33,516 matches
-
presupuneau că oleoductul BTC ar elimina dependența Statelor Unite și a altor țări occidentale față de petrolul din Orientul Mijlociu, în realitate nu a schimbat această dependență globală, întrucât oleoductul furnizează numai 1% din cererea globală în prima sa etapă. Totuși, oleoductul diversifică alimentarea globală cu petrol și o asigură împotriva unei probleme care ar apărea în altă parte. Criticii oleoductului - în special Rusia - se arată sceptici față de analizele economice și consideră că la baza construirii lui stau motive politice. Construcția oleoductului a contribuit
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița (ce drenează depresiunea omonimă) cu afluentul său de stânga "Valea Fagilor"; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și "pârâul Sorniac". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată în urma ploilor. Clima Munților Măcinului este una temperat-continentală cu influențe stepice în partea sudică și mediteraneene pe creste și vârfuri. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9 și 11° C. Precipitațiile atmosferice (ploi, grindină, lapoviță, ninsori
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
dată. Logofătul Mitropoliei de la Târgoviște, chir Nicolae, a finanțat lucrările de refacere a mănăstirii după cutremurul din 1802. Iar după cutremurul din 10 noiembrie 1940, turnul clopotniță a fost reconstruit și chiliile renovate. Mai târziu a fost introdusă și electricitatea, alimentarea cu apă potabilă și gaze naturale, lucrările luând sfârșit în 1962. La cutremurul din 4 martie 1977 mai toate construcțiile adiacente, dar și biserica au fost afectate urmând ca părțile dinspre răsărit, apus și miazănoapte, fie rezidite, din temelie. Din
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
în aparatele autonome cu circuit semiînchis, circuit închis, sau circuit mixt numite și recirculatoare deoarece o parte sau tot gazul este recirculat printr-un cartuș epurator care reține bioxidul de carbon. Sunt folosite și în activitățile de scufundare profesională cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, case submarine și laboratoare hiperbare. Gazele neutre (inerte) folosite sunt: heliu, neon, argon; se mai pot folosi azot și hidrogen. Amestecul de respirație rezultat din combinarea oxigenului cu aceste gaze se mai numește și amestec
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
ca urmare a necesității utilizării unor astfel de amestecuri, în vederea creșterii duratei de lucru sub apă și reducerii duratei decompresiei, deci în vederea creșterii randamentului scufundării. Amestecurile NITROX supraoxigenate, cele mai utilizate atât în scufundările autonome cât și în scufundările cu alimentare de la suprafață, pentru aparatele de respirat sub apă cu circuit deschis, semiînchis și închis, sunt amestecuri la care concentrația oxigenului este 30%, 32% (32,5%), 40%, 50% și 60%. Adâncimea echivalentă se calculează cu relația: formula 1 unde, <br/br>h
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
decompresie este mai performantă decât utilizarea metodei adâncimii echivalente. Heliox (He-O) este un amestec respirator sintetic format din heliu și oxigen. Heliox-ul se folosește pentru scufundările efectuate la adâncime mare cum sunt scufundările efectuate cu aparate recirculatoare, scufundare cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, pentru eliminarea efectelui narcotic al azotului și a hiperoxiei, precum și pentru diminuarea efortului respirator. Principalele dezavantaje ale folosirii heliului sunt: Hidrox (H - O) este un amestec respirator sintetic alcătuit din oxigen și hidrogen folosit în
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
Trimix și sunt alcătuite din oxigen, azot și heliu sau oxigen, heliu și hidrogen acesta din urmă numindu-se Hidreliox. Trimix este utilizat în aparatele recirculatoare pentru scufundări la adâncime mare în peșteri, la epave, precum și în scufundările profesionale cu alimentare de la suprafață, case submarine sau scufundări simulate în laboratoare hiperbare. De regulă, concentrația de heliu este superioară celei de azot pentru diminuarea efectelor narcozei azotului, iar concentrația oxigenului este în funcție de limitele de adâncime impuse de scufundare pentru evitarea apariției intoxicației
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
trecere cu diametrul de 600 mm pentru intrarea și ieșirea scafandrilor respectiv pentru cuplarea la un cheson de decompresie. Cuplarea se realizează cu un sistem special de cuplare numit clamp. În interior turela este prevăzută cu diverse instalații cum sunt: Alimentarea turelei de scufundare se face de la suprafață prin cablul ombilical sau de la bateria de butelii proprie aflată la exterior. Cablul ombilical mai cuprinde cabluri electrice de energie și comunicații, furtun de apă caldă, tuburi pentru analiza presiunii interioare și exterioare
