33,140 matches
-
al XVIII-lea Halmyris - secolul al IV-lea Viorești-Slătioara - secolul al XVIII-lea Biserică Fundenii Doamnei - secolul al XVII-lea<br> Biserică Hălmagiu - secolele XIII-XV<br> Mănăstirea Topolnița - secolul al XVII-lea<br> Mănăstirea Dintr-un Lemn - secolele XVII-XIX<br> Mănăstirea Bistrița - secolul al XVI-lea " Puțini, poate, dar osârduitori. N-aș putea începe altfel o cronică dedicată creației Elenei Murariu, pictor resaturator de frescă și artist plastic al României contemporane. Personalitate puternică, în ciuda unei aparente de fragilitate, în răspărul unui
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
Nuvela relatează o practică magică autohtonă prin care un tânăr misterios cu numele Andronic (simbol al bărbăției) cheamă reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic care tulbură femeile dintr-un grup de excursioniști de la o mănăstire. Autorul o considera ca fiind cea mai bună scriere fantastică a sa. Specia literară a scrierii este disputată de critici. Astfel, „Șarpele” este considerat de unii critici ca roman (așa cum fusese subintitulat în prima ediție publicată), în timp ce alții îl consideră
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Logodnicul potențial este căpitanul Manuilă, care a venit însoțit de un prieten, inginerul agronom Stamate. Ceilalți invitați sunt rude ale familiei Solomon: Liza și soțul ei, Stere, și mai tinerii Vladimir și Riri. Grupul pleacă după masa de seară la mănăstirea Căldărușani aflată pe malul unui lac și în apropierea unei păduri. Una din cele două mașini este oprită pe drum, aproape de marginea pădurii, de tânărul Sergiu Andronic, care afirmă că a adormit în pădure și s-a rătăcit de grupul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Una din cele două mașini este oprită pe drum, aproape de marginea pădurii, de tânărul Sergiu Andronic, care afirmă că a adormit în pădure și s-a rătăcit de grupul său, rugându-i pe excursioniști să-l ia cu ei la mănăstire. El este acceptat curând ca membru al grupului și devine un fel de ghid neoficial. Tânărul le povestește o întâmplare misterioasă petrecută pe lac cu vreo doi ani în urmă, în care un prieten s-a înecat după ce barca lor
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
fermecată. Mergând spre pădure, Andronic îi atrage într-un joc cu gajuri în care o parte dintre personaje trăiesc tentațiile erotice reprimate în timpul zilei, dar amplificate de misterul nopții. Reîntorși la arhondaric, femeile pregătesc masa, în timp ce bărbații coboară în pivnița mănăstirii pentru a cumpăra vin. Andronic povestește acolo istoria nemaiștiută de nimeni a morții fecioarei Arghira, fiica bătrânului boier Moruzi care fusese răpită și închisă în pivniță cu mai mult de un secol în urmă, până ce a murit. "„Eu cunosc toate
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
în urmă, până ce a murit. "„Eu cunosc toate zidurile astea, ca și cum aș fi stat aici de la începutul începuturilor... Mie nu mi se pare că am trăit odată, demult, o altă viață. Eu simt că am trăit aici, încontinuu, de la începutul mănăstirii...”", li se confesează el. După ospăț, Andronic îi anunță tulburat pe meseni că un șarpe se află prin apropiere și se oferă să-l alunge. El cheamă șarpele și rostește o vrajă străveche prin care îi poruncește să plece spre
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Andronic îi anunță tulburat pe meseni că un șarpe se află prin apropiere și se oferă să-l alunge. El cheamă șarpele și rostește o vrajă străveche prin care îi poruncește să plece spre insula din mijlocul lacului care străjuiește mănăstirea. Vilegiaturiștii sunt cufundați într-o somnolență hipnotică, iar femeile din grup (plus adolescentul Vladimir) trăiesc halucinații cu substrat erotic care continuă apoi, după culcare, în vise extatice în care Andronic apare ca un om-șarpe, născut din identificarea bărbatului cu reptila
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
cunosc sfârșitul. Este, fără îndoială, produsul pur al imaginației. N-am utilizat nimic din tot ce știam, și mai ales aș fi putut ști, în legătură cu simbolismul sau mitologia șarpelui”". Subiectul nuvelei îl reprezenta un popas de o noapte la o mănăstire a unui grup de bucureșteni, fără înclinații către fantastic, și întâlnirea cu un necunoscut care îi avertizează că în imediata lor apropiere se află un șarpe. Scriitorul nu cunoștea inițial modul în care avea să decurgă acțiunea și nici sfârșitul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
atmosfera fantastică» pe care o voiam, fără nimic «ocult», nici «simbolic» și fără rezonanță folclorică, inevitabilă ca o fatalitate în literatura fantastică românească. «Șarpele» era scris așa cum îi «văzusem» începutul: o povestire cu personaje banale, venite să «petreacă» la o mănăstire și antrenate fără voia, aproape fără știrea lor, într-o serie de întâmplări stranii, care până la urmă îi vrăjesc și îi transfigurează”". Volumul "Șarpele", ce conținea nuvelele „Șarpele” (177 p.), „Întâlnire” (32 p.) și „Aventură” (34 p.), a fost publicat
