33,332 matches
-
Charles Bonnet (Hugh Griffith) este un falsificator de artă profesionist și tocmai a împrumutat o sculptură de Cellini falsificată unui muzeu. Într-o noapte, fiica lui, Nicole (Audrey Hepburn), îl surprinde pe Simon Dermott (Peter O'Toole) cu unul dintre tablourile falsificate din casa lor sub braț. El spune că este un hoț din înalta societate, iar ea îl împușcă accidental în braț cu un pistol atât de vechi, încât aproape că nu-i produce niciun rău. Știind că dacă îl
Cum să furi un milion () [Corola-website/Science/324686_a_326015]
-
din timpul războiul ruso-turc din 1676-1681 care a urmat este cunoscut în special în Rusia și Ucraina, anume momentul în care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
intrat într-un impas odată cu începerea Războaielor Husite în prima jumătate a secolului al XV-lea. Războiul a pus capăt atelierului de lucru care a lucrat în mod constant timp de aproape un secol, iar mobilier din catedrală, zeci de tablouri și sculpturi, au suferit extrem de mult de pe urma iconoclasmului husit. Ca și cum nu era suficient, un incendiu mare a deteriorat în mod considerabil catedrala în anul 1541. Poate cel mai remarcabil loc din catedrală este Capela Sf. Venceslau, unde sunt păstrate moaștele
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
pozitivă, filmul având un rating de 76% pe situl Rotten Tomatoes. Roger Ebert a dat "Firmei" trei stele din patru, remarcând: " Filmul este practic o antologie de bune interpretări de roluri mici... Galeria mare de personaje transformă "Firma" într-un tablou convingător... [dar], cu un scenariu care ar fi dezvoltat povestea mai clar, acesta ar fi fost un film superior, în loc de unul doar bun cu câteva interpretări de calitate." Filmul a obținut și unele comentarii negative, în special de la James Berardinelli
Firma (film din 1993) () [Corola-website/Science/326047_a_327376]
-
capacitiv Super AMOLED Plus de 108,5 milimetri cu rezoluție WVGA (800x480). Acesta este acoperit de sticla Gorilla Glass cu un strat lipofobic, rezistent la amprente. Touchscreen-ul este la o versiune îmbunătățită a celei predecesoare, iar „Plus” semnifică faptul că tabloul ecranului nu s-a mai făcut cu matrițe Pentile ci cu matrițe obișnuite RGB. Din asta reiese o creștere de 50% a numărului de subpixeli, eliminarea imaginilor cu aspect granulos și claritatea mai ridicată a imaginilor și a textului. Galaxy
Samsung Galaxy S II () [Corola-website/Science/326102_a_327431]
-
Europa de Răsărit 6. America Latină, Centrală și de Sud 7. Africa de Nord și Orientul Mijlociu 8. Africa Centrală 9. Asia de Sud și de Sud-Est 10.Asia Centrală. După moartea lui Aurelio Peccei, în 1982, Clubul de la Roma n-a încetat să examineze în continuare tabloul lumii și să atragă atenția că o inevitabilă criză generală, cu implicații morale, politice, sociale și economice, amenință planeta. Mesajul pe care l-a lăsat pentru generațiile viitoare Aurelio Peccei a fost acela că lumea va avea un viitor bun
Clubul de la Roma () [Corola-website/Science/326105_a_327434]
-
bucură de o așezare deosebit de favorabilă din punct de vedere biogeografic, fiind situat în regiunea biogeografica continentală, însă la joncțiunea cu regiunile alpina și stepică. La această poziție favorabilă trebuie adăugate și oportunitățile oferite de accidentele geologice și astfel avem tabloul complet al biodiversitaii buzoiene: peste comunitățile biologice de tip continental (păduri de foioase și pajiștile derivate) sau alpin (molidișuri, făgete și pajiști montane) se suprapun arii sărăturate și/sau aride, propice instalării elementelor stepice. Zona este habitat al pădurilor de
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
pentru a-l îndruma. Albert îi prezintă lui Chris noile sale capacități, ambii fiind surprinși atunci când un copac Jacaranda albastru apare spontan în secțiunea personală a Raiului lui Chris ca urmare a faptului că Annie pictase un copac într-un tablou nou, indicând astfel faptul că cei doi sunt un caz rar de suflete pereche. În cursul turului său, el întâlnește, de asemenea, o femeie asiatică, pe al cărei ecuson scria "Leona", pe care el o recunoaște ca fiind fiica lui
O iubire fără sfârșit (film) () [Corola-website/Science/326199_a_327528]
-
din România (ACIN) pentru activitatea sa la filmele "Întoarcere din iad" și "Misterele Bucureștilor". Analizând acest film, criticul Ioan Lazăr observă o mutare a accentului de la aventurile personajului principal Mărgelatu și a rivalei sale feminine, Agatha, către "„fresca unei epoci, tabloul ei vivant, tulburător și deosebit de cinematografic”", lărgind unghiul de vedere al situației politice din anii de dinaintea Revoluției de la 1848 prin introducerea unui complot de culise orchestrat de fauna interlopă din mahalale. Este introdus în prim plan un personaj nou, Buză
