327,624 matches
-
dr. Jenő (Eugen) Yona Pfeffermann, medic obstretician și de familie, unul din conducătorii mișcării sioniste din Transilvania și Banat. Fratele său mai mare, Eran, s-a născut, conform dorinței părinților săi, la Ierusalim, cu un an și jumătate mai devreme. Familia s-a întors apoi la Timișoara. Tatăl a murit subit de inimă în 1944, când Reuven avea 8 ani. După ce a învățat o vreme la școala elementară evreiască din Timișoara, în anul 1946 mama Judith (Yehudit) Pfeffermann și cei doi
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
frați au învățat în regim de internat în satul de tineret Ben Shemen. În timpul asediului localității de către arabi în timpul Războiului de independență a Israelului, au fost evacuați cu ceilalți elevi în comuna Kfar Witkin. Ulterior s-au întors în casa familiei la Ierusalim. Din clasa a X-a Peffermann a studiat la prestigiosul liceu Beit Hakerem, devenit ulterior Liceul de pe lângă Universitatea Ebraică. În 1954 Pfeffermann a început studii de medicină la Universitatea Ebraică, în cadrul unui contract cu armata israeliană. O grea
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
în jurul anului 1280 de către episcopul Tobiaš al Pragăi că o fortificație gotica în stilul unui castel francez cu un plan dreptunghiular și turnuri rotunde care ies în afara la colțuri, ceea ce face posibilă o apărare mai eficientă. Cronicile atestă faptul că familia Benešévic din orașul apropiat Benešov a fost proprietara castelului în 1318 și că, în 1327, castelul a trecut în stăpânirea familiei Šternberk. În 1468 el a fost cucerit de trupele lui George de Poděbrady după un asediu care a durat
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
și turnuri rotunde care ies în afara la colțuri, ceea ce face posibilă o apărare mai eficientă. Cronicile atestă faptul că familia Benešévic din orașul apropiat Benešov a fost proprietara castelului în 1318 și că, în 1327, castelul a trecut în stăpânirea familiei Šternberk. În 1468 el a fost cucerit de trupele lui George de Poděbrady după un asediu care a durat aproape doi ani. Proprietatea a fost cumpărată în 1603 de Dorota Hodějovská de Hodějov, care a dispus realizarea unor modificări arhitectonice
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
lui George de Poděbrady după un asediu care a durat aproape doi ani. Proprietatea a fost cumpărată în 1603 de Dorota Hodějovská de Hodějov, care a dispus realizarea unor modificări arhitectonice în stil renascentist ce au alterat vechea fortificație gotica. Familia Hodějovský și-a fortificat proprietatea din cauza participării active la rebeliunea antihabsburgică din 1620. Castelul a fost achiziționat apoi de Albrecht von Waldstein și ulterior de Adam Michna de Vacínov. Michna a devenit notoriu prin reprimarea iobagilor, care s-au răsculat
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
Albrecht von Waldstein și ulterior de Adam Michna de Vacínov. Michna a devenit notoriu prin reprimarea iobagilor, care s-au răsculat împotriva lui și au ocupat castelul Konopiště în 1627. Suedezii au ocupat și au jefuit Konopiště în 1648, iar familia Vrtba a cumpărat apoi clădirea dărăpănata. Ulterior anului 1725 castelul a fost refăcut în stil baroc. Podul mobil a fost înlocuit cu un pod de piatră și în apropierea turnului de est a fost construită în zid o nouă intrare
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
dolari anual pentru a întreține castelul și recuperează o sumă aproximativa la fel de mare din vânzarea biletelor de intrare și din închirierea pentru evenimente ocazionale. În prezent, Prințesa Sophie von Hohenberg, o descendentă a lui Franz Ferdinand, solicită restituirea castelului către familia ei, care nu a fost recunoscută niciodată ca parte a Casei de Habsburg, pe motiv că dispozițiile articolului 208 din Tratatul de la Saint Germain și articolul 3 din Legea cehoslovaca nr. 354 din 1921 nu se aplică acesteia. Ea a
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
(n. 10 ianuarie 1938) este un fotograf ceh. Koudelka s-a născut în 1938 în Boskovice, Moravia. El a început să-și fotografieze familia și împrejurimile locuinței cu un aparat 6 x 6 Bakelite. A studiat la Universitatea Tehnică Cehă din Praga (ČVUT) între 1956 și 1961, obținând o diplomă de inginer în 1961. El a organizat prima sa expoziție fotografică în același an
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
