32,760 matches
-
de a-si modifică temperatura la schimbul de căldură; cantități egale de substanțe diferite își modifică temperatura mai mult altele mai puțin la schimbarea cu mediul a aceleiași cantități de căldură. Pentru caracterizarea acestei "capabilități" diferite a substanțelor se introduce mărimea fizică denumită capacitatea termică masică : formulă 15 Capacitatea termică masică, pentru un proces în condiții fizice precizate este o constantă de material ce caracterizează comportamentul termic al substanței sistemului termodinamic. Pentru caracterizarea globală a comportamentului termic al sistemului se utilizează mărimea
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]
-
mărimea fizică denumită capacitatea termică masică : formulă 15 Capacitatea termică masică, pentru un proces în condiții fizice precizate este o constantă de material ce caracterizează comportamentul termic al substanței sistemului termodinamic. Pentru caracterizarea globală a comportamentului termic al sistemului se utilizează mărimea fizică "capacitate termică" C care se definește ca fiind căldură necesară pentru a ridica cu un grad temperatura sistemului, fără schimbarea stării de agregare a unui sistem într-un anumit proces considerat și la o anumită temperatura. Unitatea de măsură
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]
-
sistemului, fără schimbarea stării de agregare a unui sistem într-un anumit proces considerat și la o anumită temperatura. Unitatea de măsură a lui "C" în Sistemul Internațional de unități este J/ K. Capacitatea termică a unui sistem este o mărime fizică extensiva, prin urmare are caracter aditiv. Cu alte cuvinte dacă un sistem formulă 21 e compus din subsistemele formulă 22, aflate toate în echilibru termic între ele, având capacitățile termice formulă 23, atunci capacitatea termică a întregului sistem este suma capacităților termice
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]
-
în echilibru termic între ele, având capacitățile termice formulă 23, atunci capacitatea termică a întregului sistem este suma capacităților termice ale părților sistemului formulă 24, formula 25. Comparând definția capacității termice cu cea a capacității termice masice, rezultă că relația dintre cele două mărimi este: formulă 26 Cu alte cuvinte, capacitatea termică masică reprezintă capcitatea termică a unității de masă al sistemului, ceea ce justifica terminologia utilizată pentru capacitatea termică masică, de recomandat în locul celei de "căldură specifică" Cunoscând capacitățle termice masice și masele unor cantități
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]
-
În astrofizică, raza solară este unitatea de lungime folosită convențional pentru exprimarea mărimii stelelor. Este egală cu lungimea razei Soarelui. De exemplu, o stea cu diametrul de zece ori mai mare decât cel al Soarelui va avea un diametru de douăzeci de raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
vor avea loc în 2016 și 2019). Rezultatul măsurării a dat o rază solară de 696.342 ± 65 km. Alte fenomene, cum sunt eclipsele solare, pot și ele să permită estimarea diametrului solar. Tehnicile actuale cele mai performante permit evaluarea mărimii diametrului solar cu o precizie de plus sau minus 35 de kilometri.
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
origine, o populație de șopârle varanide ce a habitat în zona Australiei și a Indoneziei. Fosile similare cu , ce datează dintr-o perioadă de aproximativ 3.8 milioane de ani în urmă, au fost găsite în Australia. Ca urmare a mărimii acestora, varanii de Komodo domină ecosistemul în care trăiesc prin vânarea prăzii ce include diverse nevertebrate, păsări și mamifere. Se presupune că varanii posedă o mușcătură veninoasă deoarece prezintă două glande plasate pe mandibulă ce secretă diverse toxine proteice. Semnificația
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
vulcanice, cutremure, pierderea habitatului, incendii, și pierderea de pradă datorită vânatului excesiv al oamenilor, turismul și braconarea varanilor, au contrubuit la statutul de specie aflată pe cale de dispariție. În captivitate, dragonii de Komodo sunt atracții turistice la grădinile zoologice, datorită mărimii și a reputației. Însă sunt găsiți destul de rar în grădini zoologice datorită faptului că sunt foarte susceptibili la infecții și boli parazitare dacă sunt capturați din mediul sălbatic. În mai 2009, grădinile zoologice care aveau varani erau în număr de
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
