327,624 matches
-
cercului literar, printre ai cărui membri erau Josef Dobrovský, Josef Jungmann și Václav Hanka, pe care Šafárik a apucat să-i cunoască personal. Între vara anului 1817 și iunie 1819 a lucrat ca profesor particular la Pressburg (Bratislava) în bine-cunoscuta familie a lui Gašpar Kubínyi. El a devenit bun prieten cu cehul František Palacký, cu care avusese deja un schimb de scrisori și care era, de asemenea, profesor particular la Pressburg în acel moment. Orașul Pressburg era în acea vreme un
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Stratimirović. În 1824 el a trebuit să renunțe la funcția de director pentru că guvernul austriac a interzis Bisericii Ortodoxe Sârbe să angajeze protestanți din Regatul Ungariei. Acest lucru l-a făcut pe Šafárik, care a trebuit să-și susțină financiar familia în creștere, să piardă o sursă importantă de venit. Prin urmare, el a încercat să găsească un post de profesor în țara sa natală, dar nu a reușit din diverse motive. În Novi Sad a studiat literatura sârbă și antichitățile
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
România de noul guvern comunist instalat din acea vreme, unde a și murit în anul 1948. Diamandi s-a născut în Samarina (la peste 1.600 de metri, satul fiind situat la cea mai mare altitudine din Grecia) într-o familie de comercianți aromâni înstăriți. După ce a participat la școala primară românească din Samarina, a studiat la liceul grecesc din Salonic (la acel moment încă parte a Imperiului Otoman) și în ajunul Războaielor Balcanice din 1912 a plecat (ca mulți alți
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
neferoasă aflat în exploatarea călugărilor. În noaptea dintre 16 și 17 decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat în interiorul castelului de către mercenari austrieci conduși de generalul Giovanni Battista Castaldo. La 9 mai 1595 domnitorul moldovean Aron Vodă a fost închis, alături de familia sa, în castel, și ulterior otrăvit. Acesta fusese transportat sub pază militară de la Iași la Alba Iulia și ulterior la castelul din Vințu de Jos. În 1601 arhitecții italieni Simone și Fulvio Genga au fost asasinați în temnița castelului de către
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
este înmormântată lângă soțul ei în Biserica Sfânta Treime, Stratford. Se crede că Anne Hathaway a crescut în Shottery, un sat mic, la vest de Stratford-upon-Avon, Warwickshire, Anglia. Se presupune că ea crescut într-o fermă, care a fost casa familiei Hathaway, aceasta fiind acum o atracție turistică majoră pentru sat. Tatăl ei, Richard Hathaway, a fost fermier "yeoman" („om liber”). El a murit în septembrie 1581 și a lăsat fiicei sale suma de zece mărci sau £6 13s 4d (șase
Anne Hathaway (Shakespeare) () [Corola-website/Science/336057_a_337386]
-
cucerit de Ștefan Nemanja și încorporată în teritoriile Sârbești. Noile pământuri alipite, numite Zeta pe atunci, au fost conduse de către dinastia sârbă Nemanjić. După ce Imperiul Sârb s-a prăbușit, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, o altă familie (Dinastia Balšić) au venit la putere. În 1421, a fost anexată Despotatului Sârbesc, dar după 1445, o altă familie regală din Zeta, familia Crnojević, a condus Muntenegru până în 1499, făcându-l ultima monarhie independența a Balcanică, înainte ca Otomanii să
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
de către dinastia sârbă Nemanjić. După ce Imperiul Sârb s-a prăbușit, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, o altă familie (Dinastia Balšić) au venit la putere. În 1421, a fost anexată Despotatului Sârbesc, dar după 1445, o altă familie regală din Zeta, familia Crnojević, a condus Muntenegru până în 1499, făcându-l ultima monarhie independența a Balcanică, înainte ca Otomanii să o anexeze sangeacului Shkodër. Pentru un timp scurt, Muntenegru a existat că un sangeac separat, autonom, în anii 1514-1528
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
După ce Imperiul Sârb s-a prăbușit, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, o altă familie (Dinastia Balšić) au venit la putere. În 1421, a fost anexată Despotatului Sârbesc, dar după 1445, o altă familie regală din Zeta, familia Crnojević, a condus Muntenegru până în 1499, făcându-l ultima monarhie independența a Balcanică, înainte ca Otomanii să o anexeze sangeacului Shkodër. Pentru un timp scurt, Muntenegru a existat că un sangeac separat, autonom, în anii 1514-1528, o altă versiune spune
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
