34,057 matches
-
Acestea din urmă au devenit cunoscute doar când foști întemnițați în Gulag au ajuns în occident și și-au spus poveștile. În mod special în Franța s-au făcut încercări de discreditare a acestor mărturii. Jean-Paul Sartre a fost de părere că adevărul existenței lagărelor de muncă ar trebui să fie prezentat cu măsură pentru ca proletariatul francez să nu fie descurajat. Cu toate acestea, el este printre primii, dacă nu chiar primul care publică în Franța, în paginile revistei sale "Les
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
Sovietică, poziție care a început să-și piardă din importanță odată cu trecerea timpului. Odată cu începerea războiului rece și a McCarthyismului, suporterii URSS-ului au început să fie persecutați, așa că au fost multe motive personale pentru ca mulți intelectuali să-și schimbe părerile. De asemenea, au început să apară după moartea lui Stalin probe și rezultate ale cercetărilor, toate acestea dezvăluind întreaga enormitate a epurărilor. Prima dintre aceste surse au fost dezvăluirile lui Hrușciov care i-a afectat în mod special pe editorii
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
în anul 1632, și publicată șase ani mai târziu în Olanda, scrisă sub forma unui dialog imaginar dintre trei persoane fictive care se numesc Sagredo, Salviati și Simplicio, descrie următorul raționament sub forma unei discuții: În fragmentul de mai sus, părerea lui Simplicio întruchipează convingerea multiseculară a oamenilor, bazată pe experiența cotidiană, potrivit căreia lumina se propagă cu viteză infinită, Sagredo, care evident îl reprezintă pe Galilei, apărător al ideii verificării toriei pe cale experimentală, descrie în continuare o experiență simplă prin
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
fără dificultate - filosofia și literatura, înlocuiește legile morale cu cele estetice. "Omul Renașterii" este, în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleranță. În contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei, care văd în fiecare reprezentant al unei păreri contrare, nu un adversar de idei, ci un dușman personal ce trebuie anihilat. Ca orice mișcare socio-culturală, și Renașterea, după o perioadă de apogeu, cunoaște un declin, în care ideile înnoitoare lipsesc iar epigonii realizează, în cel mai bun caz
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
lirice", 1798). Pentru ediția a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefață care constituie manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze. Wordsworth vedea salvarea de relele civilizației în întoarcerea la orânduirea patriarhală a țărănimii engleze și în autodesăvârșirea morală cu ajutorul religiei. După părerea lui, principiul divin i se revela omului prin apropierea acestuia de natură. O trăsătură importantă a poeticii lui Wordsworth o constituie refuzul său hotărât de a folosi convenționalismele stilistice ale secolului al XVIII-lea. Poezia trebuie să fie expresia nemijlocită
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
Men" ("Vinovații"), publicată chiar în timpul vieții sale, și în care Chamberlain și aliații săi politici au fost acuzați de semnarea acordului de la München și pentru că nu au pregătit țara pentru război. Majoritatea istoricilor din generațiile de după moartea sa au avut păreri similare, ca și Churchill în "The Gathering Storm". Unii istorici mai recenți au o perspectivă mai favorabilă față de el și de politicile sale, citând documente guvernamentale desecretizate conform Regulii celor Treizeci de Ani. Chamberlain s-a născut într-o casă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
invocând neutralitatea Irlandei, spre dezavantajul britanicilor în Bătălia Atlanticului. Churchill a criticat aceste tratate în "The Gathering Storm", declarând că „nu a mai văzut Camera Comunelor gândind atât de greșit” și că „parlamentarii au fost determinați să-și schimbe drastic părerea față de ele atunci când existența noastră a fost în joc în timpul Bătăliei Atlanticului”. Chamberlain, însă, credea că porturile erau inutile dacă Irlanda era ostilă și a considerat pierderea lor ca fiind un sacrificiu necesar pentru îmbunătățirea relațiilor cu Dublinul. Chamberlain a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
se grăbea în discuțiile cu Italia și în a-i oferi acesteia șansele unei recunoașteri "de jure" a cuceririi Etiopiei. Chamberlain a ajuns la concluzia că Eden avea de ales între a-i accepta politica și demisie. Cabinetul a ascultat părerile ambilor și a decis în unanimitate în favoarea lui Chamberlain. În ciuda eforturilor altor membri ai guvernului, Eden a demisionat. În anii ulteriori, Eden a încercat să-și explice demisia ca pe o atitudine împotriva pacificării (Churchill l-a descris în "The
