33,268 matches
-
din populația mondială suferă de anafilaxie la un moment dat de-a lungul vieții. Se observă o creștere a incidenței acestei boli. Termenul provine din cuvintele grecești ἀνά ana, „împotrivă” și φύλαξις phylaxis, „protecție”. În mod tipic, anafilaxia produce numeroase simptome diferite în decurs de câteva minute sau ore. Simptomele apar în medie după 5-30 de minute în cazul în care alergenul pătrunde în corp direct în fluxul sangvin (pe cale intravenoasă) și după aproximativ 2 ore dacă sunt provocate de un
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
dat de-a lungul vieții. Se observă o creștere a incidenței acestei boli. Termenul provine din cuvintele grecești ἀνά ana, „împotrivă” și φύλαξις phylaxis, „protecție”. În mod tipic, anafilaxia produce numeroase simptome diferite în decurs de câteva minute sau ore. Simptomele apar în medie după 5-30 de minute în cazul în care alergenul pătrunde în corp direct în fluxul sangvin (pe cale intravenoasă) și după aproximativ 2 ore dacă sunt provocate de un aliment ingerat de către pacient. Organele cel mai des afectate
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
ingerat de către pacient. Organele cel mai des afectate sunt: pielea (80-90%), plămânii și căile respiratorii (70%), stomacul și intestinele (30-45%), inima și vasele sangvine (10-45%) și sistemul nervos central (10-15%). De regulă, sunt afectate cel puțin două dintre aceste sisteme. Simptomele tipice includ erupția pe piele a unor bășicuțe (urticarie), mâncărime, înroșirea feței sau a pielii (eritem), sau inflamarea buzelor. În cazul persoanelor care prezintă inflamații ale țesutului subcutanat (angioedem), senzația de mâncărime poate fi înlocuită cu senzația de arsură. Până la
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
feței sau a pielii (eritem), sau inflamarea buzelor. În cazul persoanelor care prezintă inflamații ale țesutului subcutanat (angioedem), senzația de mâncărime poate fi înlocuită cu senzația de arsură. Până la 20% din cazuri prezintă inflamații ale limbii sau ale gâtului. Alte simptome includ rinoree și inflamarea membranei mucoase care căptușește suprafața globului ocular și fața internă a pleoapelor (conjunctiva). De asemenea, pielea poate primi o colorație albastră (cianoză) datorită insuficienței de oxigen. Simptomele și semnele respiratorii includ dispnee, respirație aspră (astmatică), sau
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
cazuri prezintă inflamații ale limbii sau ale gâtului. Alte simptome includ rinoree și inflamarea membranei mucoase care căptușește suprafața globului ocular și fața internă a pleoapelor (conjunctiva). De asemenea, pielea poate primi o colorație albastră (cianoză) datorită insuficienței de oxigen. Simptomele și semnele respiratorii includ dispnee, respirație aspră (astmatică), sau respirație șuierătoare (stridorul). Respirația astmatică este în mod tipic indusă de spasme musculare ale tractului respirator inferior (mușchii bronhici). Stridorul apare ca urmare a unei inflamații a tractului respirator superior, care
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
astmatică), sau respirație șuierătoare (stridorul). Respirația astmatică este în mod tipic indusă de spasme musculare ale tractului respirator inferior (mușchii bronhici). Stridorul apare ca urmare a unei inflamații a tractului respirator superior, care îngustează pasajul respirator. Pot apărea și alte simptome cum ar fi răgușeala, deglutiția dificilă sau tusea. Un procent de pana la 70% dintre persoanele care manifesta reactia anafilactica se confrunta cu probleme respiratorii. Eliberarea histaminei de către anumite celule cardiace poate cauza contracții subite ale arterelor coronare (spasm arterial
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
