34,136 matches
-
opinia curentă potrivit căreia ar fi avut loc evoluții dăunătoare deoarece oamenii au inițiat anumite schimbări sau, dimpotrivă, s-au împotrivit anumitor schimbări, Wittgenstein nota: „Dar cu ce drept spunem asta? Cine cunoaște legile după care se dezvoltă societatea? Sunt convins că nici cel mai inteligent nu are habar de ele. Dacă lupți, ei bine, lupți. Dacă speri, ei bine, speri. Se poate lupta, spera și crede, fără a crede în mod științific.“36 Lui Wittgenstein orice discurs despre legi ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spunea: „Marx a putut descrie tipul de societate pe care i-ar fi plăcut să o vadă, asta este totul. [Ă] El poate să-i facă și pe alții să gândească așa cum gândește el. Dar există alții care nu sunt convinși nici de faptele pe care le invocă, nici de raționamentele sale.“37 Sugestia lui Wittgenstein era că cei care vorbesc de legi ale istoriei vorbesc doar despre ceea ce cred și speră ei, adică vorbesc „la persoana întâi“, că în această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de a gândi. Câteva pagini mai încolo, întâlnim următoarea exprimare semnificativă: „De la despărțirea mea de Kant și de Hegel, m-am străduit continuu să caut soluția problemelor filozofice pe calea clarificării analitice; și sunt, ca și mai înainte, pe deplin convins că nu putem ajunge la progrese autentice decât cu mijloacele analizei.“77 Este semnificativ că Russell s-a delimitat tot atât de categoric de „noile tendințe“ de a centra reflecția filozofică asupra limbajului cotidian ca și de vechile sisteme ale metafizicii. Limba
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate în primul rând prin introducerea unor noi noțiuni, mai „exacte“ decât cele ale gândirii comune. Wittgenstein aprecia că gândirea noastră câștigă în claritate atunci când reușim să cuprindem cu privirea o mare varietate de forme de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
80. Prin urmare, elevii își formează pe baza înfățișării și a unor fragmente de conduită verbală și nonverbală câteva impresii intuitive despre profesor pe baza cărora emit rapid și inconștient judecăți despre acesta, adesea incorecte. Cu alte cuvinte, elevii sunt convinși că așa cum se poartă un profesor la prima întâlnire se va purta până la sfârșitul anului școlar. Datorită efectului de undă sau de aură, profesorii, care la primul contact cu elevii sunt prietenoși, sociabili, carismatici, atrăgători, primesc din partea elevilor etichete care
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
agitat, irascibil și zgomotos; - de cele mai multe ori, nu prevede consecințele comportamentului său perturbator; - se întoarce frecvent la colegii din spatele băncii sale; Elevul dominator - îi este greu să se supună cerințelor școlii; - vorbește cel mai mult într-un grup și este convins că are întotdeauna dreptate; - nu suportă criticile; - vrea să răspundă numai el la oră; - își impune punctul de vedere și este convins că are dreptate; Elevul nepregătit - întârzie în mod constant ; - uită frecvent rechizitele școlare necesare programului școlar; - solicită permanent
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dominator - îi este greu să se supună cerințelor școlii; - vorbește cel mai mult într-un grup și este convins că are întotdeauna dreptate; - nu suportă criticile; - vrea să răspundă numai el la oră; - își impune punctul de vedere și este convins că are dreptate; Elevul nepregătit - întârzie în mod constant ; - uită frecvent rechizitele școlare necesare programului școlar; - solicită permanent atenția profesorului; - își deranjează colegii cu atitudinea și neștiința sa; - este dezinteresat să învețe ceva nou; Elevul depresiv - nimic nu-i stârnește
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a spune „da” Înseamnă a-ți oferi disponibilitatea de a ajuta, de a Îndrepta ceva, de a te dărui spre folosul altuia. * „Dacă un pitic stă pe un munte, el nu devine mai mare.” (L.A. Seneca) Într-adevăr, nu poți convinge prin ceea ce nu ai: astfel, stima celorlalți o obții nu Încercînd să ți-o impui, ci În măsura În care ai ajuns să te respecți În forul tău interior. „Există - spune L. Aragon - un singur succes: să fii În stare să-ți duci