Varșovia și zdrobirea încercărilor de reformă. Negativele lui Koudelka au fost scoase din Praga în mâinile unui agent Magnum și publicate anonim în revista "The Sunday Times" sub inițialele P. P. (Prague Photographer) din teama de represalii pentru el și familia lui. Fotografiile de la acele evenimente au devenit simboluri internaționale dramatice. În 1969 „fotograful ceh anonim” a fost distins cu Medalia de Aur Robert Capa a Overseas Press Club pentru realizarea unor fotografii ce necesită un curaj excepțional. Fiind recomandat autorităților
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
Trupa a fost fondată în anul 2000, de către Laurențiu Popescu și Vitalie Dani și a existat până în 2007, când s-a destrămat definitiv; Laurențiu Popescu și Diana Rotaru (Pleș) s-au lansat în cariere solo, iar Tatiana a emigrat cu familia în Canada. La începutul anului 2006 Savana a participat la preselecția națională pentru Eurovision în Moldova. Pentru materialele discografice ale formației, muzica a fost compusă în principal de Laurențiu Popescu și Vitalie Dani, iar textul a fost scris în cea
Savana (formație) () [Corola-website/Science/335934_a_337263]
-
Russula veșca (Elias Magnus Fries, 1836), denumită în popor vinețica, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase și
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
Cortinarius caperatus, sin. Rozizes caperata din familia "Cortinariaceae" și genul "Cortinarius", al cărui nume este derivat din două cuvinte latine ("(" = cortină, văl și ' = ridat). El este o ciupercă comestibilă denumit în popor ciupercă țigănească sau văloasa țiganilor. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
(n. 30 iunie 1885 în Holzschlag, Mühlviertel, Oberösterreich, d. 25 septembrie 1958, Linz), a fost un pădurar, naturalist, filosofie și inventator austriac. A avut trei copii: Walter, Margarete, Huberta. S-a născut într-o familie de pădurari din tată în fiu, "Fidus in silvis silentibus" ("încredere în pădurile tăcute, liniștite") era deviza familiei. Încă din copilărie a fost fascinat de modul de curgere al apei izvoarelor și a căutat să-i înțeleagă misterul. Crește într-
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
Linz), a fost un pădurar, naturalist, filosofie și inventator austriac. A avut trei copii: Walter, Margarete, Huberta. S-a născut într-o familie de pădurari din tată în fiu, "Fidus in silvis silentibus" ("încredere în pădurile tăcute, liniștite") era deviza familiei. Încă din copilărie a fost fascinat de modul de curgere al apei izvoarelor și a căutat să-i înțeleagă misterul. Crește într-un mediu natural și, refuzând să urmeze studii universitare pe care le considera ca fiind distrugătoare a capacităților
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
mondial, unde avea să fie rănit. După război, își reia meseria de pădurar lângă Linz. Urmarea lipsei de cai de tracțiune după război, el asigură transportul lemnului pe un torent de apă, punând în practică cunoștințe de plutărit din tradiția familiei. În perioada 1920 - 1924 administrează un district forestier sălbatic de 21 000 ha, la Bernerau, aparținând prințului Adolf de Schaumburg-Lippe, pentru valorificarea lemnului. propune construirea unui canal de flotaj lung de 50 km, cu deflectoare ce dădeau apei o mișcare
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
Armata Imperială Rusă din Moldova și a fost numit primul mareșal al Greciei moderne de către Ioannis Kapodistrias, erou al Războiului de Independență al Greciei. Ipsilanti a fost fratele lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul organizației Filiki Eteria. A fost membru al importantei familii fanariote Ipsilanti, fiind al doilea fiu al domnitorului Constantin Ipsilanti al Moldovei. El a fost trimis în Franța, unde a fost instruit la o școală militară franceză. S-a distins ca ofițer rus în campania militară din 1814. În 1821
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
pentru contribuția remarcabilă la pacea mondială. În prezent lucrează ca profesor și prodecan al Universității Nazarbayev din Kazahstan și deține în continuare cetățenia Statelor Unite. Alibek s-a născut în Kauchuk, în RSS Kazahă din Uniunea Sovietică (actualmente Kazahstan), într-o familie kazahă și a primit numele de Kanat Alibekov. El a crescut în Almatî (pe atunci, Alma-Ata), fosta capitală a republicii sovietice. Performanțele academice înregistrate pe când studia medicina militară la Institutul de Medicină din Tomsk, precum și dosarul de familie favorabil, au