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
și UKRAINA. Acest tip de detentor a fost realizat, în două variante și anume MISTRAL ROYAL și MISTRAL STANDARD. În anul 1942, comandantul Jacques-Yves Cousteau împreună cu inginerul francez Émile Gagnan au conceput un detentor inspirat dintr-un regulator construit pentru alimentarea cu gaz de iluminat a motoarelor de automobile. Acest detentor a fost adaptat la utilizarea sub apă în anul 1943 și apoi a suferit o serie de perfecționări ajungându-se în anul 1945 la renumitul detentor Cousteau-Gagnan, cu două furtunuri
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
lui în aparat. Recirculatoarele sunt caracterizate printr-o autonomie ridicată și printr-un randament al scufundării crescut și sunt concepute special atât pentru scufundări cu caracter sportiv, științific sau pentru explorare, dar și pentru operațiuni militare sau scufundare profesională cu alimentare de la suprafață. Pentru efectuarea de scufundări la adâncimi mai mari, cu durate de imersie crescute și cu realizarea unor randamente ale scufundării ridicate, aerul ca amestec respirator natural este înlocuit cu amestecuri respiratorii sintetice cum ar fi amestecurile binare azot-oxigen
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
Westfalia Maschinenfabrik asupra utilizării amestecurilor azot-oxigen (NITROX) în aparatele autonome de scufundare. 1912: Siebe și Gorman pun la punct aparatul autonom de scufundare cu butelie și recirculator. 1913: Dräger concepe echipamentul greu de scufundare fără cablu ombilical DM20, la care alimentarea era realizată de un aparat de respirat sub apă ce amestecă în mod automat azot și oxigen din două butelii cu aer comprimat și oxigen, furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen; aparatul avea o autonomie de
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
în circuit semiînchis sunt caracterizate printr-o autonomie ridicată și printr-un randament al scufundării crescut și sunt concepute special atât pentru scufundări cu caracter sportiv cât și științific pentru explorarea peșterilor inundate sau pentru activități de scufundare profesională cu alimentare de la suprafață. Aceste aparate sunt alcătuite din următoarele elemente componente: Adâncimea maximă de scufundare cu astfel de aparate este de 54 m în cazul utilizării amestecurilor NITROX și peste 54 m în cazul utilizării amestecurilor HELIOX sau TRIMIX. Printre cele
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
Universitatea Tehnică de Construcții București. Aparatul de respirat sub apă ASOSA a fost conceput cu scopul perfecționării aparatelor existente în anii ’80 în dotarea grupului de scafandri de luptă români din Marina Militară (actualmente Forțele Navale Române). În sistemul de alimentare al sacului respirator din aparatul de respirat, a fost introdus un dispozitiv automat de spălare. În felul acesta se realizează un circuit de spălare inițială a sacului respirator, în mod automat, fără intervenția scafandrului. Aparatul ASOSA este alcătuit din următoarele
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
încălzire și gazul combustibil trecând fiecare prin câte o țeavă spre injectorul din capul de tăiere, prin țeava a treia trecând oxigenul de tăiere. Arzătoarele trebuie prevăzute atât cu un arestor de flacără cât și cu o supapă unisens pentru alimentare la buteliile de stocaj. Tăierea oxihidrică se utilizează pentru lucrări sub apă la adâncime mai mare, hidrogenul înlocuind acetilena și gazele naturale. Tăierea oxihidrică a fost realizată până la adâncimea de aproximativ 100 m, fiind primul procedeu oxi-gaz utilizat la adâncimi
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
prezenta în continuare este de control de timp al sistemului, partea de ceas, calendar și cronometru. Probabil partea cea mai importantă din întreg calculatorul deoarece, se vede și din fig. 1.1 intră în calculul multor alte mărimi. La stabilirea alimentării microsistemului acesta intră automat în programul de ceas și începe să funcționeze cu o dată stabilită de obicei cu data de fabricație, ulterior se poate seta de utilizator la data si ora curente. Contorizarea timpului se realizează eficient cu un microcontroler
Computer de bord () [Corola-website/Science/313947_a_315276]
-
100 ms. La zece incrementări ale acestui registru avem o secundă. Pentru a detecta trecere unei secunde odată cu incrementarea se face și o comparare cu zece iar dacă se constată egalitate se incrementează un registru contor pentru secunde. La stabilirea alimentării microsistemului acesta intră automat în programul de ceas și începe să funcționeze cu o dată stabilită de obicei cu data de fabricație, ulterior se poate seta de utilizator la data si ora curente.
