33,104 matches
-
sus de bucurie când toți acești străini au erupt subit pe teritoriul lor. Experiența vieții printre atât de mulți străini din locuri necunoscute era inedită pentru majoritatea europenilor. Dacă a fost relativ tolerată, doar cu explozii ocazionale de insulte și violență Împotriva comunităților de muncitori străini, e pentru că aceștia din urmă locuiau separat de populația locală, În suburbiile dărăpănate ale orașelor mari; pentru că nu reprezentau o amenințare economică Într-o epocă de ocupare completă a locurilor de muncă; pentru că, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germania și Austria), skinknuttar (Suedia) și londonezii teddy boys afișau o atitudine cinică, indiferentă, un amestec de Marlon Brando (În The Wild One șSălbaticulț) și James Dean (În Rebel Without a Cause șRebel fără cauzăț). Dar, În ciuda unor izbucniri de violență sporadice - cele mai serioase În Marea Britanie, unde bande de tineri Îmbrăcați În piele au atacat imigranții caraibieni -, acești tineri și hainele lor nu amenințau decât noțiunile de bunăcuviință ale unei generații mai În vârstă. Ei arătau diferit. Vestimentația specifică vârstei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jazzul nu a avut niciodată mare trecere, au fost imediat atrași de revoluția americană (și, la Începuturile ei, britanică) a muzicii pop: antrenantă, melodioasă, accesibilă, sexy și, mai presus de toate, a lor21. Dar nu era nici o revoltă În ea, violență cu atât mai puțin, și chiar sexul era ocultat de producătorii caselor de Înregistrări, managerii de vânzări și directorii stațiilor radio. Iar asta din cauză că revoluția inițială a muzicii pop a fost un fenomen al anilor ’50: nu a Însoțit transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locuiau În noile orașe, În turnuri și complexe uriașe de locuințe, erau nemulțumiți și nu au făcut din asta un secret. Dacă arhitecții și sociologii nu au Înțeles că proiectele lor vor provoca, peste numai o generație, excluziune socială și violență de grup, locatarii vedeau foarte clar ce Îi așteaptă. Până și cinematograful european - care până de curând zăbovise nostalgic asupra vechilor orașe și a vieții urbane - explora acum impersonalitatea rece, neîndurătoare a metropolei moderne. Regizori ca Antonioni sau Godard filmau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
boli nervoase sau scindare interioară, cum vedem În societatea de consum. Lumea chinezilor este compactă, integrată și perfect sănătoasă”. Revoltele țărănești din afara Europei mai aveau un atribut care le surâdea studenților și intelectualilor occidentali din acea vreme: erau violente. Desigur, violență se găsea din plin la numai câteva ore spre Est, În URSS și statele-satelit. Dar era a statului, a comunismului oficial. Violența revoltelor din Lumea a Treia era una eliberatoare. Sunt celebre cuvintele lui Sartre din prefața la ediția franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei mai aveau un atribut care le surâdea studenților și intelectualilor occidentali din acea vreme: erau violente. Desigur, violență se găsea din plin la numai câteva ore spre Est, În URSS și statele-satelit. Dar era a statului, a comunismului oficial. Violența revoltelor din Lumea a Treia era una eliberatoare. Sunt celebre cuvintele lui Sartre din prefața la ediția franceză a cărții lui Frantz Fanon Les damnés de la terre (Blestemații pământului, 1961): violența revoluțiilor anticoloniale este cea a „omului care se reinventează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și statele-satelit. Dar era a statului, a comunismului oficial. Violența revoltelor din Lumea a Treia era una eliberatoare. Sunt celebre cuvintele lui Sartre din prefața la ediția franceză a cărții lui Frantz Fanon Les damnés de la terre (Blestemații pământului, 1961): violența revoluțiilor anticoloniale este cea a „omului care se reinventează... să Împuști un european Înseamnă să omori doi dintr-o lovitură, să distrugi opresorul și pe cel oprimat În același timp: În urmă rămân un om mort și un om liber
