35,463 matches
-
arheologice și istorice. Niciuna dintre teorii nu poate explica exhaustiv și satisfăcător toate datele toponimice, lingvistice și etnografice. sunt una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească, deoarece este legată de contextul politic în care Românii și-au revendicat independența pe teritoriile locuite de ei, împotriva împărățiilor dominante (Austro-Ungaria și Rusia): istoricii români s-au străduit să demonstreze continuitatea românească în aceste teritorii, în timp ce istoricii austro-ungari (ulterior și germani) sau ruși (ulterior și din alte țări slave) se străduiau să
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
cercetarea originilor poporului român. Majoritatea istoricilor ca Nicolae Iorga sau Alexandru D. Xenopol au susținut ca dacii au avut o pondere limitată în etnogeneza românească. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea se acceptă în continuare originea romană, însă după câștigarea independenței, când statul român era un regat recunoscut pe plan internațional și nu mai era nevoie de legitimitate, dacismul a câștigat teren, mai ales în perioadele regimurilor extremiste de dreapta și de stânga. În prezent, pentru majoritatea contemporanilor, dacii au fost
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
aceea printr-o înțelegere secretă, și-a schimbat decizia de început, atacandu-i prin surprindere pe isubri și distrugându-i. Ulterior cetatea și tribul au intrat în mod pașnic în lumea română, ca aliat fidel, păstrându-și totuși o oarecare independența administrativă. În 89 î.Hr. ea a fost recunoscută drept civitas ("oraș") și în 41 î.Hr. a primit cetățenia română. Augustus a înființat aici o colonie civilă (nu militară) în 27 î.Hr., și el împreună cu Tiberius au pus să se contruiască
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
o "marcă" de frontieră). În 1359, Bogdan vodă din Cuhea, după ce s-a opus câțiva ani introducerii sistemului feudal ungar în Maramureș, a trecut munții împreună cu oștenii săi și l-a alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș și a impus independența voievodatului Moldova față de Ungaria. Evenimentul a marcat și trecerea de la organizarea tradițională, de voievodat și cnezate, la cea feudală, odată cu înstăpânirea urmașilor lui Dragoș Vodă, care au primit titluri nobiliare și domenii atât în Maramureș, cât și în regiunile vecine
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
ca acelea de la Visc (1299) și Hust (1329). Aceste așezări vor rămâne însă destul de izolate și vor avea o prea mică influență asupra locuitorilor români din zonă. Sub presiunea regalității ungare, în secolul al XIV-lea, Maramureșul își pierde treptat independența, o parte din cnezi acceptând rangurile nobiliare care la început dublau titlurile cneziale ca mai apoi să le înlocuiască definitiv. Alti fruntași maramureșeni aleg să treacă în Moldova, Polonia sau Moravia. În Polonia au primit pămînturi și privilegii, păstrând organizarea
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
la rangul de contee (teritoriul, reședința unui conte) și în felul acesta a crescut în importanță mai ales prin grija episcopilor din dieceza lui, dieceză instituită chiar din sec. al IV-lea. În sec. al XI-lea, orașul a căpătat independența, la fel ca și celălalte cetăți (orașe) lombarde și s-a constituit în Comună liberă, intrând în conflicte armate cu milanezii, care dup 10 ani de războaie l-au distrus (în 1127). În 1159 a fost reedificat de către împăratul Frederic
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
Din 1724 pe cea austriacă și, plecând din această perioadă, istoria orașului Como devine comună cu aceea a orașului Milano și - mai general - cu a întregii regiuni Lombarde. În 1848 Como a prticipat la mișcările de insurecție, cucerindu-și propria independență și capturând garnizoana austriacă (a făcut-o prizonieră). A urmat soarta Lombardiei până în 1859 când a fost anexat Regatului Italiei. În sec. al XIX-lea, în acest oraș s-a dezvoltat foarte mult industria (îndeosebi aceea a mătăsii). În sec-
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
cuceririi otomane, parlamentul croat l-a ales pe Ferdinand I din Casa de Habsburg pe tronul croat. În 1918, după Primul Război Mondial, Croația a fost pentru scurt timp inclusă în Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor care și-a declarat independența față de Austro-Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei. Un stat croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist. După război, Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist. După război, Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia, sub denumirile de "Republica Populară Croația" și "Republica Socialistă Croația". În iunie 1991, Croația și-a declarat independența, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an. Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost câștigat. Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Fondul Monetar
