327,624 matches
-
Beatrice de Castilia, cu care s-a căsătorit în 1328. Alfonso al XI-lea a întâlnit-o pe Leonor în acsa lui Enrique Enriquez, soțul surorii Leonorei. Alfonso își abandonează soția și fiul legitim pentru a se dedica în întregime familiei sale nelegitime, pe care a înzestrat-o cu moșii și pe care a ridicat-o la un statut similar cu cel al reginei. Acest lucru a provocat nemulțumiri în rândul multor nobili și în special, a reginei legitime și a
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
iubirii soțului ei pentru metresa sa. Însetată de răzbunare, Maria a închis-o pe Leonor, iar mai târziu a ordonat executarea rivalei sale în 1351, în castelul arab Abderrahman III din Talavera de la Reina. Decesul Leonorei a exacerbat ruptura în cadrul familiei regale. Fiul Leonorei, Henric, și fiul Mariei, Petru, au continuat să se lupte unul cu altul pentru controlul Castiliei. În cele din urmă Henric a câștigat și a fost încoronat rege al Castiliei. Trei dintre fiii Leonorei: Henric al II
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
fundamentală a lui Cezar Petrescu. Marele succes comercial al cărții l-a făcut celebru pe autor. Romanul a fost ecranizat ulterior de regizorul Alexandru Tatos într-un film omonim ce a avut premiera la 9 iunie 1986. Provenit dintr-o familie modestă ce trăia într-un sat din Moldova, tânărul Radu Comșa a urmat studii juridice și a obținut un doctorat în străinătate. El s-a reîntors la București după finalizarea studiilor și a fost remarcat de avocatul, deputatul și marele
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
moartea sau mutilarea unui număr tot mai mare de militari. Prin intervenția viitorului său socru, avocatul Comșa este mobilizat la un birou statistic din cadrul Ministerului de Interne, adică la partea sedentară aflată în spatele frontului. El se refugiază la Iași, împreună cu familia Vardaru, în decembrie 1916, după ocuparea Bucureștiului, continuându-și activitatea de ambuscat. Disprețuind comportamentul lipsit de griji al cunoștințelor sale din înalta societate și nemulțumit de propria sa lașitate, Radu Comșa solicită să fie trimis pe front în primăvara anului
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
colțul gurii și alta la tâmplă). Luminița se străduiește să-l iubească în continuare, dar Radu simte în atitudinea ei chinul de a iubi un bărbat infirm, așa că se oferă să rupă logodna, întâlnind doar niște proteste formale. Ruptura cu familia Vardaru este deplină, iar tânărul ofițer simte că nu mai are nimic în comun cu aceasta din cauza mentalității de clasă diferite ce-i separă. Sfârșitul războiului îi aduce speranța că societatea se va schimba, iar Comșa se înscrie, alături de alți
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a întors în țară ca inginer și doctor în științe agronomice. El s-a căsătorit cu o fată de mari proprietari rurali, care aveau moșii întinse în județele Neamț și Iași. Mama scriitorului, Olga Comoniță (1871-1956), provenea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, tatăl ei fiind senator liberal. Dubla obârșie a scriitorului l-a împins pe acesta să caute concilierea celor două clase opuse, reprezentate de părinții săi. „M'a atras și m'a influențat ideologia sămănătoristă, de pe băncile școlii
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
voluntar pe front dintr-un entuziasm adolescentin, îl are ca model pe tânărul Petea Rostov, ambii murind în război. Reacția lui Radu Comșa la găsirea cadavrului lui Mihai Vardaru seamănă mult cu durerea trăită de ofițerul Vasili Denisov, prieten de familie al Rostovilor. Activitatea de gazetar i-a permis lui Cezar Petrescu să cunoască unele cazuri reale care i-ar fi putut servi ca surse de inspirație pentru scrierile sale. Un caz real relatat de un burghez (căruia „războiul i-a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pe front "„nu mă cunoșteam încă. M-am descoperit acolo! Acum suntem mulți care am învățat că am fi dezertori, dacă după război, nu ne-am întoarce să continuăm lupta aci, pe frontul intern”". Comșa se rupe după război de familia Vardaru, simțind că nu mai are nimic în comun cu aceasta. Încearcă să-și refacă viața, dar este izolat social din pricina infirmității. El trăiește decepții succesive și apoi deziluzia majoră că schimbarea societății pe care o visa în tranșee nu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
luptă, jertfindu-și viața. Realismul scrierii se datorează creionării autentice a mediilor sociale existente în perioada desfășurării acțiunii. Personajele lui Cezar Petrescu sunt indivizi normali, ce erau ușor de recunoscut de cititorii acelor vremuri printre prietenii și cunoștințele lor. Membrii familiei Vardaru sunt reprezentanți tipici ai aristocrației românești și ai marii finanțe, dornici să stăpânească și să controleze totul; Zoe Vesbianu și soțul ei fac parte din categoria speculanților și profitorilor de război, în timp ce prietenii lui Comșa de la pensiunea Cimbru reprezintă