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unde Începuse totul, care a fost destabilizat și discreditat fără să sufere reforme semnificative). Radicalii din 1968 au imitat până la caricatură stilul și accesoriile revoluțiilor trecute - ei evoluau, la urma urmei, pe aceeași scenă. Dar au jurat să nu repete violența lor. Prin urmare, „psihodrama” franceză din 1968 (Aron) a devenit pe loc obiectul nostalgiei În mitologia populară: o confruntare stilizată În care forțele Vieții, Energiei și Libertății bulversau platitudinea cenușie și plicticoasă a oamenilor din trecut. Protagoniștii principali au Îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era deopotrivă corupt și imun la schimbare: În alegerile parlamentare din 1968, și creștin-democrații, și comuniștii au câștigat mai multe voturi, celelalte partide rămânând pe dinafară. Dar dacă acest fenomen justifică nemulțumirea stângii extraparlamentare, el nu explică integral recursul la violență. Maoismul - sau, În orice caz, admirația oarbă pentru Revoluția Culturală chineză, aflată atunci În plină desfășurare - era mai pronunțat În Italia decât oriunde În Europa. Partide, grupări și reviste cu orientare maoistă, ușor de recunoscut după insistența cu care foloseau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istoria) și „indirect ideologice” (fizica, chimia, matematica). Combinația presupus maoistă de romantism revoluționar și dogmă muncitorească era ilustrată În publicația (și mișcarea) Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mișcarea) Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni era, cum nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni era, cum nu se poate mai potrivit, La violenza. Ironia situației nu a scăpat contemporanilor. Așa cum remarca regizorul Pier
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
privilegiați ai burgheziei urlau sloganurile revoluționare și Îi snopeau În bătaie pe păstrătorii ordinii publice, care erau, de regulă, fii de țărani din Sud transformați În jandarmi prost plătiți. Pentru oricine Își amintea trecutul recent al Italiei, aceste accese de violență nu puteau să sfârșească decât rău. În timp ce În Franța studenții flirtau cu ideea că autoritatea publică este vulnerabilă la provocări populare, iar instituțiile solide ale gaullismului Îi lăsau să se amăgească În această iluzie, radicalii din Italia aveau toate motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un membru al Kommunei care declara cu mândrie că, În materie de revoluție, orgasmul lui e mai important decât războiul din Vietnam a reapărut În anii ’70 Într-o tabără de gherilă din Orientul Mijlociu. În Germania, distanța de la moft la violență era mai mică decât oriunde. În iunie 1967, În cursul unei demonstrații la Berlin Împotriva șahului Iranului, studentul Benno Ohnesorg a fost Împușcat de poliție și a murit. Dutschke a declarat moartea lui Ohnesorg o „crimă politică” și a Îndemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Bonn, i-a avertizat pe Dutschke și pe prietenii lui să nu se joace cu focul. „Fascismul de stânga”, i-a amintit el liderului SDS, e la fel de letal ca și cel de dreapta. Cei care vorbeau cu ușurință despre „violența ascunsă” și „toleranța represivă” a pașnicei Republici de la Bonn - și care obligau autoritățile la reacții represive prin actele lor voluntare de violență reală - nu știau ce fac. În luna martie a anului următor, În timp ce liderii studenților radicali Îndemnau fără preget
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amintit el liderului SDS, e la fel de letal ca și cel de dreapta. Cei care vorbeau cu ușurință despre „violența ascunsă” și „toleranța represivă” a pașnicei Republici de la Bonn - și care obligau autoritățile la reacții represive prin actele lor voluntare de violență reală - nu știau ce fac. În luna martie a anului următor, În timp ce liderii studenților radicali Îndemnau fără preget la confruntarea cu „regimul” de la Bonn, iar guvernul amenința să răspundă provocărilor violente din Berlinul de Vest și de oriunde altundeva, Habermas