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
accentuează ambianța de crepuscul ori de voluntarism de paradă al unor scene”", calitatea imaginii lui Ion Anton, muzica lui George Grigoriu "„cu ritmurile ei lejere”", recitalul lui David Ohanesian și rolul secundar al lui Jean Constantin. Concluzia criticului este următoarea: "„Tabloul politic este asortat cu episoade cavalerești ori mondene, cu narațiuni dialogate, cusute în ața emotivă a confesiunii, cu suspans de o violență trucată, cu replici rostite într-o românească îndelung arhaizată. Filmul este al unui bun profesionist, pregătit și dăruit
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
care formula 19 este energia electromagnetică a radiației luminoase. Fluxul (ca și puterea) se măsoară în wați. Interferența luminii este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde luminoase coerente, într-o anumită zonă de spațiu, ducând la obținerea unui tablou staționar cu franje de minim și maxim ce se repetă periodic în acea zonă. Pentru a obține un fenomen de interferență staționară, undele trebuie să aibă aceeași frecvență și să fie coerente, adică să aibă o diferență de fază constantă
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
ucis cu un cuțit. La anchetă participă și Isidore Beautrelet, un elev de retorică de la Paris și detectiv amator, în vârstă de 17 ani, care se dăduse inițial drept ziarist. El descoperă că intrușii erau în legătură cu secretarul, ei furând patru tablouri de Rubens de pe pereții salonului și înlocuindu-le cu niște copii. Contele i-a suprins pe intruși, iar Daval a sărit cu cuțitul, dar și-a pierdut viața în lupta care a urmat. Beautrelet susține că intrușii erau conduși de
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
5 februarie 2005 “[...] În arta sa ne apare ca evidentă înlăturarea progresivă a oricărui obstacol ce ar putea sta în calea suprapunerii perfecte a culorilor și sentimentelor, excluzând orice nostalgie pentru folosirea mimetică a culorilor. Culoarea devine protagonistul absolut, iar tablourile sale emană contraste fulminante într-un tumult de galben scânteietor și roșu furibund. Curator, Cristina Tafuri Salerno, 14 februarie 2005 Pe pagina personală a lui Marius Teodorescu, se regăsesc în permanență atât informații actualizate cu privire la evenimentele recente legate de activitatea
Marius-Gheorghe Teodorescu () [Corola-website/Science/322520_a_323849]
-
află o colecție vastă și rafinată de „elemente naturală” (caracterizate de forme antropomorfe, pești ciudați, colonii de corali), „elemente artificiale” (produse ale naturii prelucrate artistic) și elemente de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din Ambras împăratului Rudolf al II
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
II-lea. Acesta transferă cîteva lucrări la curtea la Curtea din Praga, dar cea mai mare parte a colecției rămâne în castelul din Tirol. Iubitor și cunoscător de artă, împăratul înființează în castelul Hradcany din Praga o galerie prestigioasă de tablouri, alături de colecții vechi și de obiecte prețioase decorative. Rudolf al II-lea manifestă o predilecție pentru Renașterea italiană, mai ales pentru secolul al XVI-lea venețian, dar și pentru maeștrii germani și flamanzi, Albrecht Dürer și Pieter Bruegel numărîndu-se printre
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
numără Bartholomaeus Spranger, Hans von Aachen și Joseph Heintz. Membrii acestui cerc artistic constituiau un grup de sine stătător în manierismul european. Ei se opuneau voinței împăratului și pictau scene cu caracter senzual și erotic, folosind teme mitologice și alegorice. Tablourile lui Arcimboldi, pictor activ la curtea din Praga, se aflau în camera de artă a lui Rudolf. Întrucît era un admirator fervent al pietrelor sculptate și al bijuteriilor, suveranul s-a înconjurat de aurari, de sculpturi și de gravatori care
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
de sculpturi și de gravatori care au format faimosul “atelier de la Curtea din Praga”. Între anii 1612 și 1619, Matthias, fratele lui Rudolf al II-lea, își mută reședința imperială de la Praga la Viena. Aici, Matthias transferă o parte dintre tablourile și obiectele de artă ale familiei. Comorile rămase la Praga sunt prădate de trupele suedeze în anul 1648, în timpul Războiului de 30 de ani. La scurtă vreme, acestea vor ajunge în colecțiile reginei Cristina de Elveția. La 10 mai 1621
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
