36,388 matches
-
să fie catolice evreiești și italiano-americane. Echipa de creație a decis mai târziu că era mai potrivit conflictul dintre unele poloneze (alb) și altele puerto ricane. Toleranța, ca temă importantă în muzicaluri, a continuat în decadele recente. Expresia finală a muzicalului "West Side Story"("Poveste din Vest") a transmis un mesaj de toleranță rasială. Până la sfârșitul anilor '60, muzicalurile au devenit parte integrantă a rasismuluii, cu membrii negri și albi ai distribuției interpretându-și chiar și rolurile unul altuia, la fel
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și "In the Heights". Homosexualitatea a fost explorată în aceste muzicaluri, începâind cu "Hair" și chiar mai deschis în "La Cage aux Folles" și "Falsettos". "Parade" este o explorare plină de sensibilitate a antisemitismului și racismului istoric american. După succesul muzicalului "Hair", muzicalurile rock au înflorit în anii 1970, cu "Jesus Christ Superstar", "Godspell", "The Rocky Horror Show" și "Two Gentlemen of Verona". Unele dintre aceste muzicaluri rock au început cu "albume-concept" și apoi s-au mutat la film sau scenă
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
început cu "albume-concept" și apoi s-au mutat la film sau scenă, cum ar fi "Tommy". Altele nu aveau dialog sau aminteau de operă, cu teme dramatice și emoționale; uneoei acestea au apărut ca albume-concept și erau considerate opere rock. Muzicalul a avut și alte direcții. Spectacole ca "Raisin", "Dreamgirls", "Purlie", și "The Wiz" au adus o influență afro-americană semnificativă Broadway-ului. Genuri și stiluri mai variate de muzicaluri au fost introduse în muzicalurile de pe Broadway, dar și din afară. Anul 1975
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Bennett cu Gypsies — aceștia cântau și dansau pentru a-i susține pe cei din rolurile principale —din comuniatatea Broadway. Din sute de ore de înregistrări, James Kirkwood, Jr. și Nick Dante au făcut o carte despre o audiție pentru un muzical, incluzând multe povestiri din viața reală ale celor care au participat sesiuni — și câteva dintre acestea au jucat eventual variații ale propriilor persoane sau a celuilalt în cadrul spectacolului. Pe muzica lui Marvin Hamlisch și versurile lui Edward Kleban, "A Chorus
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Prohibiției în "Chicago", care se baza pe niște vechi tehnici de vodevil pentru a spune povestea sa de crimă și mass-media. "Pippin" de Stephen Schwartz avea decorul în zilele lui Charlemagne. Filmul autobiografic al lui Federico Fellini, "8½" a devenit muzicalul lui Maury Yeston numit "Nine". La finalul decadei, "Evita" a oferit o biografie politică mai serioasă decât era obișnuit publicul la muzicaluri și "Sweeney Todd" a fost precursorul muzicalurilor mai întunecate, cu buget mare din anii 1980, ca "Les Misérables
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
căci se produceau pe vremea aceea. Multe dintre ele se bazau pe romane sau alte opere literare. Cei mai importanți scriitori de mega-muzicaluri includ echipa franceză formată din Claude-Michel Schönberg și Alain Boublil, responsabil de "Les Misérables", care a devenit muzicalul internațional de succes cu cele mai multe reprezentații din istorie. Echipa, în colaborare cu Richard Maltby, Jr., a continuat să producă succese, inclusiv "Miss Saigon" (inspirat din opera lui Puccini, "Madame Butterfly"). Compozitorul britanic Andrew Lloyd Webber, a avut un mega-succes asemănător
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Argentina și "Cats", derivat din poeziile lui T. S. Eliot, iar ambele muzicaluri au avut ca actriță în rol pricipal la început pe Elaine Paige, care a avut un succes continuu și a devenit cunoscută ca Prima Doamnă a Teatrului Muzical Britanic. Alte muzicaluri de succes ale lui Lloyd Webber sunt "Starlight Express", faimos pentru că a fost interpretat pe role; "The Phantom of the Opera"("Fantoma de la operă"), bazat pe romanul " Le Fantôme de l'Opéra"("Fantoma de la operă") scris de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
de ani (sau încă mai au) în New York și Londra. Anii 90 au fost martorii influențelor marilor corporații asupra producerii de muzicaluri. Cea mai importantă dintre ele a fost Compania Walt Disney, care a început să adapteze unele dintre filmele muzicale animate—cum ar fi "Frumoasa și bestia" și "Regele Leu"—pentru scenă și a creat și producții originale pe scenă, ca "Aida", pe muzica lui Elton John. Disney continuă să creeze muzicaluri noi pentru Broadway și teatrele din West End