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce va duce la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Spiritul practic îl împinge către diverse combinații politice care-l fac să-și păstreze puterea. Cezar Petrescu plasează resturile acestei aristocrații (reprezentată de familia Vardaru, de Dumitrașcu Racliș, Zoe Vesbianu, Scarlat Măinescu sau Camil Bilbor) în opoziție cu intelectualitatea idealistă a epocii, ce trăia în condiții mizere, măcinată de boli și de vicii. Lumea satului este descrisă mult mai realist, autorul arătând mizeria și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cam jurnalistică. El detecta totuși existența în opera lui Cezar Petrescu, inclusiv în romanul "Întunecare", a unei optici gândiriste manifestate printr-o viziune pesimistă față de efectele civilizației și progresului. Al. Bădăuță îl considera inițial (după apariția primului volum) romanul unei familii, „o monografie epică, în care oamenii își trăesc viața simplu și autentic”, fiind urmăriți în toate ramificațiile lor sociale dintr-o perspectivă epică pentru ca ulterior să-l considere romanul unei generații care a luptat pentru un ideal social-național. Războiul este
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
în 1985 la Msaken, un oraș din nord-estul Tunisiei, apropiat de Sousse, si era în mijlocul unui proces de divorț. Rudele și foștii vecini ai tunisianului au spus că acesta se mutase în Franța în 2005 și își vizitase ultima dată familia în 2012. Acesta avea dificultăți financiare și lucra că curier pentru o societate comercială "situată într-o zonă industrială din Carros", achiziționându-și permisul de camion cu mai puțin de un an înainte de atac. Părinții lui Bouhlel sunt divorțați. Bărbatul
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
dezvăluie că acesta ducea o viață sexuală promiscua, fiind interesat în egală măsură de femei și de bărbați, pe care îi caută cu ajutorul aplicățiilor de profil. Atacatorului îi plăcea să își facă selfie-uri în care să își arate mușchii, iar familia sa spune că obișnuia să poarte pantaloni scurți înflorați, maiouri decoltate și să meargă la clase de salsa. Analistul de securitate al NBC News Malcolm Nance a spus că atacul mimează o strategie deseori folosită de al-Qaida în Peninsula Arabica
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
care-l cunoșteau pe Omar Diaby", un islamist local despre care se crede că ar avea legături cu Frontul Al-Nusra. Cu câteva zile înainte de atac, acesta a trimis o sumă de 240.000 de dinari (aproximativ 100.000 de dolari) familiei sale din orașul natal Msaken. Bouhlel și-a convins prietenii să introducă prin contrabandă pachetele de bani în Tunisia. Pe 17 iulie, alte două persoane, un bărbat și o femeie de origine albaneză, au fost arestate în Nișă. Audierile au
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
decorat cu „Ordinul Muncii, Clasa a III-a”. , fiul Teodosiei (1881 - ?) și al lui Grigore Strungaru (1875 - 1944), s-a născut l-a Chirileni, sat de răzeși moldoveni, atestat din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, într-o familie foarte numeroasă. Ecaterina (Catinca), (1898 - 1944), Emilian (1900 - ?), Iftodie (1907 - 1929), sora geamănă Domnica (16 mai 1911 - ?), Gheorghe și Maricica sunt o parte dintre cei 14 (?) frații ai săi. Diomid a avut o copilărie grea. A terminat școala primară în
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
1943 al Conducatorului Statului), din „Comisia pentru repatrierea românilor de peste Bug” (Decizia nr. 6058 din 1943 a Departamentului Guvernatorului Civil al Transnistriei) și din „Comisia de evacuare a moldovenilor din Odesa” (Decizia 743 din 23 martie 1944). După august 1944 familia a fost mult timp prigonită. Singurul salariat al familiilor Strungaru și Smochină, formate și din 10 persoane a fost, o lungă perioadă de timp, Diomid, iar acesta a fost muncitor necalificat, zilier etc. Începând din 1952, atâl el cât și
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
de peste Bug” (Decizia nr. 6058 din 1943 a Departamentului Guvernatorului Civil al Transnistriei) și din „Comisia de evacuare a moldovenilor din Odesa” (Decizia 743 din 23 martie 1944). După august 1944 familia a fost mult timp prigonită. Singurul salariat al familiilor Strungaru și Smochină, formate și din 10 persoane a fost, o lungă perioadă de timp, Diomid, iar acesta a fost muncitor necalificat, zilier etc. Începând din 1952, atâl el cât și soția și socrul său au fost urmăriți și anchetați
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
al niciunui partid politic. După anul 1990 a reușit să se întâlnească cu câteva rude din Basarabia, însă nu a reușit să-și viziteze locurile natale. A murit duminică, 22 noiembrie 1998 și a fost îngropat în locul de veci al familiei, din Cimitirul Reînvierea, București. Caietele CNSAS, nr. 7-8/2011, pag. 239-256.
