34,311 matches
-
sunt zone umede, cum ar fi rezervația Kopački Rit din sud-est. Conform unei alte teorii, numele regiunii ar proveni din termenul maghiar „bárány”, care înseamnă "miel". De-a lungul istoriei, regiunea Baranya a făcut parte din Imperiul Roman, Imperiul Hunilor, regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
umede, cum ar fi rezervația Kopački Rit din sud-est. Conform unei alte teorii, numele regiunii ar proveni din termenul maghiar „bárány”, care înseamnă "miel". De-a lungul istoriei, regiunea Baranya a făcut parte din Imperiul Roman, Imperiul Hunilor, regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
fi rezervația Kopački Rit din sud-est. Conform unei alte teorii, numele regiunii ar proveni din termenul maghiar „bárány”, care înseamnă "miel". De-a lungul istoriei, regiunea Baranya a făcut parte din Imperiul Roman, Imperiul Hunilor, regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Regiunea Baranya
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
alte teorii, numele regiunii ar proveni din termenul maghiar „bárány”, care înseamnă "miel". De-a lungul istoriei, regiunea Baranya a făcut parte din Imperiul Roman, Imperiul Hunilor, regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Regiunea Baranya a fost colonizată de slavi în secolul al
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
Imperiul Roman, Imperiul Hunilor, regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Regiunea Baranya a fost colonizată de slavi în secolul al VI-lea, și în secolul al IX-lea, făcea parte din principatul slav Balaton. Maghiarii au sosit în regiune în secolul al IX
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
slavi în secolul al VI-lea, și în secolul al IX-lea, făcea parte din principatul slav Balaton. Maghiarii au sosit în regiune în secolul al IX-lea, iar comitatul Baranya a apărut ca fiind unul dintre primele comitate ale regatului ungar în secolul al XI-lea. Acest comitat a cuprins nu doar regiunea actuală Baranya, ci și părți din Slavonia, de pe malul sudic al Dravei. În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman a cucerit Baranya, și a inclus-o în
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
-lea, Imperiul Otoman a cucerit Baranya, și a inclus-o în sangeacul Mohács, o unitate administrativă otomană, cu sediul în orașul Mohács. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Baranya a fost cucerită de Habsburgi, și comitatul a fost restaurat în cadrul regatului Habsburgic al Ungariei. Croații au repopulat zona, venind din Bosnia în Slavonia și Baranja în urma retragerii otomane, această populație fiind denumită astăzi Šokci. În 1918, întreaga regiune a fost ocupată de trupe sârbești și a fost administrată de nou-înființatul Regat
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
regatului Habsburgic al Ungariei. Croații au repopulat zona, venind din Bosnia în Slavonia și Baranja în urma retragerii otomane, această populație fiind denumită astăzi Šokci. În 1918, întreaga regiune a fost ocupată de trupe sârbești și a fost administrată de nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Pentru scurtă vreme (în 1918-1919), Baranya a făcut parte din regiunea Banat, Bačka și Baranja, guvernată de Administrația Populară de la Novi Sad. Prin tratatul de la Trianon (parte componentă a păcii de la Versailles
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
în județul maghiar Baranya. Partea sudică (iugoslavă) a regiuni a făcut parte din județul Novi Sad între 1918 și 1922, apoi din provincia Bačka între 1922 și 1929, iar în 1929 a fost inclusă în banovina Dunării o regiune a regatului centralizat al Iugoslaviei. În 1941, Baranya iugoslavă a fost ocupată de Ungaria, care însă a trebuit să o retrocedeze în 1944. În 1944-1945, Baranya iugoslavă a făcut parte din Provincia Autonomă Voivodina, iar în 1945 a fost transferată Republicii Populare
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