senzația de amețeală sau își poate pierde cunoștința datorită scăderii anormale a tensiunii arteriale. Scăderea tensiunii arteriale poate fi cauzată de dilatarea vaselor sangvine (șoc distributiv) sau de insuficiența ventriculară (șoc cardiogen). Rareori, tensiunea arterială foarte scăzută poate fi singurul simptom al anafilaxiei. Printre simptomele gastrointestinale se numără crampele și durerile abdominale, diareea și voma. Persoana afectată poate avea senzația de confuzie a gândirii, incontinență urinară și durere pelviană asemănătoare crampelor uterine. Dilatarea vaselor sangvine din creier pot cauza dureri de
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
își poate pierde cunoștința datorită scăderii anormale a tensiunii arteriale. Scăderea tensiunii arteriale poate fi cauzată de dilatarea vaselor sangvine (șoc distributiv) sau de insuficiența ventriculară (șoc cardiogen). Rareori, tensiunea arterială foarte scăzută poate fi singurul simptom al anafilaxiei. Printre simptomele gastrointestinale se numără crampele și durerile abdominale, diareea și voma. Persoana afectată poate avea senzația de confuzie a gândirii, incontinență urinară și durere pelviană asemănătoare crampelor uterine. Dilatarea vaselor sangvine din creier pot cauza dureri de cap. De asemenea, poate
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când vasele sanguine se dilată în aproape tot corpul (vasodilatație sistemică), ceea ce produce tensiune scăzută cu cel puțin 30% față de tensiunea obișnuită a acelei persoane sau cu 30% sub valorile normale. Anafilaxia bifazică este diagnosticată când simptomele reapar după una până la 72 de ore chiar dacă pacientul nu a mai luat contact cu alergenul care a cauzat reacția inițială. Unele studii afirmă că până la 20% din cazurile de anafilaxie sunt bifazice. Atunci când simptomele reapar, în mod tipic ele
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
Anafilaxia bifazică este diagnosticată când simptomele reapar după una până la 72 de ore chiar dacă pacientul nu a mai luat contact cu alergenul care a cauzat reacția inițială. Unele studii afirmă că până la 20% din cazurile de anafilaxie sunt bifazice. Atunci când simptomele reapar, în mod tipic ele reapar după 8 ore. A doua reacție este tratată în același fel ca și anafilaxia inițială. Pseudoanafilaxia sau reacțiile anafilactoide sunt denumiri mai vechi pentru anafilaxia care nu se datorează unei reacții alergice, ci este
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
efectuate de piele sau teste sanguine pentru anafilaxie neimună. Poate fi uneori dificil de a distinge anafilaxia de astmă, de leșinul datorat lipsei de oxigen (sincopă) și de atacurile de panică. Suferinzii de astmă nu au de obicei exemă sau simptome stomacale sau intestinale. Când o persoană leșină pielea ei este palidă și nu are exemă. O persoană care are un atac de panică poate avea pielea înroșită dar nu are pete. Alte afecțiuni care pot avea simptome similare includ ingerarea
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
obicei exemă sau simptome stomacale sau intestinale. Când o persoană leșină pielea ei este palidă și nu are exemă. O persoană care are un atac de panică poate avea pielea înroșită dar nu are pete. Alte afecțiuni care pot avea simptome similare includ ingerarea de toxine din pește stricat (scombroidoză) și infecțiile cu anumiți paraziți (anisakiază). Calea recomandată pentru a preveni anafilaxia este de a evita ceea ce a cauzat reacția în trecut. Atunci când aceasta este imposibil, pot exista tratamente care fac
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
volume mari de fluide intravenoase și monitorizare atentă. Epinefrina este tratamentul preferat. Antihistaminicele și steroizii sunt adesea folosite împreună cu epinefrina. O dată ce persoana a revenit la normal, ea trebuie supravegheată de la 2 la 24 de ore pentru a se asigura că simptomele nu revin, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor cu anafilaxie bifazică. Tratamentul anafilaxiei este dependent de severitatea condiției. Nu se recomandă a se administra nicio mâncare pe cale orală până la dispariția simptomelor acute. Este recomandat plasarea de garouri proximal de locul