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Prețul biletelor la muzicalurile de pe Broadway și din West End urca peste bugetul multora dintre cei care mergeau la theatru și direcția aceasta a avut ca ca efect faptul că muzicalurile erau urmărite de un public tot mai puțin numeros. Muzicalul lui Jonathan Larson, "Rent" (bazat pe opera "La Bohème") a fost lansat pe piață pentru a crește popularitatea muzicalurilor printre membrii publicului tânăr. Avea o distribuție formată din tineri, iar muzica este mult influențată de rock. Muzicalul acesta a devenit
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
mai puțin numeros. Muzicalul lui Jonathan Larson, "Rent" (bazat pe opera "La Bohème") a fost lansat pe piață pentru a crește popularitatea muzicalurilor printre membrii publicului tânăr. Avea o distribuție formată din tineri, iar muzica este mult influențată de rock. Muzicalul acesta a devenit un succes. Fanii tineri, dintre care mulți erau studenți, având numele RENTheads, s-au aliniat la teatrul Nederlander devreme pentru a câștiga la loterie bilete în primul rând cu 20 de dolari și unii dintre ei au
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
ei au văzut spectacolul de mai mult de 50 de ori. Printre alți scriitori care au încercat să aducă puțină muzică rock modernă pe scenă a fost și Jason Robert Brown. De asemenea, majoritatea spectacolelor de pe Broadway au urmat modelul muzicalului "Rent"' oferind spectacole cu preț redus, deși adesea reducerile erau oferite numai studenților. În ultimii ani, familiaritatea a fost acceptată de producători și investitori, care erau nerăbdători să garanteze că vor compensa pentru investițiile lor considerabile, dacă nu vor avea
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
spectacole ca "Fantoma de la Operă" și "Starlight Express", amintind de bufonadă, care au fost puse în scenă uneori, de-a lungul istoriei teatrului, din vremea străvechilor romani, care puneau în scenă bătălii pe mare. Exemple pot fi găsite în adaptările muzicale ale "Gone With the Wind" (2008) și "The Lord of the Rings" în Londra (2007), considerată a fi cea mai mare producție pe scenă din istoria teatrului muzical. Producțiile costisitoare au dus la pierderi mari de bani. Dimpotrivă, "The Drowsy
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
puneau în scenă bătălii pe mare. Exemple pot fi găsite în adaptările muzicale ale "Gone With the Wind" (2008) și "The Lord of the Rings" în Londra (2007), considerată a fi cea mai mare producție pe scenă din istoria teatrului muzical. Producțiile costisitoare au dus la pierderi mari de bani. Dimpotrivă, "The Drowsy Chaperone", "The 25th Annual Putnam County Spelling Bee", "Xanadu" și altele fac parte dintr-o direcție de la Broadway a muzicalurilor din prezent neîntrerupte de pauză, cu o durată
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Out" (2002, bazat pe melodiile lui Billy Joel), "Good Vibrations" (the Beach Boys), "All Shook Up" (Elvis Presley), "Jersey Boys" (2006, The Four Seasons), "The Times They Are A-Changin'" (2006, Bob Dylan), și multe altele. Stilul acesta este adesea numit "muzical de jukebox." Muzicaluri asemănătoare, însă cu o intrigă mai accentuată, au fost construite în jurul textelor autentice ale unui anumit grup pop, incluzând "Mamma Mia!" (1999, având cântecele formației ABBA), "Our House" (2002, bazat pe cântecele formației Madness), și "We Will
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
ale unui anumit grup pop, incluzând "Mamma Mia!" (1999, având cântecele formației ABBA), "Our House" (2002, bazat pe cântecele formației Madness), și "We Will Rock You" (2002, bazat pe cântecele formației Queen). După the 1996 film of "Evita", primul film muzical de succes în aproape două decenii, Baz Luhrmann a continuat reînsuflețirea filmului muzical cu "Moulin Rouge!" (2001). Acesta a fost urmat de un număr de filme de succes, incluzând "Chicago" în 2002, "Phantom of the Opera" în 2004, "Dreamgirls" în
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Our House" (2002, bazat pe cântecele formației Madness), și "We Will Rock You" (2002, bazat pe cântecele formației Queen). După the 1996 film of "Evita", primul film muzical de succes în aproape două decenii, Baz Luhrmann a continuat reînsuflețirea filmului muzical cu "Moulin Rouge!" (2001). Acesta a fost urmat de un număr de filme de succes, incluzând "Chicago" în 2002, "Phantom of the Opera" în 2004, "Dreamgirls" în 2006, "Hairspray", "" în 2007, și "Mamma Mia!" în 2008. Filmul lui Dr. Seuss
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Mia!" în 2008. Filmul lui Dr. Seuss, "How the Grinch Stole Christmas!" (2000) și "The Cat in the Hat" (2003), au transformat cărțile pentru copii în muzicaluri cu acțiune palpitantă, și Disney împreună cu alte muzicaluri animate, precum și mai multe filme muzicale pentru adulți, cum sunt "" (1999), au pavat drumul pentru reînsuflețirea filmului muzical. În plusa, India produce numeroase filme muzicale în stil "Bollywood", iar Japonia produce filme muzicale în stil "Anime". Filmele "făcute pentru TV", ca muzicaluri, erau cunoscute în anii