punct de vedere tactic, aceasta nu i-a împiedicat pe aliați să conducă lupta de eliberare a sudului Italiei. Regele Carol al VIII-lea a invadat Italia în 1494, în încercarea de a-și apăra cererea de succesiune la tronul regatului Neapolelui la moartea lui Ferdinand I. Succesorul lui Ferdinand a fost fiul său, Alfonso al II-lea de Napoli, care în curând a abdicat de teama invaziei franceze, numindu-l succesor pe fiul său, Ferdinand al II-lea din Napoli
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
fiul său, Alfonso al II-lea de Napoli, care în curând a abdicat de teama invaziei franceze, numindu-l succesor pe fiul său, Ferdinand al II-lea din Napoli. Francezii s-au deplasat rapid prin peninsula italiană dezbinată, sosind în regatul Neapolelui pe 21 februarie 1495, după ce Ferdinand al II-lea a fugit în Sicilia, din pricina modului de luptă violent al armatei franceze. Aici, în exil temporar, Ferdinand s-a alăturat vărului său, Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
aproximativ 9.000 de oameni) și s-a retras spre nord pentru a apăra drumul înapoi spre Franța, lăsând restul trupelor să protejeze teritoriile cucerite recent. Între timp, Ferdinand al II-lea de Napoli a fost determinat pentru a scăpa Regatul Neapolelui de garnizoana lăsată în urmă de către regele francez. Deși împrăștiată în întreaga zonă, garnizoana franceză era compusă din trei elemente de bază: Pentru a se opune acestor forțe, Ferdinand a avut propria sa armată, și ajutorul vărului său spaniol
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
al regelui din Napoli în martie 1494, iar mai apoi guvernator al Calabriei și contabil de Napoli. A participat la bătălia de la Terranova în 1495, si la prima bătălie de la Seminara. Stuart este numit mare ofițer al coroanei franceze din regatul Neapolelui în august 1496, tot el va negocia predarea Gaetei în noiembrie 1496, întorcându-se în Franța în 1497. Acesta este numit locotenent general al regelui în ducatul Milanului și comitatul Paviei, si va comandă armata de 15.000 de
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
6-2 și a ajuns în prima sa finală unde l-a întâlnit pe Jamie Cope, pe care l-a învins cu scorul de 9-5 pentru a câștiga primul său turneu cu puncte. Robertson a fost eliminat repede atât la Campionatul Regatului Unit cât și la Masters dar a reușit să se califice în fazele finale ale Openului Galez. L-a învins pe Stephen Hendry cu scorul de 5-3, realizând un break de 141 de puncte în ultimul joc. După aceasta l-
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
bilă neagră în jocul decisiv. Al patrulea titlu al lui Robertson l-a făcut cel mai de succes jucător din afara Angliei și Irlandei în turneele cu puncte, deși Junhui i-a egalat performanța în același sezon când a câștigat Campionatul Regatului Unit. Pe 1 aprilie 2010 Robertson a realizat primul break maxim oficial al carierei în runda a doua al Openului Chinei 2010 în fața lui Peter Ebdon. La Campionatul Mondial din 2010 Robertson l-a învins în primul tur pe Fergal
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
13-5 iar în semifinală a trecut de Ali Carter cu scorul de 17-12. În finală l-a întâlnit pe campionul mondial în exercițiu Graeme Dott pe care l-a învins cu scorul de 18-13 devenind astfel al treilea jucător din afara Regatului Unit și primul australian care să devină campion mondial în era modernă a snooker-ului. Deși istoria jocului arată că australianul Horace Lindrum a triumfat în 1952 acela a fost anul în care cei mai importanți jucători ai sportului au organizat
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
cu scorul de 5-1. Robertson a fost invitat să joace în Premier League Snooker unde a ajuns până în semifinale unde a pierdut în fața lui Ronnie O'Sullivan cu scorul de 1-5. Robertson a ajuns până în sferturile de finală ale Campionatului Regatului Unit unde a pierdut cu scorul de 7-9 în fața lui Shaun Murphy. Robertson a ajuns până în sferturile de finală ale Masters-ului unde a pierdut cu scorul de 4-6 în fața lui Mark Allen. Robertson a pierdut în prima rundă a
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
