33,140 matches
-
(în ) a fost o mănăstire benedictina în Veneția, Italia, situată pe insula Sân Giorgio Maggiore. Ea se află alături de Biserică Sân Giorgio Maggiore și a servit anterior că o comunitate monahala, iar în prezent servește că sediu al Fundației Cini. Mănăstirea a fost înființată în
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
în ) a fost o mănăstire benedictina în Veneția, Italia, situată pe insula Sân Giorgio Maggiore. Ea se află alături de Biserică Sân Giorgio Maggiore și a servit anterior că o comunitate monahala, iar în prezent servește că sediu al Fundației Cini. Mănăstirea a fost înființată în anul 982 în urmă donației insulei de către dogele Tribuno Memmo ca răspuns la o cerere a Fericitului Giovanni Morosini, călugăr benedictin, care a dorit să înființeze acolo o mănăstire, devenind apoi primul ei stareț. Printre primii
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
prezent servește că sediu al Fundației Cini. Mănăstirea a fost înființată în anul 982 în urmă donației insulei de către dogele Tribuno Memmo ca răspuns la o cerere a Fericitului Giovanni Morosini, călugăr benedictin, care a dorit să înființeze acolo o mănăstire, devenind apoi primul ei stareț. Printre primii călugării ai comunității care s-a format acolo s-a aflat Sf. Gerard Sagredo (în ) (980-1046), episcop și martir care a contribuit la adoptarea creștinismului în Ungaria. A fost ucis la Budapesta - pe
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
episcop și martir care a contribuit la adoptarea creștinismului în Ungaria. A fost ucis la Budapesta - pe dealul care îi poartă acum numele - în cadrul unei revolte păgâne împotriva regelui venețian care îi conducea atunci pe unguri. De-a lungul secolelor mănăstirea a devenit un centru teologic, cultural și artistic de primă importantă în Europa. Călugării aveau o autonomie considerabilă și legături strânse cu Florența și Padova și, astfel, mănăstirea a devenit, de asemenea, o locație favorită pentru demnitarii străini pe perioada
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
regelui venețian care îi conducea atunci pe unguri. De-a lungul secolelor mănăstirea a devenit un centru teologic, cultural și artistic de primă importantă în Europa. Călugării aveau o autonomie considerabilă și legături strânse cu Florența și Padova și, astfel, mănăstirea a devenit, de asemenea, o locație favorită pentru demnitarii străini pe perioada șederii în oraș. În 1177 papă Alexandru al III-lea și Frederic Barbarossa s-au întâlnit aici. În 1223 un cutremur violent a distrus mănăstirea. În 1433 Cosimo
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
Padova și, astfel, mănăstirea a devenit, de asemenea, o locație favorită pentru demnitarii străini pe perioada șederii în oraș. În 1177 papă Alexandru al III-lea și Frederic Barbarossa s-au întâlnit aici. În 1223 un cutremur violent a distrus mănăstirea. În 1433 Cosimo de' Medici s-a refugiat aici atunci când a fost exilat din Florența. Între 1560 și 1562 Andrea Palladio a construit un nou refectoriu pentru care Paolo Veronese a pictat masivă "Nuntă din Cană" care a fost expusă
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
pictat masivă "Nuntă din Cană" care a fost expusă acolo. În 1566 a început construcția noii biserici proiectate de Palladio, care a proiectat mai târziu și claustrul. Între 1641 și 1680 Baldassarre Longhena a proiectat nouă bibliotecă, scara principala, fațadă mănăstirii, noviciatul, infirmeria și spațiile pentru oaspeți. După căderea Republicii Venețiene în 1797, mănăstirea a fost deposedata de cele mai prețioase cărți și opere de artă. Napoleon a trimis "Nuntă din Cană" la Paris și în prezent este expusă în Muzeul
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
început construcția noii biserici proiectate de Palladio, care a proiectat mai târziu și claustrul. Între 1641 și 1680 Baldassarre Longhena a proiectat nouă bibliotecă, scara principala, fațadă mănăstirii, noviciatul, infirmeria și spațiile pentru oaspeți. După căderea Republicii Venețiene în 1797, mănăstirea a fost deposedata de cele mai prețioase cărți și opere de artă. Napoleon a trimis "Nuntă din Cană" la Paris și în prezent este expusă în Muzeul Luvru. În prezent, este posibilă admirarea unei copii în refectoriu care atârnă în locul
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