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
lumea considerată civilizată, acționând în concordanță cu omologia psiho-cosmică și transformând cotidianul în mister. Andronic are rolul de a activa conștiințele adormite ale vilegiaturiștilor, pentru a-i face părtașii unei hierofanii prin care sacrul se relevă lumii profane. Excursia la mănăstire este un drum de căutare a adevăratului sine într-un spațiu sacru propice ridicării spirituale. Andronic și Dorina trăiesc o trezire a conștiinței, în timp ce restul personajelor se complac într-un trai profan (muzică, dans, jocul de cărți, vin, ospăț), aducând
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
de căutare a adevăratului sine într-un spațiu sacru propice ridicării spirituale. Andronic și Dorina trăiesc o trezire a conștiinței, în timp ce restul personajelor se complac într-un trai profan (muzică, dans, jocul de cărți, vin, ospăț), aducând festinul lumesc la mănăstire și eșuând într-un erotism vulgar. Dorina suferă o transfigurare prin iubire, un act ritual de părăsire a lumii profane realizat prin dezbrăcarea de veșminte și accederea într-un nivel superior de existență împreună cu omul-șarpe Andronic pe un soi de
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Bleonț (Andronic), Gheorghe Dinică (Stere), Mitică Popescu (Jorj), Ilinca Goia (Dorina), Mircea Rusu (Manuilă), Victoria Cociaș (Aglo), Alexandru Jitea (Vladimir), Cătălina Mustață (Liza), Tomi Cristin (Stamate); vocea Dorinei a fost dublată de actrița Maria Ploae. Filmările au avut loc la mănăstirile Căldărușani și Plumbuita. Filmul a fost produs de Televiziunea Română în cadrul Teatrului Național de Televiziune și este precedat de un motto extras din studiul "Mit și realitate" al lui Mircea Eliade: „În lunga incursiune asupra miturilor sfârșitului lumii am vrut să
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Prințesa Therese Natalie de Brunswick-Wolfenbüttel-Bevern (4 iunie 1728 &ndashl 26 iunie 1778) a fost o nobilă germană. A fost membră a Casei de Welf și prințesă-stareță a Mănăstirii Gandersheim. Therese Natalie a fost a șasea fiică a Ducelui Ferdinand Albert al II-lea de Brunswick-Bevern (1680-1735) și a soției acestuia, Prințesa Antoinette Amelie de Brunswick-Lüneburg (1696-1762), o fiică a Ducelui Louis Rudolph de Brunswick-Wolfenbüttel și a Prințesei Christine
Therese de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334732_a_336061]
-
-lea al Prusiei. Eforturile de a o căsători cu un Arhiduce de Austria sau cu un prinț francez nu au reușit pentru că ea a fost dispusp să se convertească la credința catolică. În noiembrie 1750 a fost numită membră a Mănăstirii Gandersheim. Elisabeta de Saxa-Meiningen, stareța mănăstirii, a murit îm 1766, după ce a deținut funcția 53 de ani. Therese Natalie a succedat-o. Ea a fost întronată la 3 decembrie 1767. Therese Natalie a stat deseori la curtea fratelui ei, Karl
Therese de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334732_a_336061]
-
o căsători cu un Arhiduce de Austria sau cu un prinț francez nu au reușit pentru că ea a fost dispusp să se convertească la credința catolică. În noiembrie 1750 a fost numită membră a Mănăstirii Gandersheim. Elisabeta de Saxa-Meiningen, stareța mănăstirii, a murit îm 1766, după ce a deținut funcția 53 de ani. Therese Natalie a succedat-o. Ea a fost întronată la 3 decembrie 1767. Therese Natalie a stat deseori la curtea fratelui ei, Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel. A murit
Therese de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334732_a_336061]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Munții Trascăului și include rezervațiile naturale: Cheile Ampoiței, Cheile Caprei, Cheile Gălzii, Cheile Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Cheile Întregalde, Cheile Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Cheile Pravului, Cheile Tecșeștilor, Cheile Plaiului, Cheile Siloșului, Cheile Râmețului, Cheile Poșăgii, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Poiana cu narcise de la
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
grohotișuri la bază, turnuri, masive ("Colții Trascăului, Cireșu, Dosul Blidarului, Geamănu, Piatra Grohotișului, Pleașa Râmețului, Secu"), creste ("Ardoscheia, Fața Pietrii, Fața Râmețului, Piatra Craivii, Prisaca, Galda-Colții Caprii"), ciuperci, poduri, cheiuri ("Ampoiței, Caprei, Gălzii, Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Întregalde, Vălișoarei, Cheile Mănăstirii, Pravului, Tecșeștilor, Plaiului, Siloșului, Râmețului, Runcului, Pociovaliștei, Găldiței, Turcului"), defilee ("Hășdatelor, Turenilor, Pietroasei, Răchitișului"), doline, lapiezuri, uvale, platouri ("Ciumerna, Piatra Cetii"), depresiuni ("Poiana Galdei, Poiana Aiudului, Trascău"); Fenomene endocarstice: peșteri ("Gaura lui Stroe, Liliecilor, Poiana Ascunsă, La Tău, Huda lui