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
la 24 de ore pentru a se asigura că simptomele nu revin, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor cu anafilaxie bifazică. Tratamentul anafilaxiei este dependent de severitatea condiției. Nu se recomandă a se administra nicio mâncare pe cale orală până la dispariția simptomelor acute. Este recomandat plasarea de garouri proximal de locul înțepăturii dacă este posibil, pentru a stopa fluxul venos și limfatic (dar nu și cel arterial). Cel mai des prescris medicament este epinefrină. Epinefrina (adrenalina) este tratamentul primar al anafilaxiei. Nu
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
Ei pot fi folosiți în speranța de a scădea riscul de anafilaxie bifazică, dar efectivitatea lor în a preveni anafilaxiile următoare este nesigură. Salbutamolul care este primit printr-un dispozitiv de respirat (nebulizator) poate fi efectiv atunci când epinefrina nu rezolvă simptomele de spasm bronhic. Albastrul de metil a fost folosit pentru cei care nu răspund la alte tratamente deoarece poate relaxa musculatura netedă. Cei care riscă să facă șoc anafilactic sunt sfătuiți să aibă un „plan de răspuns la alergie”. Părinții
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
deschise la culoare, constipație, gust amar după mese. În cazul puseurilor acute se instalează și febra, insoțită de colică biliară (durere puternică, în partea dreaptă a abdomenului, subcostal, durere ce poate radia spre omoplatul drept), greață și stări de vomă. Simptomele pot dura de la câteva minute până la câteva ore. Tulburările biliare generează dezechilibre majore în activitatea organismului, putând cauza afecțiuni hepatice (steatoza hepatică, hepatomegalie, ciroza hepatică) și pancreatice (pancreatită, diabet), dereglări patologice ale microflorei intestinale, afecțiuni gastrice (gastrită, ulcer peptic , reflux
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
să lucreze suplimentar, eliminând în tubul digestiv o cantitate mai mare de bilă pentru a facilita digestia. Uneori însă efortul necesar este prea mare, consecința fiind blocarea bilei, care nu se mai elimină, iar digestia se va desfășura greoi, provocând simptomele descrise anterior. Principalii vinovați ai dereglării activității biliare sunt stresul sau alte tulburări de natură psihică și o alimentație haotică și neadecvată, caracterizată de excese alimentare frecvente și consum nemăsurat de grăsimi, prăjeli, mezeluri, carne grasă sau tocată, ouă, cafea
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
Hipotermia (din grecescul ὑποθερμία) este definită ca o temperatură internă scăzută a corpului sub . Simptomele depind de temperatură. În hipotermia ușoară există un tremur și confuzie mentală. În hipotermia medie se oprește tremuratul, iar confuzia se intensifică. În hipotermia severă ar putea exista o dezechipare paradoxală, unde o persoană își scoate hainele, precum și un risc
Hipotermie () [Corola-website/Science/321657_a_322986]
-
obicei, păstrată la un nivel aproape constant la 37 °C, acest lucru efectuându-se prin termoreglare. Eforturile de a crește temperatura corporală implică tremurături, activitate voluntară crescută și îmbrăcarea cu haine mai groase. Hipotermia poate fi diagnosticată fie pe baza simptomelor persoanei în cauză în prezența factorilor de risc, fie prin măsurarea temperaturii interne a persoanei. Tratamentul hipotermiei ușoare implică: băuturi călduțe, îmbrăcăminte groasă și activitatea. La persoanele cu hipotermie medie sunt recomandate utilizarea păturilor termice și administrarea fluidelor intravenoase încălzite