sangeac separat, autonom, în anii 1514-1528, o altă versiune spune că a existat sub acest statut în anii 1597-1614. În secolul al XVI-lea, Muntenegrului i s-a atribuit o formă unică de autonomie în interiorul Imperiului Otoman, si anume, eliberarea familiilor și a clanurilor muntenegrene de anumite restricții. Totuși muntenegrenii au refuzat orice fel de conducere Otomană prin rebeliunile și numeroasele proteste, ale căror număr a crescut semnificativ în secolul al XVII-lea, ce au culminat cu înfrângerea Otomanilor în Marele
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Răscoală de Crăciun, o mare parte din populația din Muntenegru, cunoscuți că "Verzii (Zelenaši)" s-a revoltat împotriva deciziei de unificare cu Șerbia, iar apoi, conduși de către liderul lor militar Krsto Zrnov Popović, au luptat împotriva forțelor pro-unificatoare, "Albii (Bjelaši)". Familia regală a fost reabilitata în 2011, de către guvern, iar astăzi este condusă de Prințul Moștenitor Nikola ÎI. În 1922, Muntenegru a devenit, formal "Oblastul Cettinje" a zonei Zeta în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, anexând pentru prima oara zonele de
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
în ) (26 iulie 1861 - 10 iulie 1915) este pseudonimul poetului și scriitorului georgian Luka Razikașvili (în ), remarcabil patriot georgian și scriitor de mare calibru al literaturii georgiene. „” înseamnă, literal, „fiu al pșavilor” în georgiană. Vaja Pșavela s-a născut în familia unui clerici din micul sat Chargali, situat în provincia muntoasă Pshavi din estul Georgiei. A absolvit cursurile Seminarului Pedagogic din Gori în 1882, unde a devenit un apropiat al activiștilor populiști georgieni (termenul rus "narodniki"). El a intrat apoi ca
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
lor și nedegenerarea lor, comparându-le cu valorile a ceea ce consideră el ca fiind civilizația falsă. Înțeleptul Mindia din poemul epic „Mâncătorul de șerpi” (1901, în traducere rusă în 1934) moare pentru că el nu-și poate reconcilia idealurile cu nevoile familiei sale și cu cele ale societății. Intriga catalizatoare a consumării de carne de șarpe de către Mindia într-o tentativă de sinucidere - care generează în schimb obținerea unor cunoștințe oculte - constituie o folosire literară a motivului folcloric central prezent în Șarpele
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
în rândurile Armatei Române, unii dintre aceștia și-au exprimat dorința de a contribui prin donații la efortul de război. Mulți alții dintre prizonieri au evitat până la urmă înrolarea, fie din cauza faptului că au împărtășit alte convingeri, fie temerii pentru familiile lor rămase acasă, fie incapacității fizice sau invalidității. Insuccesele trupelor române din anul 1916 au avut de asemenea, o influență demoralizatoare. La modul global, aprecierile din acea vreme făcute de foștii voluntari precum și documentele păstrate, au conturat totuși concluzia că
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Prin grija statului român au fost astfel, repatriați de pe teritoriul rus un total de circa 23.000-24.00 de persoane, din care au fost peste 20.500 de ardeleni, 2.400 de bucovineni și câteva sute de persoane - membri ai familiilor de ofițeri, basarabeni, precum și alții. Generalul Janin care comanda forța expediționară aliată antibolșevică din Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și pe cei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
decât fusese estimat, în luna mai "Comisia Militară Română" a început evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța, pe 25 mai plecând Trás-os-Montes cu 1.724 de persoane (74 ofițeri, 1.595 subofițeri, gradați și soldați și 55 de civili membri de familie - avându-l alături și pe fostul lor comandant Eduard Kadlec) și pe 1 iunie Huntsgreen cu 1.106 de persoane (758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și pe fostul lor comandant Eduard Kadlec) și pe 1 iunie Huntsgreen cu 1.106 de persoane (758 de legionari: 40 de ofițeri și 718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