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cazul, de exemplu, al celor care atunci cînd fac „binele”, Îl fac cu o notă de superioritate, sau ca al celor care prin laudele lor abile, te Încurajează să crezi că ești mai mult decît valorezi În realitate. * „Ești Întotdeauna convins de ideile pe care le-ai găsit tu.” (N. Iorga) Simțim, Într-adevăr, nevoia și de alte argumente decît cele proprii, Însă după prima impresie favorabilă dată de ineditul lor, poți totuși interveni cu spiritul tău critic. * „CÎnd spui despre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ce nu Încetăm să ne gîndim asupra modului de a-l face.” (William Hazzlitt) Acest paradox Îl putem accepta numai dacă admitem că „rațiunea” aduce justificări interesante, În timp ce „bunul-simț” doar ceea ce se cuvine. * „Cea mai mare greșeală este să fii convins că ai săvîrșit vreuna.” (Thomas Carlyle) Trebuie să ne preocupe greșelile comise, Însă fără Îndoială, nu În ideea de a ne descuraja, ci de a ne corija În viitor modul de gîndire. * „Pentru fiecare lucru pe care l-ai ratat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Întreaga energie și calitățile, mizînd pe o singură carte, este adesea În inferioritate față de cel care acționează cu prudență, rezervîndu-și jumătate din forțe pentru o eventuală nouă Încercare. La fel se poate spune și despre cel care se lasă lesne convins de promisiunile cuiva: va fi repede Înșelat și, implicit, acoperit de regrete și de rușine. * „Despartă-te de noroc, cînd ai cîștigat.” (B. Gracian) „Norocul” este perfid: nu-ți spune că „obosește” și el, de la o vreme, lăsîndu-te să crezi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
eu”. Excelența psihică: talent, geniu - mediocritate, oligofrenii „Geniul nu-i altceva decît o mare dispoziție pentru răbdare.” (G.L. Buffon) Evident că „răbdarea” nu este singura caracteristică a geniului Însă este cert că ea (răbdarea) are neprețuita calitate de a ne convinge că nu există idee, oricît de Înalt ar fi fost ea gîndită la un moment dat, care să nu merite să mai fie gîndită o dată. * „Un Învățat e acela care a Învățat mult, un geniu e acela de la care omenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ceva. Mania poate atinge Însă și „planul motor”, unde dezvoltă adevărate automatisme: „Un om deprins să scrie, scrie și fără idei, ca un bătrîn doctor numit Bouvard, care, În timp ce agoniza, lua pulsul fotoliului său” (Rivarol). * „Pasiunile sînt singurii oratori care conving totdeauna.” (La Rochefoucauld) Pentru că În cazul „pasiunii”, sufletul se hrănește din Încrederea deosebită În el Însuși. * „Pentru a judeca pasiunea unui om, ar trebui să știm Întîi ce preț pune acest om pe tot ce sacrifică În numele ei.” (Stendhal) În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
comunicare” - ex. uneori trăim amărăciunea faptului că nu am Înțeles În măsura În care am fi dorit mesajul interlocutorului, alteori, dimpotrivă, trăim satisfacția faptului de a vedea că prin Înțelesul nostru am Îmbogățit registrul semantic al gîndirii interlocutorului. * „Ah, ce ușor ne lăsăm convinși de persoanele pe care le iubim!” (Molière) „Afectivitatea” are, Într-adevăr, această particularitate aparte: cu cît este mai crescută În raport cu cineva, În sens pozitiv sau unul negativ, cu atît ea ne unilateralizează judecata, făcînd-o să susțină doar un anumit tip
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu merge În lume prin cel ce a născocit-o, ci prin cel care o crede”. * „CÎnd vreau să citesc o carte o scriu eu.” (Benjamin Disareli) Este vorba, poate de teama orgolioasă că „rațiunea” altuia ar putea să te convingă, și atunci Încerci să ți-o impui pe a ta. Sau poate că reflecțiunea vrea să sublinieze faptul că cititorul trebuie să Îndrăznească să empatizeze În așa măsură cu spiritul cărții, Încît să realizeze el Însuși un proces creativ similar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu Înveți atît a nu greși, cît a nu crede că nu poți greși.” (N. Iorga) Dacă n-am greși, din cînd În cînd, ne-am crede infailibili, ne-am pierde măsura, ne-am pierde simțul realității (așa cum paranoicii ne conving, În atîtea rînduri). * „Nimic nu poate fi stabil, dacă nu pornește de la un principiu ferm.” (Cicero) Datorăm lui Michel de Montaigne cîteva exemple ilustrative: „Cui nu și-a clădit viața cu un scop anume, Îi este cu neputință să dispună