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Varșovia. În cercurile neostaliniste din partid au Început discuții sinistre despre pierderea controlului, iar unii chiar au anunțat la Moscova pericolul „revizionismului” În stil cehoslovac. Regimul Gomu³ka a contraatacat decisiv. Greva și protestele aferente au fost Înăbușite cu o violență considerabilă - un membru al Biroul Politic și doi miniștri importanți chiar au demisionat În semn de protest. Alți 34 de studenți și 6 profesori (inclusiv Ko³akowski) au fost dați afară din universitate. Mai târziu, când Primăvara de la Praga a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era că țara suferise În 1968 o psihoză În masă, că „falși profeți” exploataseră isteria aferentă și că națiunea trebuia readusă fără preget pe calea cea dreaptă, cu zăhărelul bunurilor de consum și cu biciul supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să contribuie la umilința colectivă. Ca și În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din nou În complice la propria ei Înfrângere. În 1972, poeții și dramaturgii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale Cortinei de Fier, iluziile au fost spulberate. Numai cei cu adevărat radicali și-au menținut decizia de a rămâne În afara consensului politic - angajament care, În Germania și Italia, ca și În Statele Unite și America Latină, i-a Împins la clandestinitate, violență și crimă. Pe termen scurt, realizările practice ale anilor ’60 păreau destul de firave. Vârsta legală pentru dreptul la vot a devenit 18 ani: mai Întâi În Marea Britanie, apoi În celelalte țări. Universitățile au Încercat, cu mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelice și dezinteresul electoratului tradițional au reușit să zdruncine Încrederea oarbă a generației de după război. Dincolo de accesele nebuloase de neîncredere și scepticism exista o amenințare foarte reală și, credeau contemporanii, foarte prezentă. După al doilea război mondial, conflictele civile și violența deschisă au ocolit Europa de Vest. Forțe armate au fost desfășurate cu urmări crâncene În toată Europa de Est, În coloniile europene, de-a latul Asiei, Africii și Americii de Sud. În afară de Războiul Rece, deceniile postbelice au adus lupte aprinse și letale: din Coreea până În Congo
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai băteau sau Împușcau civili (rar), era vorba despre străini, adesea de culoare 7. Dincolo de ciocnirile ocazionale cu manifestanții comuniști, forțele de ordine din Europa Occidentală erau rareori chemate de guverne să Înfrunte opoziția violentă; când acest lucru se Întâmpla, violența era adesea opera lor. Față de deceniile interbelice, străzile orașelor europene erau incredibil de sigure - lucru subliniat frecvent de cei care comparau societatea europeană atent reglementată cu individualismul galopant și crud din America urbană. Cât despre „revoltele” studențești din anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe scurt, comunismul sau fascismul, În avatarurile lor clasice, nu aveau nici un viitor În Europa Occidentală. Amenințarea reală la adresa păcii civice venea din cu totul altă parte. În decursul anilor ’70, societatea vest-europeană s-a confruntat cu două focare de violență. Primul era patologic - În sensul că izvora dintr-un disconfort străvechi, care lua Însă o Înfățișare foarte modernă. În regiunea bască din nordul Spaniei, În rândurile minorității catolice din Irlanda de Nord, În Corsica și În alte părți, vechile nemulțumiri s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Baader-Meinhof din Germania, Armata Republicană Irlandeză (Irish Republican Army - IRA), Organizația pentru Eliberarea Palestinei și Organizația Armată Secretă din Franța. Strategia ETA - și a suporterilor ei politici din Herri Batasuna, partidul separatist basc fondat În 1978 - era una de nedisimulată violență instrumentală: prețul apartenenței bascilor la Spania urma să devină inacceptabil politic. Dar, ca și IRA și alte organizații asemănătoare, ETA avea În același timp ambiția să funcționeze ca o societate În interiorul statului. Catolici, stricți și moraliști - stil ce amintea, paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măsură, pe cea britanică - În următoarele trei decenii au Început cu luptele de stradă din Derry, iscate de tradiționalul Marș al Ucenicilor din iulie 1969, ce comemora agresiv eșecul cauzei iacobite și catolice În urmă cu 281 de ani. În fața violenței publice crescânde și sub presiunea liderilor catolici din Londra, care solicitau o intervenție, guvernul britanic a trimis În Ulster forțe militare, preluând controlul ordinii În cele șase comitate. Armata, formată În cea mai mare parte din britanici, era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]