cărți și opere de artă. Napoleon a trimis "Nuntă din Cană" la Paris și în prezent este expusă în Muzeul Luvru. În prezent, este posibilă admirarea unei copii în refectoriu care atârnă în locul pentru care a fost creat inițial tabloul. Mănăstirea a fost atât de importantă încât, în 1799, în timp ce Romă era ocupată de către Armata Revoluționară Franceză, Conclavul papal care l-a ales pe Papă Pius al VII-lea a fost convocat acolo. Cardinalii s-au întâlnit în "chorum nocturnis" (sau
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
pe Papă Pius al VII-lea a fost convocat acolo. Cardinalii s-au întâlnit în "chorum nocturnis" (sau corul nocturn), unde este încă expusă celebra pictură pe pânză "Sfanțul Gheorghe ucigând balaurul" de Vittore Carpaccio. Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
au întâlnit în "chorum nocturnis" (sau corul nocturn), unde este încă expusă celebra pictură pe pânză "Sfanțul Gheorghe ucigând balaurul" de Vittore Carpaccio. Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a fost folosit că garnizoana militară, suferind o
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
balaurul" de Vittore Carpaccio. Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a fost folosit că garnizoana militară, suferind o degradare gravă. În 1951 guvernul italian a acordat mănăstirea Fundației Cini, care a restaurat-o și a revitalizat patrimoniul
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a fost folosit că garnizoana militară, suferind o degradare gravă. În 1951 guvernul italian a acordat mănăstirea Fundației Cini, care a restaurat-o și a revitalizat patrimoniul sau cultural. În 29-30 mai 1956 Conferință de la Veneția a miniștrilor afacerilor externe din cele șase state membre ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost ținută în
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
Fundației Cini, care a restaurat-o și a revitalizat patrimoniul sau cultural. În 29-30 mai 1956 Conferință de la Veneția a miniștrilor afacerilor externe din cele șase state membre ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost ținută în Mănăstirea Sân Giorgio pentru a discuta Raportul Spaak al Comitetului Spaak.
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
iar în anul 1924 s-a căsătorit cu Vanda, născută Scholz, având naș pe profesorul Ion Nistor. În anul 1929 a fost mobilizat în cadrul Regimentul 10 Vânători. În anul 1934, alături de voluntari, intelectuali și țărani bucovineni a fost prezent la Mănăstirea Putna la comemorarea a 430 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. S-a stins din viață la 23 ianuarie 1939, fiind înmormântat în cimitirul din Cernăuți în 25 ianuarie, cu onoruri militare date de un pluton al Regimentulului
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]
-
Arhimandritul (n. 3 iunie 1915, Teișani, Prahova - d. 7 februarie 2007, Mănăstirea Cheia) a fost un duhovnic ortodox român și membru al organizației culturale „Rugul Aprins”. Părintele a urmat cursurile seminariale ale Mănăstirii Cernica, unde a fost călugărit de către unchiul său Arhimandritul Grigorie Georgescu, stareț al Mânăstirii Cheia. S-a înscris apoi
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
Arhimandritul (n. 3 iunie 1915, Teișani, Prahova - d. 7 februarie 2007, Mănăstirea Cheia) a fost un duhovnic ortodox român și membru al organizației culturale „Rugul Aprins”. Părintele a urmat cursurile seminariale ale Mănăstirii Cernica, unde a fost călugărit de către unchiul său Arhimandritul Grigorie Georgescu, stareț al Mânăstirii Cheia. S-a înscris apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București. A absolvit cursurile împreună cu Teoctist Arăpașu și Sofian Boghiu care i-au
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
legat o strânsă prietenie cu Teoctist Arăpașu care l-a denumit „Patriarhul Cărții”. Grigorie Băbuș a fost slujitor al Catedralei Patriarhale din București ca ierodiacon, cântăreț și ieromonah. Ulterior, a fost directorul fondator al Bibliotecii Sfântului Sinod din București din cadrul Mănăstirii Antim la inițiativa Patriarhului Justinian. Aici a lucrat împreună cu prietenul său, Arhimandritul Bartolomeu Anania. În anul 1950 a fost hirotesit protosinghel de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Botoșăneanul. Patriarhul Justinian l-a hirotesit pe Grigorie Băbuș ca arhimandrit la data de 25
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
Popescu și mulți alții), Grigorie Băbuș a fost arestat de către securitatea comunistă împreună cu principalii lideri ai grupării și a îndurat ani de temniță grea la Închisoarea Aiud și Jilava. După eliberarea sa, în anul 1964, Grigorie Băbuș se stabilește la Mănăstirea Antim. În 2006 se retrage la Mănăstirea Cheia unde moare la vârsta de 93 de ani, la data de 7 februarie 2007.