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Galda (cu afluenții: Găldița, Mlaca, Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de "Aiudul de Sus" și "Vălișoara" (cu afluenții: râul Izvoarele, Inzel, Rachiș și Măgina) și Geoagiu (cunoscut în amonte ca Valea Mănăstirii). Pe suprafața teritorială a sitului se află două lacuri importante: "Tăul Mare" (17 ha) și Ighielul (20 ha). Lacul Ighiel (suprapus ariei protejate Iezerul Ighiel) este un lac de baraj natural (format în calcare jurasice pe o bază de roci
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
în practicile tantrice ale lui Suren Bose. După acea întâmplare, cele patru personaje au devenit mai puțin sociabile și nu s-au mai întors la Serampore. Naratorul părăsește Calcutta la scurtă vreme pentru a-și căuta liniștea interioară la o mănăstire hindusă din Rishikesh (oraș aflat în munții Himalaya, pe malurile Gangelui). După câteva luni de ședere acolo, în timpul unei plimbări în susul fluviului, el îi povestește acea stranie întâmplare guru-lui Swami Shivananda, dorind să afle dezlegarea misterului. Tânărul susținea că practicile
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
1952) că „existența în timp este ontologic o inexistență, o irealitate, lumea e o iluzie, e lipsită de realitate deoarece durata ei e limitată”. Eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a realizat un comentariu cu privire la semnificația nuvelei „Nopți la Serampore” în cartea sa, "Jurnalul fericirii" (publicată postum în 1991). El susținea că lumea pământeană este plină de mistere camuflate care urmează a fi dezvăluite și înțelese. Sondând profunzimile textului
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
este marcat de Cetatea Severinului, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Construit în jurul anului 1300, Farul Genovez de la Constanța are circa opt metri înălțime și a fost restaurat în secolul al XIX-lea. Finalizată în 1388, biserica Mănăstirii Cozia, având fațada bogat ornamentată cu ceramică și cărămizi aparente, a constituit, timp de secole, un model de arhitectură religioasă pentru Muntenia. Remarcabilă prin ornamentele exterioare și prin eleganța proporțiilor, Mănăstirea Dealu, a cărei construcție a fost începută în 1499
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
în secolul al XIX-lea. Finalizată în 1388, biserica Mănăstirii Cozia, având fațada bogat ornamentată cu ceramică și cărămizi aparente, a constituit, timp de secole, un model de arhitectură religioasă pentru Muntenia. Remarcabilă prin ornamentele exterioare și prin eleganța proporțiilor, Mănăstirea Dealu, a cărei construcție a fost începută în 1499 și finalizată în 1501, reprezintă un monument de o deosebită importanță pentru evoluția arhitecturii din Muntenia. Considerată una din minunile arhitecturale ale țării, Mănăstirea Curtea de Argeș este ridicată în perioada 1512 - 1517
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
prin ornamentele exterioare și prin eleganța proporțiilor, Mănăstirea Dealu, a cărei construcție a fost începută în 1499 și finalizată în 1501, reprezintă un monument de o deosebită importanță pentru evoluția arhitecturii din Muntenia. Considerată una din minunile arhitecturale ale țării, Mănăstirea Curtea de Argeș este ridicată în perioada 1512 - 1517. Biserica a fost construită în stil bizantin, cu diverse elemente caucaziene (armeano-georgiene) și a servit ca prototip pentru multe alte lăcașuri de cult din secolul al XVII-lea. O altă inovație în domeniul
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
din Afară" (Calea Moșilor), "Podul Calicilor" (Calea Rahovei), "Podul Beilicului" (Calea Șerban Vodă). Un alt edificiu important al Capitalei este Biserica Mihai Vodă. Finalizată în 1594, constituie un exemplar reușit de arhitectură feudală românească, care îmbină elemente decorative inspirate de la bisericile mănăstirilor Dealu, Curtea de Argeș, Mărcuța. Construit în a doua jumătate a secolului al XV-lea sub domnia lui Vlad Țepeș (și atestat documentar în 1595), Turnul Chindiei reprezintă și astăzi o atracție turistică a orașului Târgoviște. Unul dintre puținele construcții laice care
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
din Golești (Ștefănești), Argeș. Edificiul se remarcă prin portalul măreț, realizat din cărămidă și având un foișor cu cerdac pe stâlpi. Astăzi găzduiește Muzeul Viticulturii și Pomiculturii. În perioada 1654 - 1658 este construită în București Catedrala Patriarhală, care reproduce biserica Mănăstirii Curtea de Argeș și care devine unul dintre cele mai importante lăcașe de cult ale țării. Unul dintre cele mai vechi hanuri bucureștene, Hanul Șerban Vodă a fost ridicat în perioada 1680 - 1687, dar nu a rezistat timpului, pe locul său fiind
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]