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia, sub denumirile de "Republica Populară Croația" și "Republica Socialistă Croația". În iunie 1991, Croația și-a declarat independența, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an. Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost câștigat. Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Fondul Monetar Internațional clasifică Croația, din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică, în categoria
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
sub denumirile de "Republica Populară Croația" și "Republica Socialistă Croația". În iunie 1991, Croația și-a declarat independența, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an. Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost câștigat. Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Fondul Monetar Internațional clasifică Croația, din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică, în categoria economiilor emergente și dezvoltate, în timp ce în clasificarea Băncii Mondiale
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Croația în 1881, conform înțelegerii croato-maghiare. Noi eforturi de a reforma Austro-Ungaria, prin federalizare într-o structură în care Croația ar fi fost unitate federală, au fost oprite de Primul Război Mondial. La 29 octombrie 1918, Saborul Croației a proclamat independența țării și a hotărât unirea ei cu nou-formatul Stat al Slovenilor, Croaților și Sârbilor, care apoi s-a unit cu Regatul Serbiei la 4 decembrie 1918 și a format Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Constituția din 1921 care a definit
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
economiei iugoslave, ceea ce a culminat cu Primăvara Croată din 1971, suprimată de conducerea iugoslavă. Chiar și așa, Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită, îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate, și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente. În anii 1980, situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat, tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986 și de Loviturile de stat din 1989 din Voievodina, Kosovo și Muntenegru. În ianuarie
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
a partidului său, Uniunea Democrată Croată (HDZ), crescând și mai mult tensiunile naționaliste. Sârbii din Croația au părăsit Saborul și au declarat autonomia regiunilor ce aveau să devină cunoscute sub numele de Republica Sârbă Krajina, cu scopul de a obține independența față de Croația. Pe măsură ce tensiunile au crescut, Croația și-a declarat independența în iunie 1991, dar declarația a intrat în vigoare la 8 octombrie 1991. Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
tensiunile naționaliste. Sârbii din Croația au părăsit Saborul și au declarat autonomia regiunilor ce aveau să devină cunoscute sub numele de Republica Sârbă Krajina, cu scopul de a obține independența față de Croația. Pe măsură ce tensiunile au crescut, Croația și-a declarat independența în iunie 1991, dar declarația a intrat în vigoare la 8 octombrie 1991. Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația. Până la sfârșitul lui 1991, un război foarte
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Republica Sârbă Krajina, cu scopul de a obține independența față de Croația. Pe măsură ce tensiunile au crescut, Croația și-a declarat independența în iunie 1991, dar declarația a intrat în vigoare la 8 octombrie 1991. Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația. Până la sfârșitul lui 1991, un război foarte intens dus de-a lungul unui front larg a redus controlul croat la circa două treimi din teritoriul țării. La 15
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
la rețeaua Natura 2000. Croația este o republică parlamentară democratică și unitară. Odată cu prăbușirea partidului unic comunist în RSF Iugoslavia, Croația a adoptat actuala sa constituție în 1990 și tot atunci a organizat primele alegeri libere. Și-a declarat apoi independența la 8 octombrie 1991, ceea ce a accelerat destrămarea Iugoslaviei, independența fiindu-i recunoscută pe plan internațional de ONU în 1992. Conform constituției din 1990, Croația a funcționat o vreme ca sistem semiprezidențial, până în 2000 când a trecut la unul parlamentar