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
2000) și "The Cat in the Hat" (2003), au transformat cărțile pentru copii în muzicaluri cu acțiune palpitantă, și Disney împreună cu alte muzicaluri animate, precum și mai multe filme muzicale pentru adulți, cum sunt "" (1999), au pavat drumul pentru reînsuflețirea filmului muzical. În plusa, India produce numeroase filme muzicale în stil "Bollywood", iar Japonia produce filme muzicale în stil "Anime". Filmele "făcute pentru TV", ca muzicaluri, erau cunoscute în anii 1990 (de exemplu, "" (1993), și "Cinderella" (1997)). Mai multe filme muzicale făcute
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
2003), au transformat cărțile pentru copii în muzicaluri cu acțiune palpitantă, și Disney împreună cu alte muzicaluri animate, precum și mai multe filme muzicale pentru adulți, cum sunt "" (1999), au pavat drumul pentru reînsuflețirea filmului muzical. În plusa, India produce numeroase filme muzicale în stil "Bollywood", iar Japonia produce filme muzicale în stil "Anime". Filmele "făcute pentru TV", ca muzicaluri, erau cunoscute în anii 1990 (de exemplu, "" (1993), și "Cinderella" (1997)). Mai multe filme muzicale făcute pentru TV din anii 2000 erau de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cu acțiune palpitantă, și Disney împreună cu alte muzicaluri animate, precum și mai multe filme muzicale pentru adulți, cum sunt "" (1999), au pavat drumul pentru reînsuflețirea filmului muzical. În plusa, India produce numeroase filme muzicale în stil "Bollywood", iar Japonia produce filme muzicale în stil "Anime". Filmele "făcute pentru TV", ca muzicaluri, erau cunoscute în anii 1990 (de exemplu, "" (1993), și "Cinderella" (1997)). Mai multe filme muzicale făcute pentru TV din anii 2000 erau de fapt adaptări ale versiunii de scenă, cum sunt
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
filmului muzical. În plusa, India produce numeroase filme muzicale în stil "Bollywood", iar Japonia produce filme muzicale în stil "Anime". Filmele "făcute pentru TV", ca muzicaluri, erau cunoscute în anii 1990 (de exemplu, "" (1993), și "Cinderella" (1997)). Mai multe filme muzicale făcute pentru TV din anii 2000 erau de fapt adaptări ale versiunii de scenă, cum sunt "South Pacific" din 2001, "The Music Man" din 2003 și "Once Upon A Mattress" din 2005, și o versiune televizată a muzicalului de scenă
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
multe filme muzicale făcute pentru TV din anii 2000 erau de fapt adaptări ale versiunii de scenă, cum sunt "South Pacific" din 2001, "The Music Man" din 2003 și "Once Upon A Mattress" din 2005, și o versiune televizată a muzicalului de scenă "Legally Blonde" din 2007. În plus, mai multe muzicaluri au fost filmate pe scenă și difuzate la Televiziunea Publică, de exemplu "Contact" din 2002, "Kiss Me Kate" și "Oklahoma!" din 2003. Unele spectacole recente de televiziune au episoade
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
muzicaluri. Ca exemple, pot fi incluse episoade din "Ally McBeal", "Xena", "Buffy the Vampire Slayer's" episodul "Once More, with Feeling", "That's So Raven", "Daria's" episode "Daria!", "Oz's" "Variety", "Scrubs" (un episod a fost scris de creatorii muzicalului "Avenue Q"), și cele 100 episoade ale serialului "That '70s Show"). Alte exemple includ scene în care personajele încep să cânte și să danseze deodată în stilul teatrului muzical, într-un episod, la fel ca în mai multe episoade din
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Oz's" "Variety", "Scrubs" (un episod a fost scris de creatorii muzicalului "Avenue Q"), și cele 100 episoade ale serialului "That '70s Show"). Alte exemple includ scene în care personajele încep să cânte și să danseze deodată în stilul teatrului muzical, într-un episod, la fel ca în mai multe episoade din "The Simpsons", "30 Rock", "Hannah Montana", "South Park" și "Family Guy". Serialul de televiziune "Cop Rock" a folosit excesiv muzicalul, la fel ca și serialul "The Mighty Boosh". Au
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
să cânte și să danseze deodată în stilul teatrului muzical, într-un episod, la fel ca în mai multe episoade din "The Simpsons", "30 Rock", "Hannah Montana", "South Park" și "Family Guy". Serialul de televiziune "Cop Rock" a folosit excesiv muzicalul, la fel ca și serialul "The Mighty Boosh". Au fost create și here muzicaluri special pentru internet, incluzând "Dr. Horrible's Sing-Along Blog," despre un personaj negativ care câștigă puțin, al cărui rol este jucat de Neil Patrick Harris. A
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]