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
țărani și cu viața lor de zi cu zi. El a realizat ilustrații în acuarelă și desene pentru cărți ale unor autori precum Voltaire, Victor Hugo, Alphonse Daudet și Honoré de Balzac. A scris, de asemenea, o carte despre istoria familiei sale, intitulată "" (1893). El a murit la Paris în 1906. Lucrările sale artistice sunt expuse în muzee din Carcassonne, Nantes și Troyes. În 1996, pictura "Dansatoare țigancă" a fost vândută la o licitație pentru un preț mai mare de 260
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
Tricholoma sulphureum (Pierre Bulliard ex Paul Kummer (1871) din încrengătura Basidiomycota, familia Tricholomataceae și genul Tricholoma este o ciupercă absolut necomestibilă și chiar posibil ușor otrăvitoare. Această specie este numită în popor gălbeniță sau cavaler sulfuros. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
Dissemination Committee. El a servit timp de 20 de ani ca redactor la "Divine Life", revista lunară a Societății Vieții Divine. Subbaraya, redenumit Swami Krishnananda de către mentorul său, Swami Sivananda Saraswati, s-a născut la 25 aprilie 1922 într-o familie Madhva. El a învățat limba sanscrită la o vârstă fragedă și a început să citească și să memoreze scrierile sanscrite. Înțelegerea scripturilor hinduse l-a apropiat de filosofia Advaita. Deși dorea să ducă o viață de renunțare și de dezvoltare
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
(n. 26 noiembrie 1925, Arad - d. 14 august 2000, Paris) a fost un poet, eseist, scriitor și om de teatru român, emigrat în Franța. Vorbea excelent franceza, engleza și germana. a fost singurul fiu al unei familii de farmaciști, Aurica (născută Știrbulescu) și Cornel Omescu. A urmat școala primară la Arad (1932-1936). A absolvit liceul "Moise Nicoară" cu media maximă, numele său fiind înscris pe placa de marmură a așezământului. În 1944 s-a înscris la Conservatorul
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
Gyroporus cyanescens (Pierre Bulliard ex Lucien Quélet, 1886), sin., Boletus cyanescens (Pierre Bulliard, 1788), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Gyroporaceae" și de genul Gyroporus care coabitează cu rădăcinile de arbori, formând micorize, denumit în popor hrib albastru sau gresie. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă pe teren nisipos preferat în păduri (și montane) de conifere mai
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
Iulian „Jul” Baldovin s-a născut în 6 iulie 1979 la Iași, dintr-o familie de muzicieni. Petronela și Vali Baldovin au fost membri activi ai grupului "Estudiantina", grup ce a debutat în 1973 la Radio Iași, si mai apoi național la festivalul "Primăvară baladelor" în 1974. Formulă de debut a fost Petronela Olaru (Baldovin
Jul Baldovin () [Corola-website/Science/336556_a_337885]
-
piese). Întregul act este un tablou vivant, cu o bogată tipologie (epitropi, un bragagiu, un cârciumar, un băcan, copii de mahala), totul pentru a contrasta cu comportamentul aberant al lui Hagi-Tudose, care-i „ciordește” pe fiecare. Actul al doilea prezintă familia Gherghinei și a lui Matache Profirel care sunt niște mahalagii îmbogățiți ca cei zugrăviți în operele lui Caragiale, Vasile Alecsandri sau Costache Faca. Actul al treilea pare o parodie după "Nunta lui Figaro" - prin boscheți se hârjonesc Fifica și Jenică
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]