înființat la 11 decembrie 1918 "„Serviciul Corpului Voluntarilor Ardeleni”", care a preluat de la Serviciul central din București arhiva și gestiunea "Corpului Voluntarilor". Pe fondul derulării rapide a evenimentelor, voluntarii au fost lăsați la vetrele lor temporar, pentru a-și regăsi familiile după patru ani de război și pentru a întări Gărzile Naționale Române. După 1 lună - prin Ordinul de chemare nr. 167/1919 au fost din nou rechemați pentru a sprijini din cadrul Armatei Române, preluarea teritoriului transilvănean. Pe măsură ce foști prizonieri din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Pugwash cu privire la Știință și Afaceri Mondiale de la înființare și până în 1973. În anul 1995 a fost distins, împreună cu Conferințele Pugwash, cu Premiul Nobel pentru Pace, drept recunoaștere a eforturilor depuse pentru dezarmarea nucleară. Józef Rotblat s-a născut într-o familie evreiască din Varșovia, pe atunci parte a Imperiului Rus, la 4 noiembrie 1908, ca unul dintre cei șapte copii (dintre care doi nu au supraviețuit nașterii.) Tatăl său, Zygmunt Rotblat, a construit și condus o afacere la nivel national cu
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
trăsuri, terenuri și cai de rasă. Primii ani ai lui Józef au fost petrecuți într-o gospodărie prosperă, dar circumstanțele s-au schimbat după izbucnirea Primului Război Mondial. Granițele au fost închise și caii rechiziționați, ceea ce a determinat prăbușirea afacerii și sărăcirea familiei. În ciuda faptului că avea o educație religioasă, el a devenit mai târziu un agnostic. După sfârșitul Primului Război Mondial, el a lucrat ca electrician la Varșovia și a căpătat o ambiție sporită de a deveni fizician. Deși nu avea o educație formală
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
condiție. El a continuat să aibă rețineri puternice cu privire la folosirea științei pentru a dezvolta o astfel de armă devastatoare. Ca urmare, a fost șocat în luna martie 1944 când a participat la o cină privată care a avut loc în familia Chadwick și l-a auzit pe Leslie Groves spunând: „Desigur, scopul real al producerii bombei îl reprezintă supunerea sovieticilor”. Până la sfârșitul anului 1944 a fost, de asemenea, evident faptul că Germania abandonase planul producerii propriei bombe atomice și Rotblat a
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
martie 1677) a fost un gravor boem, cunoscut în Anglia ca Wenceslaus sau Wenceslas și în Germania ca Wenzel Hollar. El s-a născut la Praga și a murit la Londra, fiind îngropat în Biserica Sf. Margareta din Westminster. După ce familia sa a fost ruinată în Bătălia de la Muntele Alb din Războiul de Treizeci de Ani, tânărul Hollar, care fusese destinat să urmeze studii de drept, a hotărât să devină artist. Cele mai vechi lucrări ale sale care au supraviețuit până în
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
a făcut cunoscut prin cercetări de istorie militară și ale Holocaustului, precum și prin scrieri cu caracter literar și de popularizare a unor subiecte istorice. Shahan s-a născut în 1933 la Hotin, Basarabia, atunci parte a Regatului României, într-o familie de evrei, Iacob și Tania Șadhan. După trei ani i s-a născut o soră, Myriam (ulterior Myriam Shadhan Tzahar). Un timp familia sa a locuit în cartierul evreiesc din comuna Komarov din zona Chelmenți. În 1940 localitatea a fost
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
istorice. Shahan s-a născut în 1933 la Hotin, Basarabia, atunci parte a Regatului României, într-o familie de evrei, Iacob și Tania Șadhan. După trei ani i s-a născut o soră, Myriam (ulterior Myriam Shadhan Tzahar). Un timp familia sa a locuit în cartierul evreiesc din comuna Komarov din zona Chelmenți. În 1940 localitatea a fost ocupată de Uniunea Sovietică în 1940, fiind inclusă în regiunea Cernăuți. Apoi în iulie 1941 a fost recucerită de către România. Shahan, părinții și
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
Secureni. Din cei circa 5000 de evrei din acest ghetou, doar 3000 au supraviețuit drumului spre Transnistria. Ulterior Shahan a scris o carte despre Holocaustul evreilor în Transnistria, îndeplinind promisiunea făcută mamei sale,de a povesti despre cele îndurate de familia lor și de alți evrei în anii 1941-1944. Supraviețuind, familia a revenit în România, unde Avigdor a fost activ in mișcarea Tineretul Sionist (Hanoar Hatzioni). Apoi la sfârșitul lui decembrie 1947 au plecat cu vaporul de emigranți „ilegali” „Kibutz Galuyot
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
doar 3000 au supraviețuit drumului spre Transnistria. Ulterior Shahan a scris o carte despre Holocaustul evreilor în Transnistria, îndeplinind promisiunea făcută mamei sale,de a povesti despre cele îndurate de familia lor și de alți evrei în anii 1941-1944. Supraviețuind, familia a revenit în România, unde Avigdor a fost activ in mișcarea Tineretul Sionist (Hanoar Hatzioni). Apoi la sfârșitul lui decembrie 1947 au plecat cu vaporul de emigranți „ilegali” „Kibutz Galuyot” (Pan York) în Palestina. Vaporul a fost oprit pe mare
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]