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
să-i răspundă în discursul din fața "Reichstagului" din 30 ianuarie, în care a declarat că dorește o „pace îndelungată”. Era încrezător că îmbunătățirile sistemului britanic de apărare efectuate după München aveau să-l aducă pe dictator la masa negocierilor. Această părere i-a fost întărită de discursul conciliant al unui oficial german la reprimirea ambasadorului Henderson la Berlin după o absență din motive medicale. Chamberlain a răspuns cu un discurs ținut la Blackburn în 22 februarie, sperând că țările își vor
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
s-a publicat "The Gathering Storm", primul volum al lucrării lui Churchill în șase volume, "The Second World War", Chamberlain a primit un atac și mai dur dinspre dreapta. Deși Churchill spunea în privat: „aceasta nu este istorie, aceasta este părerea mea”, seria sa de cărți a avut o influență uriașă. Churchill l-a descris pe Chamberlain ca bine intenționat dar slab, orb la amenințarea pe care o reprezenta Hitler, și neconștient de faptul că (așa cum arată Churchill) Hitler putea fi
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
împotriva școlii revizioniste în ce-l privește pe Chamberlain, începând cu anii 1990 a apărut o școală postrevizionistă, care s-a bazat pe actele publice pentru a justifica concluziile inițiale din "Vinovații". Istoricul de la Oxford R. A. C. Parker este de părere că Chamberlain ar fi putut forma o alianță strânsă cu Franța după "Anschluss", în primele luni ale lui 1938, și ar fi putut începe o politică de izolare a Germaniei sub auspiciile Ligii Națiunilor. Deși numeroși autori revizioniști au sugerat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de jupânița Vilaia, poruncind rumânilor să asculte. Istoricul Constantin Giurăscu este de părere că denumirea satului Hodopeni, se trage de la un anume Hodopa sau Hodoba. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Otopeni făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din două sate, Otopenii de Jos și Otopenii de Sus
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului "Cuvântul". Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian. Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învață limba italiană și
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
după ce Brâncuși a terminat bustul. Când a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentată în fața consiliului, dar recepția a fost nesatisfăcătoare, diferite persoane din consiliu având opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, spre exemplu cerând micșorarea nasului, și de asemenea păreri diferite în legătură cu poziționarea epoleților. Înfuriat de inabilitatea consiliului de a înțelege sculptura, Brâncuși pleacă din sala de ședințe în mirarea tuturor, fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franța, decizând sa parcurgă drumul către Paris
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
Haosului, Fundația și Roboții lui Asimov și Dune a lui Herbert: Estetica fractală a science fictionului epic”), care include o analiză a structurilor narative asimoviene și le compară cu conceptul științific al fractalilor și cu teoria haosului. Palumbo este de părere că, deși elementele tradiționale ale literaturii (cum sunt simbolismul și caracterizarea) lipsesc parțial sau total, seriile Fundației și Roboților rămân fascinante. Conform lui, complexitatea utilitaristă a construcțiilor sale narative dă naștere unei structuri simterice recursive percepută cu ochii minții. Asimov
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
a lucrat la sinagoga locală, lucru care a stat la baza cărții viitoare "Asimov's Guide to the Bible", o analiză a fondării istorice a Vechiului și Noului Testament. Multă vreme, Asimov s-a autointitulat un ateu, dar era de părere că acesta nu este un termen adecvat, deoarece descrie ceea ce nu crede, nu ceea ce crede. În cele din urmă s-a autointitulat "umanist", considerând că acesta este un termen mai practic, dar a continuat să se considere evreu, lucru recunoscut
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
nu a vorbelor lor. Cred că ar fi preferat un ateu cinstit și drept unui evanghelist TV ale cărui cuvinte zilnice sunt Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu și a cărui fiecare faptă este necinste, necinste, necinste." În aceeași carte afirmă că, după părerea sa, Iadul reprezintă "visul bolnav al unui sadic"; Asimov se întreba de ce, dacă până și guvernele umane vor să pună punct pedepselor crude, nu ar fi și pedepsele vieții de apoi limitate din punct de vedere temporal? Asimov a respins