următorul turneu cu puncte, Masters-ul de la Shanghai, unde i-a eliminat pe Liang Wenbo, Michael Holt și John Higgins înainte de a pierde în semifinală cu scorul de 5-6 în fața lui Mark Williams. Forma sa bună a continuat la Campionatul Regatului Unit de la York unde i-a învins pe Tom Ford, Graeme Dott și Ding Junhui pentru a ajunge în semifinale. Acolo l-a întâlnit pe Judd Trump dar a pierdut meciul cu scorul de 7-9. Robertson a câștigat Masters-ul
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
câștigat Masters-ul 2012 învingându-l în finală pe Shaun Murphy cu scorul de 10-6. Pentru a ajunge în finală Robertson i-a eliminat pe Mark Allen, Mark Williams și Judd Trump. Astfel Robertson a devenit al patrulea jucător din afara Regatului Unit care să câștige acest turneu. La următoarele trei turnee cu puncte Robertson nu a reușit să treacă mai departe de runda a doua și a luat sfârșit seria sa de finale televizate fără înfrângere pierzând cu scorul de 0-4
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
avea să câștige meciul cu scorul de 13-10. Robertson a terminat sezonul pe locul 7. Robertson a ajuns până în finala ediției inaugurale a Campionatului Internațional din China unde a fost învins cu scorul de 8-10 de către Judd Trump. La Campionatul Regatului Unit Robertson l-a condus pe Mark Selby cu scorul de 4-0 în sferturile de finală dar în cele din urmă a pierdut cu scorul de 4-6 în fața celui care avea să câștige turneul. Robertson a câștigat Openul Chinei învingându
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
câștige două turnee consecutive cu puncte în același sezon dar a pierdut în finală cu scorul de 6-9 în fața lui Marco Fu. Pe 8 decembrie 2013 Robertson l-a învins pe Mark Selby cu scorul de 10-7 în finala Campionatului Regatului Unit. În ianuarie 2014, în timpul Ligii Campionilor, Robertson a realizat al 63-lea său break de peste 100 de puncte în cadrul aceluiași sezon, învingând recordul deținut înainte de Judd Trump (61). La Openul Galez Robertson a ajuns până în șaisprezecimi unde l-a
Neil Robertson () [Corola-website/Science/329258_a_330587]
-
acesta trebuie să fi fost construite mai devreme. Datorită poziției orașului de pe Vistula, aici a fost stabilit un port fluvial. Cheresteaua din pădurile Sandomierz erau aduse aici, încărcate pe nave și a tras la Gdańsk, cel mai mare port al Regatului Poloniei. Mai mult, Szczucin a fost un punct de trecere a Vistulei, de-a lungul unui traseu comercial în direcția nord-sud. În 1780 satul a obținut drepturi de oraș, dar în 1934 le-a pierdut, pentru că populația să a scăzut
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
(n. 1 septembrie 1453, Montilla - d. 2 decembrie 1515, Granada) a fost un general spaniol, Mare Căpitan al regatului Neapolelui până a devenit vicerege al lui Ferdinand al II-lea de Aragon în același oraș între anii 1504-1506 și duce de Terranova, Montalto, Andría, Santángelo și Sessa. A reorganizat armata spaniolă în curs de dezvoltare și tacticile sale și
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
inclusiv liderul născut albanez al garnizoanei Gisdar. Córdoba a fost din nou pe teritoriul italian în 1501. După ce Ferdinand al II-lea de Aragon a intrat în secret într-o alianță cu Ludovic al XII-lea al Franței pentru împărțirea regatul Neapolelui: Tratatul secret de la Granada, Córdoba a fost ales pentru a comanda partea spaniolă în coaliție. După ce Ferdinand al II-lea de Neapole a abdicat, francezii și spaniolii s-au angajat într-un război de gherilă în timp ce negociau împărțirea regatului
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
regatul Neapolelui: Tratatul secret de la Granada, Córdoba a fost ales pentru a comanda partea spaniolă în coaliție. După ce Ferdinand al II-lea de Neapole a abdicat, francezii și spaniolii s-au angajat într-un război de gherilă în timp ce negociau împărțirea regatului. Marele Căpitan s-a trezit acum cu o armată mult mai mare numeric asediind Barletta. Războiul a fost împărțit în două faze foarte similare una de alta. Spre sfârșitul anului 1502 și în prima parte a lui 1503, spaniolii au
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]