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
fost arestat de către securitatea comunistă împreună cu principalii lideri ai grupării și a îndurat ani de temniță grea la Închisoarea Aiud și Jilava. După eliberarea sa, în anul 1964, Grigorie Băbuș se stabilește la Mănăstirea Antim. În 2006 se retrage la Mănăstirea Cheia unde moare la vârsta de 93 de ani, la data de 7 februarie 2007.
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
obligat să meargă în Sâmbătă Mare pentru a participa la binecuvântarea apei, primind apă sfințită. Pierzându-și autonomia jurisdicționala în 1450, abația a traversat o lungă perioadă de declin, atât economic, cât și spiritual, care s-a încheiat cu desființarea mănăstirii în 1775. Biserică a menținut o scurtă perioadă rolul de parohie, dar a fost închisă în 1808 în timpul ocupării orașului de către armatele franceze ale lui Napoleon, jurisdicția ei canonica fiind transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
1775. Biserică a menținut o scurtă perioadă rolul de parohie, dar a fost închisă în 1808 în timpul ocupării orașului de către armatele franceze ale lui Napoleon, jurisdicția ei canonica fiind transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce clădirile mănăstirii au fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită că atelier pentru restaurarea patrimoniului artistic și istoric al Veneției. Astăzi ea este scoasă din
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
este un "Cristos pe Cruce și Trei Sfinți" de Antonio Marinetti. Deasupra ușa de intrare în cor este o pictură de Alessandro Bonvicino (numit și Moretto da Brescia), "Sărbătoare în casa lui Simon fariseul" (1544), care se află inițial în mănăstirea Sân Fermo și Rustico din Monselice. Plafonul corului este decorat cu frescă "Triumful credinței" a lui Tiepolo. Orchestră de cameră "I Virtuoși Italiani", fondat în 1989, a cântat de mai multe ori în sezonul concertistic 2014 în Biserică lui Vivaldi
Biserica Santa Maria della Pietà din Veneția () [Corola-website/Science/333419_a_334748]
-
de intrare având deasupra două turnulețe. În 1329, cu ajutorul desenelor și modelelor arhitectului sienez Tino da Camaino, ducele Robert I de Anjou a lărgit cetatea descrisă în documente că "palatium în summitatae montanae Sancti Erasmi". Camaino supravegheat, de asemenea, construcția mănăstirii cartusiene adiacente Sân Martino. Prin 1336, palatul era menționată că un "castrum" sau castel, iar lucrările au continuat până la moartea lui Camaino în 1343. Attanasio Primărio și Francesco di Vico au condus apoi lucrările de construcții. Prin 1348 documente se
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
Divanul ad-hoc al Valahiei. A fost de asemenea membru în comisia însărcinată să elaboreze raportul despre secularizarea averilor mănăstirești, sub președinția lui Filaret Scriban și cu colaborarea lui B. P. Hasdeu. Din această activitate avea să se materializeze și cartea "Mănăstirile zise închinate și călugării străini". În 1862, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Brezoianu a fost numit consilier la Curtea de Apel din București. Din 1868 a fost pentru cca. 4-5 ani membru în Comitetul general al teatrelor.
Ioan Brezoianu () [Corola-website/Science/333425_a_334754]