unui bio-magnetometru SQUID. Primele înregistrări ale câmpului magnetic al inimii, utilizând un magnetometru SQUID și o camera ecranată magnetic au fost efectuate în 1969 de Cohen, Edelsack și Zimmerman. Semnalul magnetocardiografic înregistrat a depășit așteptările fiind cu câteva ordine de mărime mai bun decât cel înregistrat cu bobine. Primele biomagnetometre SQUID aveau 1 - 7 canale și o rezoluție spațială în domeniul 3 mm - 5 cm, necesitând un timp mai îndelungat pentru obținerea unei hărți de distribuție a câmpului magnetic. Utilizarea sistemelor
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
"Pentru domeniul omonim din astronomie, vezi Fotometrie (astronomie)." Fotometria este domeniul din optică în care se studiază mărimi legate de lumină și de modul cum aceasta este percepută de ochiul uman. Mărimile fundamentale utilizate în fotometrie sunt: Fotometria lucrează cu două sisteme de mărimi: Metodele de măsurare ale mărimilor cu care operează fotometria se împart în două categorii
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
"Pentru domeniul omonim din astronomie, vezi Fotometrie (astronomie)." Fotometria este domeniul din optică în care se studiază mărimi legate de lumină și de modul cum aceasta este percepută de ochiul uman. Mărimile fundamentale utilizate în fotometrie sunt: Fotometria lucrează cu două sisteme de mărimi: Metodele de măsurare ale mărimilor cu care operează fotometria se împart în două categorii: În fotometrie, folosind ochiul omenensc drept receptor de lumină, se măsoară efectele luminii și
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
din astronomie, vezi Fotometrie (astronomie)." Fotometria este domeniul din optică în care se studiază mărimi legate de lumină și de modul cum aceasta este percepută de ochiul uman. Mărimile fundamentale utilizate în fotometrie sunt: Fotometria lucrează cu două sisteme de mărimi: Metodele de măsurare ale mărimilor cu care operează fotometria se împart în două categorii: În fotometrie, folosind ochiul omenensc drept receptor de lumină, se măsoară efectele luminii și se încearcă exprimarea cantitativă a acestora. O senzație luminoasă se poate percepe
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
Fotometria este domeniul din optică în care se studiază mărimi legate de lumină și de modul cum aceasta este percepută de ochiul uman. Mărimile fundamentale utilizate în fotometrie sunt: Fotometria lucrează cu două sisteme de mărimi: Metodele de măsurare ale mărimilor cu care operează fotometria se împart în două categorii: În fotometrie, folosind ochiul omenensc drept receptor de lumină, se măsoară efectele luminii și se încearcă exprimarea cantitativă a acestora. O senzație luminoasă se poate percepe numai pentru un interval spectral
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
în sensul obișnuit al cuvântului. Senzația luminoasă depinde așadar de: Deci ochiul este un receptor care are sensibilitate diferită pentru diferite lungimi de undă din domeniul vizibil. Pentru a caracteriza cantitativ dependența sensibilității ochiului în raport cu lungimea de undă, se introduce mărimea denumită "sensibilitate spectrală relativă" V. Dacă se iluminează o suprafață perfect difuzantă cu lumină verde cu λ= 555 nm, sursa de lumină având fluxul de energie radiantă constant formula 1 și se iluminează o altă suprafață, cu aceleași caracteristici ca și
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
Inducția electromagnetică este fenomenul care constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric, datorită variației în timp a fluxului magnetic (numit "inductor") care străbate conturul circuitului. Intensitatea de producere a fenomenului depinde de mărimea inductanței circuitului. În cazul inducției proprii, fluxul magnetic inductor este creat de curentul electric ce trece prin circuitul respectiv; dacă acest flux este creat de curentul electric care trece prin alte circuite, fenomenul poartă numele de "inducție mutuală". Legătura dintre
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
În electromagnetism, intensitatea câmpului magnetic (notată formula 1) este o mărime vectorială ce caracterizează fiecare punct al unui câmp magnetic și care nu depinde de proprietățile magnetice ale mediului. Această mărime este definită ca fiind raportul dintre inducția magnetică din acel punct și permeabilitatea magnetică a mediului din acel punct: Unitatea
Intensitate a câmpului magnetic () [Corola-website/Science/333438_a_334767]
-
În electromagnetism, intensitatea câmpului magnetic (notată formula 1) este o mărime vectorială ce caracterizează fiecare punct al unui câmp magnetic și care nu depinde de proprietățile magnetice ale mediului. Această mărime este definită ca fiind raportul dintre inducția magnetică din acel punct și permeabilitatea magnetică a mediului din acel punct: Unitatea de măsură în SI este amperul (amperspira) pe metru: Intensitatea câmpului magnetic este numeric egală cu tensiunea magnetică la distanța
