături de soțul ei. Nicolae Grigorescu a realizat un portret al acesteia care o înfățișează cosând, așezată pe o sofa. Tabloul se află astăzi la Biblioteca Academiei Române, Direcția de stampe. Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Suța ce se varsă în apropiere în râul Răstoaca. Numele de Pitaru al locului
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
de timp, locul s-a mai numit Văcăreștii-de-Răstoacă, după numele noului proprietar asociat cu numele râului principal ce trece pe aici. Formarea acestui toponim local diferă de cel al Văcăreștiilor de lângă Târgoviște, acolo unde a început arborele genealogic al celebrei familii boierești. Este de precizat că la biserica din sat mai există o mulțime de "odoare" dăruite de Filip Lenș, care sunt inscripționate cu inițialele F.L. Printre ele poate fi remarcată și o icoană ce reprezintă pe "Sfinții Constantin și Elena
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
mai târziu: Ion Grigorescu a murit în anul 1843 și ca urmare, soția sa Ruxandra împreună cu copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la o rudă de-a lor, la Popa Volbură din mahalaua Cărămidarilor, unde au dus o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin. Aici, Ruxandra l-a deprins pe Nicolae să citească și să scrie. Se pare
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
două clase primare. Copiii au fost nevoiți să muncească de tineri, fetele la croitorie, Gheorghe ca ucenic la un unchi din partea mamei - ca zugrav de biserici, Nicolae urmându-l în aceeași direcție. Cu timpul, Nicolae a rămas singurul susținător al familiei, elocventă în acest sens fiind mărturisirea lui din anul 1856 în care a spus că "... este împovărat de îngrijirea de existență a unei mame văduve și [a unei] sore mai mică decât mine". Mama lui Nicolae a decedat în anul
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
definitiv din București la Posada în anul 1887 și mai apoi la Câmpina unde și-a făcut o casă. În anul 1907 a decedat și a lăsat întreaga moștenire tovarășei sale de viață Maria Dáncs (Dancu sau Danciu) născută în familia lui Dáncs Gábor si Ördög Zsuzsánna din Chiuruș (Covasna), cu care s-a căsătorit în ultima sa zi de viață (vezi capitolul Incertitudini și controverse,), și fiului său Gheorghe, care a rezultat din relația celor doi. Despre cei doi moștenitori
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Chiuruș, împreună cu pastorul local. Aici au găsit numele părinților Dáncs Gábor si Ördög Zsuzsánna alături de numele a altor două surori ale bunicii Lizi și Ráchel, Maria figurând ca fiind născută în anul 1865. Nagy Lajos a studiat arborele genealogic al familiei Dáncs până în anul 1764 și a descoperit că și el însuși ar face parte din acel arobore. Din această analiză a rezultat faptul că părinții Mariei, Dáncs Gábor și Ördög Zsuzsánna, au avut împreună patru copii: Rosalie (n. 23 februarie
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Andrew Jackson și de secretarul de stat William H. Seward. Seward a acceptat să trimită Înaltei Porți o petiție a lui Adams și a bisericii sale, pentru a fi siguri că regimul otoman va recunoaște achiziționarea pământului la Jaffa. 35 familii și un numar de celibatari, coloniști membri ai Bisericii lui Mesia, au urcat la Jonesport, Mâine, la bordul vaporului „Nellie Chapin”. În 22 septembrie, după 42 zile de călătorie, au ajuns la Jaffa. Löwenthal i-a primit pe coloniști în
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
să i se alăture în Țară Sfântă, Când a fost confruntat cu isprăvile sale din trecut, a susținut că e vorba de o confuzie cu altă persoană. La aniversarea a 150 ani, în anul 2016 un grup de urmași ai familiilor Clark și Floyd, care au rămas în Palestina și după desființarea coloniei americane, s-au întrunit la Jaffa, în Israel, venind din S.U.A, Marea Britanie și Nouă Zeelandă, vizitând casele rămase intacte din vremea străbunilor lor. Membrii familiei decedați
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
ai familiilor Clark și Floyd, care au rămas în Palestina și după desființarea coloniei americane, s-au întrunit la Jaffa, în Israel, venind din S.U.A, Marea Britanie și Nouă Zeelandă, vizitând casele rămase intacte din vremea străbunilor lor. Membrii familiei decedați în anii 1866-1967 sunt înmormântați la cimitirul anglican din spatele Bisericii Anglicane și al Școlii Tabitha din Jaffa, pe strada Yefet. Abhandlungen des Gottlieb-Schumacher-Instituts zur Erforschung des christlichen Beitrags zum Wiederaufbau Palästinas im 19. Jahrhundert; vol. 2), pp. 46 ISBN
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
restaurarea castelului a durat aproximativ treizeci de ani. Accesul obișnuit în castel se face prin Burgstrasse care se termină în fața crestei de gresie. O potecă largă duce în curtea exterioară prin "Poarta Cerească" ("Himmelstor") situată lângă turnul "Hasenburg" (numit după familia boemă "Hasenburg"). "Turnul Cilindric", construit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, a fost donjonul principal al castelului. El este numit astfel ca urmare a formei sale cilindrice: în dialectul german înalt intermediar "sinwell" înseamnă "perfect rotund". În
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
fi fost finalizat în perioada domniei sale. Castelul era format dintr-un palat, Capela Imperială și Turnul Păgânilor. Cam aproximativ în același timp, Conrad a înființat Burgraviatul în scopul de a asigura paza castelului în absența regelui. Astfel, primii burgravi din familia austriacă Raabs au construit Castelul Burgravilor de lângă Castelul Imperial și au primit un domeniu important în imediata apropiere. Frederic I (Barbarossa) a folosit castelul pentru o serie de diete și recepții, precum primirea unei delegații din Imperiul Roman de Răsărit