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și unitară. Odată cu prăbușirea partidului unic comunist în RSF Iugoslavia, Croația a adoptat actuala sa constituție în 1990 și tot atunci a organizat primele alegeri libere. Și-a declarat apoi independența la 8 octombrie 1991, ceea ce a accelerat destrămarea Iugoslaviei, independența fiindu-i recunoscută pe plan internațional de ONU în 1992. Conform constituției din 1990, Croația a funcționat o vreme ca sistem semiprezidențial, până în 2000 când a trecut la unul parlamentar. Puterile în statul croat sunt împărțite în ramurile legislativă, executivă
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
termeni de creștere a volumului afacerilor observat în sectorul retail, în industria prelucrătoare și în numărul angajaților sezonieri pe timp de vară. Turismul este considerat industrie de export, deoarece reduce semnificativ dezechilibrul balanței comerciale a țării. De la încheierea Războiului de Independență a Croației, turismul a crescut rapid, înregistrând o creștere de patru ori a numărului turiștilor, cu peste 10 milioane de turiști anual. Cei mai numeroși turiști vin din Germania, Slovenia, Austria și Cehia, pe lângă croați. Durata medie a unui sejur
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
ani, guvernul croat a fost presat an de an să crească cu câte 40% numărul permiselor de muncă pentru străini. Conform politicii sale de imigrare, Croația încearcă să stimuleze întoarcerea emigranților. Scăderea demografică a fost și rezultatul Războiului Croat de Independență. În timpul războiului, mari grupuri de populație au fost dislocate și emigrația a crescut. În 1991, în zonele predominant sârbe, peste 400.000 de croați și alți nesârbi au fost înlăturați din casele lor de către forțele sârbe sau au fugit din cauza
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
ori la Campionatul Mondial de Fotbal, ajungând până în semifinalele competiției la turneul din Franța în 1998. Ultima calificare a fost la turneul din Brazilia în 2014, naționala croată oprindu-se în faza grupelor. Sportivii croați participanți la întreceri internaționale de la independența Croației în 1991 au câștigat 33 de medalii olimpice, dintre care zece medali de aur. În plus, sportivii croați au câștigat 13 medalii de aur la campionatele mondiale, inclusiv două la campionatele mondiale de atletism din 2007 și 2009, una
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești primește titlul de "„exarh al plaiurilor”", având astfel jurisdicție și asupra credincioșilor din Ardeal. În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și alianțe solide pentru a-și mări șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Trebuie menționat faptul că Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
fie luate despăgubiri de la compatrioții negustorilor datori, precum era obiceiul în evul mediu. Prin titlul său, Mircea avea conștiința că este un domnitor și stăpânitor ortodox, ales de Dumnezeu și uns de Biserica Răsăritului. Prin această formulare era subliniată și independența țării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun alt rege sau împărat. Titlul nu cuprinde însă și realitățile politice ale epocii, fiindcă Mircea nu stăpânește ca un autocrat absolut, ci
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
nașterea La Tene. Zona verde sugerează o prelungire probabil de influență Celtic în jurul -1000. Zona roșie indică o regiune posibil celtic în jurul -400 . Articol principal : Istoria de Alsacia . Spre deosebire de provinciile vecine și regiuni, Alsacia nu a fost niciodată perioadă de independență sau autonomie de forma centralizată cunoscut. Alsacia a fost mult timp caracterizat prin confederalism. Regiunea are cultură și dialect de a alemanilor ( a nu se confundă cu germanii ), care a stabilit în regiune în 378, alsacian astăzi este un dialect
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
fost și este cunoscută și sub următoarele nume: "Republică Sfanțului Marcu" ("La Repubblica di Sân Marco"), "Republică Leului" ("La Repubblica del Leone"), "Prealuminata" ("Serenissima") etc. Așezată la granița culturală cu Imperiul Bizantin, Veneția și-a dezvoltat un puternic spirit de independență care a dus la formarea unui oraș stat. Conducătorul politic era dogele (din latinescul "dux"), teoretic ales pe viață, dar în practică, în special în primele secole de existență a comunității, adesea constrâns să renunțe la propriul mandat ca urmare
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]