Intensitate a câmpului magnetic () [Corola-website/Science/333438_a_334767]
-
fost ca Alfred i-a învins în mod decisiv pe danezi la Edington, mai degrabă decât doar i-a oprit, și, prin urmare, se pare că vor ține la termenii tratatului. Motivul principal pentru victoria lui Alfred a fost, probabil, mărimea relativă a celor două armate. În același an, a învins o armată condusa de Ubbe Ragnarsson în Bătălia de la Cynwit. În plus, în 875,Guthrum a pierdut sprijinul lorzilor danezi, inclusiv Ivar și Ubbe. Alte forțe daneze s-au stabilit
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
prezent nu se cunoaște dacă gravitația marțiană de aproximativ 38% din nivelul Pământului este suficientă pentru a preveni decalcifierea oaselor și pierderea de tonus muscular întâmpinate de astronauți în condiții de microgravitație. Pe de altă parte, Venus este apropiat ca mărime și masă de Pământ, ceea ce rezultă într-o accelerație gravitațională la suprafață de 0,904g, care este probabil suficientă pentru a preveni problemele asociate imponderabilității. Majoritatea planurilor de explorare umană a spațiului sau de colonizare trebuie să abordeze problemele asociate
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
în rotație sincronă cu satelitul său, perioada de rotație poate coincide perioada orbitală a lui Vanth de 9,7 zile. Corpul ceresc (90482) 2004 DW a primit numele de "Orcus" la 22 noiembrie 2004. Conform indicațiilor UAI, obiectele cu o mărime și orbită asemănătoare cu cea a lui Pluto sunt numiți după zeități ai lumilor subterane („de dincolo”), prin urmare, descoperitorii obiectului au propus numele de Orcus - zeul etrusc al lumii subterane și cel care pedepsește încălcarea legămintelor. Orcus a fost
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
de telescopul spațial Herschel în spectrul submilimetric i-a constrâns diametrul la 850 ± 90km. Orcus pare a avea un albedo între 22% și 34%, tipic pentru obiecte transneptuniene care se apropie de 1000 km în diametru. Estimări ale magnitudinii și mărimii au presupus că Orcus ar fi un singur obiect. Prezența unui satelit de dimensiuni mari (Vanth) poate schimba acest calcul în mod considerabil. Magnitudinea absolută a lui Vanth e estimată la 4,88, adică de 11 ori mai slabă decât
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
slabă decât Orcus. Dacă albedoul ambelor corpuri este același, la valoarea de 27%, atunci Orcus are 810 km în diametru și Vanth aproximativ 270 km. Dar dacă albedoul lui Vanth este de doar 12% - valoare tipică pentru obiecte Kuiper roșiatice - mărimile lor pot fi 760 și 380 km, respectiv. Saitul lui Mike Brown arată pe Orcus în categoria planetelor pitice „aproape cu siguranță”. Tancredi conclude că ar fi suficient de masiv pentru a satisface criteriile UAI din 2006, dar UAI nu
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
pare cel mai asemănător cu Orcus. Charon are un albedo mai mare, dar spectre vizibile și infraroșu-apropiat foarte asemănătoare. Densitățile celor două corpuri sunt asemănătoare și ambii detin suprafețe cu cantități importante de gheață. Quaoar - un obiect transneptunian apropiat ca mărime - are trăsături puternice de absorbție pentru gheață, dar are și o culoare foarte roșie, ceea ce implică prezența de materiale ultra-roșii la suprafață. Planeta pitică Haumea și alte obiecte rezultate din familia sa colizională au albedouri mult mai mari și benzi
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
Republică Populară Chineză este a doua țară ca mărime din lume, după suprafață uscată, în urma Rusiei Relieful Chinei este foarte variat, predominând munți foarte înalți și podișuri întinse. Există, de asemenea, podișuri joase, depresiuni cu deșerturi și câmpii netede. Relieful Chinei are una dintre caracteristicile importante ale reliefului Asiei
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
la Brasilia. Se învecinează cu Oceanul Atlantic, Guyana, Guiana Franceză, Surinam, Columbia, Bolivia, Peru, Paraguay, Argentina, Uruguay și Venezuela. Este una dintre cele mai întinse țări de pe glob, ocupând aproape jumătate din suprafața Americii de Sud. Este a cincea țară din lume ca mărime, după Rusia, Canada, S.U.A și China. Peisajul brazilian este dominat de Câmpia Amazonului (o imensă câmpie joasă) și de Podișul Brazilian. Podișul Mato Grosso este mai înalt decât cel Brazilian, însă cele mai mari altitudini le atinge în
Geografia Braziliei () [Corola-website/Science/334591_a_335920]