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
fost implicat, se pare, în diverse activități de consolidare a palatului, capelei imperiale și a clădirilor adiacente. După ce ultimul conte de Raabs a murit, împăratul Henric al VI-lea i-a acordat Burgraviatul în 1192 ginerelui contelui, Frederic de Zollern. Familia Zollerns, redenumită curând Hohenzollern, a stăpânit Burgraviatul până ce Castelul Burgravilor a fost distrus și după aceea ruinele sale au fost vândute orașului Nürnberg în 1427 (Hohenzollernii, cu toate acestea, au continuat să își administrează proprietățile funciare din afara orașului Nürnberg). Frederic
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
din Germania. Prin Bula de Aur din 1356 s-a desemnat orașul Nürnberg ca loc al primei diete imperiale a monarhului nou-ales. Stăpânirea burgravilor a atins punctul culminant atunci când regele Sigismund de Luxemburg a cedat Margrafiatul de Brandenburg nobililor din familia Hohenzollern în 1411. Deteriorarea semnificativă a relațiilor dintre autoritățile orașului și burgravii de pe dealul castelului devenise astfel inevitabilă. În 1367 autoritățile municipale au obstrucționat accesul burgravilor în oraș printr-un zid ridicat în fața castelului, iar în anul 1377 orașul a
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
orașul imperial Nürnberg. Odată cu dezvoltarea comercială și politică a orașului, Castelul Imperial a devenit mai puțin atractiv. Împărații au început să își exercite funcțiile guvernamentale în clădirea primăriei finalizată în 1340 și au preferat să rămână în casele luxoase ale familiilor conducătoare decât să se mute în încăperile mai puțin confortabile ale castelului. Castelul a continuat să fie folosit cu prilejul unor evenimente oficiale importante. Frederic al III-lea a prețuit siguranța castelului și a rămas acolo timp de mai multe
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Vladimir Ivanovici Valuțki (în ) () a fost un scenarist sovietic și rus. Artist emerit al RSFS Ruse (1987). Între anii 1964 și 2013 a scris un număr de 60 de scenarii. Vladimir s-a născut în Moscova, RSFS Rusă într-o familie mixtă ruso-poloneză. Tatăl său, Ivan Ivanovici (Janovich) Valuțki, s-a mutat din Polonia la Moscova, la începutul Primului Război Mondial, împreună cu mama lui, Maria Ivanovna Valuțkaia, și cu fratele său, Ștefan. A studiat ingineria și a construit aerodromuri în timpul Marelui Război pentru
Vladimir Valuțki () [Corola-website/Science/337679_a_339008]
-
cu titlul de artistă emerită a RSFR Ruse (1988). s-a născut la 2 septembrie 1945, în orașul Groznîi. Tatăl ei era Viktor Fiodorovici Pecernikov (1907-2000), iar mama ei se numea Dolina Liubov Petrovna (1911-1986). S-a mutat ulterior împreună cu familia la Moscova și a locuit pe Leninski Prospekt. A fost admisă la Școala-studio al Teatrului Academic din Moscova, iar în anul II a fost invitat să joace un rol interesant și complex în piesa "Iarna nemulțumirii noastre". În 1966 a
Irina Pecernikova () [Corola-website/Science/337680_a_339009]
-
colegii noști vă rugăm respectuos să respectați ceea ce ați promis cu ocazia jurământului pe care l-ați depus și să ne permiteți să ne ispășim pedepsele în condiții care să nu ne afecteze demnitatea și să ne putem întoarce la familiile noastre... în viață!!! Într-un autoproclamat și trâmbițat "stat de drept" poate fi ceva mai important decât respectul față de oameni și respectarea drepturilor fundamentale ale omului? Noi, personal, considerăm că nimic nu este mai important și mai prioritar decât respectarea
Scrisoare deschisă din Penitenciarul Rahova: Au avut ghinion, domnule Iohannis? by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101023_a_102315]
-
cei 837 deținuți morți în ultimii opt ani, în penitenciarele din România??? D-le Președinte Klaus Iohannis, d-le Prim-ministru Dacian Cioloș și d-nă Ministru Raluca Prună, dar și întreaga clasă politică, acestea sunt CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII, pe care familiile deținuților morți nu le vor uita. Gândiți-vă dacă a meritat să moară atâția oameni și sigur vor mai muri și alții, pentru ca să se ia atitudine, ca acest sistem să fie schimbat. Cu apreciere, înțelegere și încredere, Mihail Robert și
Scrisoare deschisă din Penitenciarul Rahova: Au avut ghinion, domnule Iohannis? by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101023_a_102315]
-
și credincioșii săi. Pentru încă cel puțin o generație, România va bascula sau nu geopolitic, în funcție de locul unde se va așeza centrul de greutate și clivajul în strategia de a diviza BOR într-o ramura pro-ocidentală, care se identifică cu familia europeană, și o ramură antioccidentală, care se identifică cu orice, dar nu cu tradiția europeană occidentală. Dacă privim lucrurile în acestă lumină, înțelegem imediat care este formidabila miză geopolitică a poziției lui Papahagi. Dincolo și în plus de esența convingerilor
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
de azi să dea cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu?" ”Cartea este concepută sub forma unui "ABC-Dar" al principalelor valori politice și intelectuale ale democrației creștine: demnitatea persoanei umane, libertate, solidaritate, familie. Cartea este, totodată, un manifest conservator”, explică Adrian Papahagi. "A fi conservator e o formă de atașament față de bunătatea lumii, față de familiar și firesc, față de natură și cultură. E îngăduință față de natura umană, cu bunele și relele ei - conservatorul acceptă
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]