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
într-o familie kazahă și a primit numele de Kanat Alibekov. El a crescut în Almatî (pe atunci, Alma-Ata), fosta capitală a republicii sovietice. Performanțele academice înregistrate pe când studia medicina militară la Institutul de Medicină din Tomsk, precum și dosarul de familie favorabil, au făcut să fie selectat să lucreze pentru Biopreparat, programul secret de arme biologice supervizat de Consiliul de Miniștri sovietic. Prima lui misiune (1975) a fost la sucursala est-europeană a Institutului de Biochimie Aplicată (IAB) de lângă Omutninsk, un combinat
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
Sovietică a fost dizolvată. În ianuarie 1992, la scurt timp după întoarcerea sa din SUA, ca protest împotriva continuării activității în unitățile de arme biologice, Alibek a demisionat din Armata Sovietică și din Biopreparat. În octombrie 1992 a emigrat cu familia sa în SUA, în ciuda faptului că acest lucru îi era interzis de către KGB. Alibek adaugă: Mult timp înainte de emigrare, am demisionat din Armata Sovietică, am renuțat la pozițiile științifice și administrative de la Moscova, am refuzat să accept cetățenia rusă, i-
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
poate fi considerată o defecțiune, chiar dacă medicii ruși nu doreau să mă duc în străinătate. Dar erau alte vremuri, nu eram cetățean rus și nu puteau să-mi facă nimic în mod oficial. Numai după aceea am emigrat cu toată familia mea.De când s-a mutat în SUA, Alibekov - care și-a simplificat numele în Kenneth (Ken) Alibek - a oferit guvernului informații detaliate despre programul de arme biologice al fostei Uniuni Sovietice și a depus mărturie în fața Congresului SUA, în numeroase
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
a fost distins cu o medalie de către Ministrul Educației și Științei din Kazahstan pentru contribuția sa în domeniul cercetării în țară. El continuă să lucreze ca medic, cercetător și profesor. Își păstrează cetățenia americană și locuința din SUA, unde locuiește familia lui. Unii observatori au pus la îndoială credibilitatea științifică a lucrărilor mai recente ale lui Alibek, precum și motivațiile sale:
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
până la vârsta de 5 ani și se mută apoi cu mama sa la Galați, unde va rămâne până la 18 ani. Urmeză secția reală a Liceului Vasile Alecsandri din Galați dar sufletul și prima dragoste îi rămân în teatru. Având în familie un regizor, era de așteptat ca întreaga copilărie a viitorului regizor să stea sub semnul timpului petrecut în teatru. „- Sunteți fiul unui cunoscut regizor român, Dumitru Dinulescu. V-a influențat acest lucru în alegerea carierei? "- Categoric! La un an mergeam
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
istorică. În acest loc a fost o casă distrusă cu prilejul bombardării orașului Praga de către americani, în 1945. Terenul și structura rămasă s-a ruinat până în 1960, când zona a fost curățată. Unul din terenurile vecine a fost deținut de familia lui Václav Havel, care și-a petrecut o mare parte din viață acolo. În 1986 (în perioada comunistă) V. Milunić, pe atunci un respectat arhitect din Cehoslovacia, a conceput ideea realizării unui proiect care să valorifice acel loc și l-
Casa care dansează () [Corola-website/Science/335980_a_337309]
-
din Afganistan. Potrivit lui , un grup de vânători l-a prins pe Kuchlug și l-a predat mongolilor, care l-au decapitat pe loc. După moartea lui Kuchlug, Imperiul Mongol și-a asigurat controlul asupra qara kitailor. Un alt segment al familiei domnitoare a qara kitailor, dintr-o dinastie întemeiată de , a rezistat în ca vasală a mongolilor, dar a încetat să existe ca entitate în timpul domniei căpeteniei mongole . Mongolii aveau acum un avanpost solid în Asia Centrală exact la granița Imperiului Khwarazm
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
O mie de ani mai târziu, în timpul regelui Matei Corvin, aici a fost o pădure de vânătoare, deși rămăseseră mai multe ruine romane (și pot fi văzute încă acolo). În secolul al XVII-lea, dreptul de proprietate a fost transmis familiei Zichy. Importanța sa a crescut din nou în secolul al XIX-lea, când contele István Széchenyi a înființat Șantierul Naval Óbuda. Prima navă cu aburi a fost lansată în anul 1836 și a fost numită "Árpád". Zidurile romane au fost
Insula Óbuda () [Corola-website/Science/335987_a_337316]