și 1662, odată cu casătoria dintre arhiducele Tirolului, Ferdinand Carol, și Ana de Medici, la reședința de Innsbruck sunt aduse opere italiene din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Printr acestea se numără "Madona pe pajiște", a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din Florența, și "Venus și Adonis", de Annibale Carracci. Între 1647 și 1656, arhiducele Leopold Wilhelm, fiul împăratului Ferdinand al II-lea și fratele împăratului Ferdinand al III-lea, ocupă funcția de guvernator în Țările de
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
și conducea o regiune care se afla în centrul comerțului european. În urma licitațiilor organizate pentru colecțiile ducelui de Buckingham și ale lui Carol I al Angliei, arhiducele achiziționează un mare număr de capodopere italiene și flamande. O parte dintre aceste tablouri au fost achiziționate în contul fratelui său, Ferdinand al III-lea. Celelalte opere rămîn în posesia lui Leopold Wilhelm care le expune în Palatul Coudenberg, la Bruxelles. Este vorba despre capodoperele lui Mantegna, Antonello da Messina, Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
lui Mantegna, Antonello da Messina, Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto, Van Eyck, Bruegel cel Bătrân, Van der Weyden, Memling, Holbein cel Tânăr, Cranach cel Bătrân și Van der Baren, urmat de David Teniers cel Tânăr. Acesta din urmă reproduce în numeroase tablouri galeria din Palatul Coudenberg, oferindu-ne un fel de inventar cu valoare documentală. David dedică operelor italiene o serie de stampe: "Theatrum pictorium". În anul 1656, Leopold Wilhelm se întoarce la Viena, aducînd cu sine propriile colecții de artă. În urma
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
operelor italiene o serie de stampe: "Theatrum pictorium". În anul 1656, Leopold Wilhelm se întoarce la Viena, aducînd cu sine propriile colecții de artă. În urma unui inventar efectuat în anul 1569, s-a constatat că aceste colecție cuprindeau 1397 de tablouri, 343 de desene și 542 de sculpturi. Toate aceste obiecte de artă au fost expuse în Palatul Stallburg, clădire construită la sfîrșitul secolului al XVI-lea, unde își avea reședința Maximilian al II-lea. După ce Maximilian se mută în palatal
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Leopold Wilhelm. Împăratul transformă vechea încăpere în care era expusă colecția imperială a lui Leopold Wilhelm într-o fastuoasă galerie privată. Pereții sunt acoperiți cu panouri splendide din lemn, suveranul încercând să dea viață unui ansamblu decorativ mirific în care tablourile erau dispuse simetric și regulat. În anul 1740, Carol al VI-lea o numește împărăteasă pe fiica sa Maria Teresa de Austria. Soțul său, Francisc Stefan de Lorena, achiziționeză câteva tapiserii, îmbogățind astfel colecția familiei. Bernardo Bellotto pictează pentru Maria
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
simetric și regulat. În anul 1740, Carol al VI-lea o numește împărăteasă pe fiica sa Maria Teresa de Austria. Soțul său, Francisc Stefan de Lorena, achiziționeză câteva tapiserii, îmbogățind astfel colecția familiei. Bernardo Bellotto pictează pentru Maria Teresa treisprezece tablouri în care protagoniștii sunt Viena și castelele imperiale. În anul 1765, cuplul imperial decide să înființeze la Viena Cabinetul numismatic și al antichităților. Tot atunci sunt reorganizate obiectele prețioase din camera tezaurului imperial din Palatul Hofburg. În anii ’70 din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
din timpul Renașterii, dar și din instrumente musicale. În anul 1773, Papa Clement al XIV-lea desființează Ordinul Iezuiților. În urma acestui eveniment, pe piața artistică internațională apar numeroase icoane de altar pictate în bisericile iezuite. Maria Teresa achiziționează cinci mari tablouri pictate de Rubens, printre care și "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1780, Maria Teresa se stinge din viață, iar tronul este ocupat de fiul său, Iosif al II-lea. Galeriile din Palatul Stallburg devin neîncăpătoare odată cu aducerea aici a obiectelor
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
din viață, iar tronul este ocupat de fiul său, Iosif al II-lea. Galeriile din Palatul Stallburg devin neîncăpătoare odată cu aducerea aici a obiectelor colecție din Viena, a icoanelor de altar pictate de Rubens și de Van Dyck și a tablourilor achiziționate de Maria Teresa. Iosif al II-lea transferă, așadar, colecțiile familiei imperiale în Palatul Belvedere. Acesta a fost construit între anii 1714 și 1722 pentru Eugen de Savoia, atotputernicul prinț al Curții Habsburgice, cel care i-a gonit pe
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]