Computer de bord () [Corola-website/Science/313947_a_315276]
-
un vagon experimental cu motor electric, care poate fi considerat strămoșul tramvaielor electrice. În Germania abia se inaugurase prima linie feroviară cu tracțiune cu abur, când atenția publicului avea sa fie reținută, în 1840, de macheta unui tren electric cu alimentare prin baterii, inventat de Johann Philipp Wagner, mecanic în Fischbach. Wagner a încercat să aplice invenția pentru o locomotivă de dimensiuni normale dar a eșuat deoarece bateriile erau prea slabe. Scoțianul Robert Davidson (1804 - 1894) realizează, în 1837, o locomotivă
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
electrice de curent continuu, alimentate prin baterii aflate la bord. O experiență similară a fost efectuată în 1864, la Versailles, de către francezii Louis Bellet și Charles de Rouvre. Aceștia au realizat un vehicul poștal cu patru roți, denumit "Locomotive porte-lettre". Alimentarea electromotorului se realiza de la o baterie fixă printr-o a treia șina centrală. Aceasta invenție a făcut trecerea de la vehiculele electrice autonome (cu sursa de curent aflată la bord) la vehiculele electrice propriu-zise. Perfecționarea mașinilor electrice de curent continuu datorată
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
electrificate, printre acestea figurând cele efectuate de ofițerul rus Feodor Apollonovici Piroțki (1845 - 1898) în 1876 și de către americanul Green în 1878. Astfel, locomotiva electrică a lui Piroțki a circulat pe o linie de 3,5 km din Sesbrorețk, iar alimentarea se făcea prin șinele de rulare. Data de 31 mai 1879 poate fi considerată ziua de naștere a tracțiunii electrice feroviare. În această zi a fost prezentată, în cadrul Expoziției industriale de la Berlin, o mică linie electrificată realizată de inginerul german
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
perioada 1890 - 1892, are loc o extindere a aplicării tracțiunii electrice în cadrul liniilor ferate americane (tracțiunea cu abur pierde teren), dar și al tramvaielor electrice. Începând cu 4 august 1895, "Baltimore & Ohio Railroad", introduce în exploatare linia de contact aeriană, alimentarea fiind cu curent continuu de 675 V. Primele linii ferate electrificate europene au fost Sissach - Gelterkinden și Gütschalp - Mürren din Elveția, inaugurate în 1891. Liniile funcționau cu curent continuu și aveau ecartament îngust. Prima linie europeană electrificată cu ecartament normal
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Mürren din Elveția, inaugurate în 1891. Liniile funcționau cu curent continuu și aveau ecartament îngust. Prima linie europeană electrificată cu ecartament normal a fost tot în Elveția și anume Burgdorf - Thun, inaugurată în 1899. In acest caz, s-a adoptat alimentarea cu curent alternativ trifazat: 750 V și 40 Hz. Apariția rețelelor de curent alternativ trifazat a condus la o împărțire a părerilor privind modalitatea de alimentare a căilor ferate electrificate. În afară de electrificarea cu curent continuu, s-au adoptat și variantele
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Elveția și anume Burgdorf - Thun, inaugurată în 1899. In acest caz, s-a adoptat alimentarea cu curent alternativ trifazat: 750 V și 40 Hz. Apariția rețelelor de curent alternativ trifazat a condus la o împărțire a părerilor privind modalitatea de alimentare a căilor ferate electrificate. În afară de electrificarea cu curent continuu, s-au adoptat și variantele: Pentru stabilirea unui sistem unitar de alimentare electrică, au avut loc congresele internaționale feroviare la Berna (1910) și Torino (septembrie 1911). Din nefericire, problema n-a
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
și 40 Hz. Apariția rețelelor de curent alternativ trifazat a condus la o împărțire a părerilor privind modalitatea de alimentare a căilor ferate electrificate. În afară de electrificarea cu curent continuu, s-au adoptat și variantele: Pentru stabilirea unui sistem unitar de alimentare electrică, au avut loc congresele internaționale feroviare la Berna (1910) și Torino (septembrie 1911). Din nefericire, problema n-a putut fi rezolvată, subliniindu-se că fiecare sistem are avantajele și dezavantajele sale. Totuși, in 1912, administrațiile feroviare din Germania, Austria
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
administrațiile feroviare din Germania, Austria, Elveția, Suedia și Norvegia s-au pus de acord și au adoptat sistemul cu tensiunea de 15 kV și frecvența de 16,66 Hz. În SUA se menține, și după Primul Război Mondial, sistemul de alimentare cu curent continuu de 3 kV. Acest model (și cu varianta de 1,5 kV) este urmat și de unele țări europene: Franța, Belgia, Marea Britanie, Olanda, Rusia, Spania. Chiar și Italia, care utilizase curentul alternativ, se îndreaptă către această soluție
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
1960, această soluție a fost adoptată și de rețeaua CFR. Primele încercări de utilizare a acestei soluții datează încă din 1892, fiind efectuate de firma "Siemens & Halske" la Charlottenburg. Aceeași firmă realizează și prima locomotivă electrică cu o astfel de alimentare, în 1898. Această locomotivă avea 16 tone, viteza maximă de 60 km/h și puterea 176 kW. Alte firme care au contribuit la dezvoltarea tracțiunii feroviare în curent alternativ trifazat sunt: "Brown Boveri & C. SA Baden" și "Ganz" din Budapesta
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]