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
afacerii Watergate, fiind mulțumit că președintele a fost forțat să demisioneze. El a fost consternat de scuza găsită de succesorul lui Nixon pentru faptele acestuia: Nu m-a impresionat argumentul că a ajutat națiunea să evite o grea încercare. După părerea mea, încercarea era necesară pentru a ne asigura că așa ceva nu se va mai înrâmpla." Asimov se considera un feminist încă dinainte de răspândirea mișcării feministe; el glumea spunând că își dorea ca femeile să fie libere "pentru că nu îmi place
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
în mod artistic”"), Titu Maiorescu îl apără pe marele scriitor de acuzația de imoralitate. Articolul, care a provocat celebra polemică dintre Maiorescu și Gherea, evidențiază realismul tipurilor și al mediului social: Venind în întâmpinarea lui Caragiale, Maiorescu a fost de părere că este necesar să eludeze fondul de realitate al artei, ce devine "„ficțiune artistică”", prilej de a ne înălța "„în lumea ficțiunii ideale”". Șeful literar al Junimii, Maiorescu, a arătat mult timp față de Caragiale o foarte vie solicitudine, ceea ce a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
insultase. Despre aceste manifestări ale lui Caragiale, Titu Maiorescu a relevat într-o scrisoare către Duiliu Zamfirescu simbioza interesantă dintre o mare inteligență și nestatornicia unui caracter dificil și imprevizibil: Nu mai puțin revelatoare, în această direcție, a fost și părerea lui Duiliu Zamfirescu. El credea că spiritul malițios al lui Caragiale față de lucrările unor confrați citite la Junimea ar fi putut fi trecute cu vederea grație "„marii lui inteligențe”". Dramaturgul era "„o fire atât de fantastică și de muncită, în
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un adevărat "„breviar”" al esteticii scriitorului. Socotit de unii comentatori un "naturalist", un "zolist" în nuvelele sale psihologice, opțiunea estetică a scriitorului este categorică și definitorie pentru idealul de artă ca sinteză a fantaziei: "„noi nu înțelegem o operă
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
rapoarte recente, folosind date obținute de la un craniu uman în vârstă de 7 milioane de ani, indică despărțirea de alte hominide mult mai devreme. Unii oameni de știință încearcă să includă cimpanzeii în genul "Homo", dar aceasta este deocamdată o părere minoritară în cadrul comunității științifice. Diferite grupuri religioase au ridicat o serie de obiecții la teoria evoluției umanității dintr-un strămoș comun cu cel al hominidelor. Vezi creaționism și evoluție pentru câteva puncte de vedere contradictorii. Adaptare pentru tabel cu mici
Om () [Corola-website/Science/297132_a_298461]
-
single de pe album, a ajuns pe locul 1 în UK Singles Chart. Cu această melodie Mercury a câștigat trofeul Ivor Novello Award. Criticul Ed Rivadavia descrie "Mr. Bad Guy" ca fiind „uluitor de la început la sfârșit” și și-a exprimat părerea că Mercury „a explorat cu acest album tărâmuri neatinse”. În mare, în album au fost des folosite sintetizoare într-un mod necaracteristic pentru Queen, având însă influențe de pe albumele Queen:"Hot Space" și porțiuni de pe albumul "The Works". "Barcelona", înregistrat
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
Deși Queen avea mult succes comercial, formația primea impresii slabe de la criticii rock și de la reviste precum "NME" și "Rolling Stone". Începând cu anii '70, mulți critici au îmbrățișat mișcarea punk rock. Un critic de la Rolling Stone și-a spus părerea despre albumul trupei din 1974: "Queen II" (jumătate a fost scris de Mercury) a avut „complexitate compoziționala abruptă și fără rost, și lipsă de melodie.” Mercury era bisexual recunoscut. Deși unii critici au susținut că el a ascuns publicului orientarea
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
și au fost aspru criticați în reviste precum NME. Controversele au reapărut în 1999 când pe timbrele regale al Regatului Unit a apărut în onoarea lui Mercury timbrul Millennium Stamp, timbru pe care apărea Mercury. Un jurnalist și-a exprimat părerea că Mercury avea „un stil de viață degenerat”, făcându-l nepotrivit pentru timbru. Tot din cauza timbrului au apărut și mai multe controverse pentru că pe fundal apărea și membrul trupei Queen, Roger Taylor. La acea vreme, membrii familiei regale erau singurele
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]