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dumnezeu nu trebuie niciodată să căutăm adevărate simțăminte creștine.” (G.Ch. Lichtenberg) În general, cine se laudă că are o anumită calitate sufletească Își exprimă, de fapt, mai mult dorința subconștientă de a o avea cu adevărat, sau caută să se convingă tot mai mult pe el Însuși că o are. Dacă totuși o deține În anumite proporții, lăudînd-o, o abate de la rosturile ei firești. Asupra acestui aspect de nesinceritate din manifestările „lăudărosului”, atrage atenția și N. Iorga: „Cei mai mulți evlavioși au un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe măsura disprețului lor față de alții. * „În taina ființei lor oamenii Își deplîng greșeala, dar față de lume și-o apără.” (B. Gracian) Mai mult chiar, din dorința de a-și apăra orgoliul, stăruie În greșeală, sperînd ca astfel să-i convingă pe cei din jur că au tăria de caracter de a merge pe drumul ales. * „Am suprima mai puține cugetări dintr-o lucrare, dacă le-am concepe ca autorul lor.” (Vauvenargues) Trebuie observat totuși că În timp ce frumusețea unor lucrări derivă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a se Împlini. Însă și reversul acestei situații este la fel de valabil: nu vom putea scăpa de remușcarea faptului că nu am reprimat la timp unele porniri instinctuale, nedemne, decît recunoscînd că ne-am lăsat dominați de ele. * „Nu te conving cu adevărat decît argumentele tale.” (N. Iorga) Este vital, prin urmare, să avem Încredere În noi Înșine: „Cel mai sigur mijloc de a nu reuși Într-o cerere este să nu crezi În ea” (Nicolae Titulescu). Același lucru Îl afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fi fericit „În toate”, sau că nimeni nu poate fi „tot timpul” fericit. * „O fericire bazată pe nedreptate nu e sigură.” (Menander) Un exemplu literar de neuitat este cel al lui Raskolnikov, prin a cărui existență dramatică, F.M. Dostoievski ne convinge că nimeni nu poate deveni fericit pe seama nefericirii altuia. * „SÎnt oameni care trăiesc fericiți fără s-o știe.” (Vauvenargues) Paradoxul afirmației constă În faptul că ai șanse mai mari să fii fericit atunci cînd nu ești obsedat de ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
chimice. Studiază astronomia împreună cu Lubenitz. În palatul său din Roma instalează un observator astronomic. Publică o scrisoare deschisă în care condamnă represaliile împotriva hughenoților în Nouvelles de la Republique des Lettres a lui Pierre Bayle și, de asemenea, reușește să-l convingă pe Papă să interzică hărțuirea evreilor din Roma. A fondat Accademia Arcadia, instituție care patrona și sprijinea diferiți artiști, printre care îi amintim pe părintele fiziologiei moderne Giovanni Borelli, pe astronomul și matematicianul Cassini, pe muzicienii Alessandro Scarlatti, Arcangelo Corelli
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în egală măsură a înțeles că succesul pe plan extern depindea numai de liniștea din interiorul granițelor. Carol s-a străduit din răsputeri să readucă Suedia la statutul pe care îl ocupase odinioară; în numai trei zile a reușit să convingă clasa nobiliară de importanța atacării Varșoviei, fără să anticipeze că războiul polonez va deveni un război în care se vor implica marile puteri europene. Din păcate, regele a murit din cauza epuizării la numai șase ani de la înscăunare. Imediat a fost
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
s-a adresat lui Cromwell, rugându-l să instaureze liniștea în sală. Vizibil iritat, Cromwell a oprit procesul și l-a invitat pe Downs în cabinetul particular al judecătorului șef. Cei doi au discutat o oră, colonelul încercând să-l convingă pe Cromwell să-i dea regelui ocazia să se apere, însă acesta a refuzat categoric. La întoarcerea celor doi în sală, Lordul Protector a făcut un semn scurt juraților, cerându-le să rostească sentința de condamnare la moarte. Informațiile furnizate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
exil au încălcat regulile etichetei, mergând pe jos pe străzile Parisului, fiind obligați să trăiască cu un pistol pe zi, echivalentul unui euro în zilele noastre. Mai important din punct de vedere oficial, regele Carol al II-lea a fost convins să treacă la catolicism pe patul de moarte. Din punct de vedere apocrif, între regele Carol al II lea al Angliei și regele Ludovic al XIV-lea al Franței a existat un tratat secret. Carol trebuia să treacă la catolicism
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
erau un semnal de alarmă clar că, deși înfrânte, revoltele hughenote reprezentau mereu un punct nevralgic, gata să se declanșeze la cea mai mică provocare. Cardinalul, adept al principiului enunțat de Machiavelli în lucrarea Principele„,scopul scuză mijloacele“ l-a convins pe rege să semneze, în 1598, Edictul de la Nantes, care a restabilit pacea religioasă în Franța. De asemenea se punea capăt unui război mut intern între hughenoți și catolici ce durase treizeci și șase de ani. Prin Edictul de la Nantes
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]