Hipotermie () [Corola-website/Science/321657_a_322986]
-
din fermentație de carbohidrați bacterieni. Din 1909 până la mijlocul anilor 60’, MSG a fost preparat din hidroliza glutenului de grâu, care este aproximativ 25% acid glutamic. Acidul glutamic este unul dintre cei mai puțin solubili aminoacizi,care facilitează purificarea sa. Simptomul complex MSG a fost denumit original “Sindromul restaurantului chinezesc” când Kwok a raportat simptome la pacienții care au consumat mâncare chinezească. Kwok a sugerat mai multe posibilități în spatele simptomelor pe care acești subiecți le avuseră incluzând: alcool de la gătitul cu
Glutamat monosodic () [Corola-website/Science/321661_a_322990]
-
preparat din hidroliza glutenului de grâu, care este aproximativ 25% acid glutamic. Acidul glutamic este unul dintre cei mai puțin solubili aminoacizi,care facilitează purificarea sa. Simptomul complex MSG a fost denumit original “Sindromul restaurantului chinezesc” când Kwok a raportat simptome la pacienții care au consumat mâncare chinezească. Kwok a sugerat mai multe posibilități în spatele simptomelor pe care acești subiecți le avuseră incluzând: alcool de la gătitul cu vin, conținutul de sodiu sau condimentarea cu MSG. În ciuda acestor sugestii, atenția s-a
Glutamat monosodic () [Corola-website/Science/321661_a_322990]
-
unul dintre cei mai puțin solubili aminoacizi,care facilitează purificarea sa. Simptomul complex MSG a fost denumit original “Sindromul restaurantului chinezesc” când Kwok a raportat simptome la pacienții care au consumat mâncare chinezească. Kwok a sugerat mai multe posibilități în spatele simptomelor pe care acești subiecți le avuseră incluzând: alcool de la gătitul cu vin, conținutul de sodiu sau condimentarea cu MSG. În ciuda acestor sugestii, atenția s-a îndreptat spre MSG și simptomele care apăreau au fost asociate cu acest aditiv alimentar. Un
Glutamat monosodic () [Corola-website/Science/321661_a_322990]
-
consumat mâncare chinezească. Kwok a sugerat mai multe posibilități în spatele simptomelor pe care acești subiecți le avuseră incluzând: alcool de la gătitul cu vin, conținutul de sodiu sau condimentarea cu MSG. În ciuda acestor sugestii, atenția s-a îndreptat spre MSG și simptomele care apăreau au fost asociate cu acest aditiv alimentar. Un raport provenit de la Federația Societății Americane pentru Biologie Experimentala (FASEB) alcătuit in 1995 spre folosul Administrației Americane a Alimentelor si Medicamentelor (FDA) a concluzionat că MSG poate fi consumat în
Glutamat monosodic () [Corola-website/Science/321661_a_322990]
-
cerebral, neoplasm cerebral și consum de alcool și de droguri, printre altele. Crizele epileptice sunt rezultatul unei activități excesive sau anormale a celulelor nervoase din cortex la nivelul creierului. În general, diagnosticarea presupune eliminarea altor stări care ar putea cauza simptome similare (cum ar fi sincopa), precum și identificarea altor cauze imediate. Epilepsia poate fi adesea confirmată cu ajutorul unei electroencefalograme. Epilepsia nu poate fi vindecată, dar crizele pot fi controlate cu ajutorul medicației în aproximativ 70% din cazuri. În cazurile în care crizele
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
secvență activă a unei crize, există, în general, o perioadă de confuzie, cunoscută drept perioadă postcritică, înainte de recuperarea unui nivel de conștiență normal. Această perioadă durează, de obicei, între 3 și 15 minute, dar poate dura și câteva ore. Alte simptome comune includ: oboseală, cefalee, dificultăți de vorbire și comportament anormal. După o criză, psihoza este relativ comună, fiind întâlnită la 6-10% dintre persoane. În majoritatea cazurilor, persoanele nu își amintesc ce s-a întâmplat în acest interval. Slăbiciunea localizată, cunoscută
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]