33,831 matches
-
numără printre manuscrisele medievale care conțin informații din cronica maghiară originală din secolul al XI-lea with its painted miniatures.. Cele mai multe situri arheologice din Bazinul Panonic datate ca fiind de secol IX au fost descoperite în regiunea Transdanubia a Ungariei contemporane, în regiuni care aparțin azi Slovaciei și în Transilvania. cercetările arheologice ale așezărilor rurale medievale timpurii de la Balatonmagyaród, Nemeskér și alte câteva locuri din Transdanubia demonstrează că principalele lor caracteristice (inclusiv tipul de locuințe și ateliere) nu s-au schimbat
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a fost întărită cu ziduri din piatră fără mortar pe la sfârșitul secolului. În jurul așezării au fost descoperite patru biserici înconjurate cu cimitire, dintre care cel puțin unul a fost folosit până în secolul al XI-lea. Au fost descoperite în Slovacia contemporană și în regiunile din vecinătate în așa-numitul „orizont Blatnica-Mikulčice” obiecte metalice care combină elemente ale culturilor avare și carolingiene din secolul al VIII-lea. De asemenea, a crescut numărul cazurilor de înhumare sub influența atât a ritualurilor de înmormântare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Hetumoger" existau doi lideri: un lider spiritual, "kende", și unul militar. "gyula". Aceeași autori notează că "gyula" comanda o armată de aproximativ 20.000 de călăreți, dar veridicitatea acestui număr este pusă la îndoială. Regino din Prüm și alți autori contemporani i-au descris pe unguri ca fiind un popor de războinici nomazi. Împăratul Leon Filozoful a remarcat importanța pe care o aveau acțiunile cavaleriei în tactica militară a ungurilor. Analizele făcute craniilor de cai găsite în mormintele războinicilor unguri nu
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
independenței față de Francia Răsăriteană. Puterea Moraviei a ajuns la apogeu în timpul domniei lui Svatopluk I (870-894), care a extins granițele statului său în toate direcțiile. Inima teritoriului Moraviei este regiunea de la nord de cursul Moravei, pe teritoriul Cehiei și Slovaciei contemporane. Constantin al VII-lea plasează însă „Moravia Mare nebotezată” cam prin regiunea dintre Belgrad și Sirmium (Sremska Mitrovica, Serbia). Afirmația împăratului Constantin a dus mai târziu la dispute cu privire la adevărata locație a Moraviei. Astefel, Péter Püspöki Nagy și Toru Senga
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
care să îi incite împotriva ungurilor. Pecenegii i-au atacat pe unguri, silind armatele maghiare să se retragă din Bulgaria. După cum consemnează Constantin al VII-lea, bulgari i-au atacat mai apoi pe unguri în regiunea Bugului de sud (Ucraina contemporană), ceea ce ar fi dus la plecarea definitivă a maghiarilor din stepele nord pontice. Pecenegii au distrus așezările maghiarilor. Supraviețuitorii acestui atac conjugat au hotărât să părăsească zona stepelor pontice și să traverseze Carpații în căutarea unei noi patrii. Se pare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
la atacurile pecenegilor . Suresele istorice oferă date diferite pentru momentul invaziei maghiarilor peste Munții Carpați. Cea mai timpurie, 677, este menționată într-o versiune din secolul al XIV-lea a „Croncii Maghiare”. Anonymous menționează cea mai târzie dată, 902. Sursele contemporane sprinină ideea conform căreia invazia a urmat războiului bulgaro-bizantin început în 894. De asemenea, ruta parcursă de unguri peste Carpați nu este cunoscută cu certitudine. Anonymous și Simon din Kéza plasează această rută prin pasurile nord-estice ale munților, în vreme ce Cronica
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
diferit numele celor care au condus acțiunile de cucerire. Anonymous îi numește pe Álmos, Előd, Künd, Ónd, Tas, Huba și Tétény, dar Simon din Kéza și Cronica pictată îi nemesc pe Árpád, Szabolcs, Gyula, Örs, Künd, Lél și Vérbulcsú. Sursele contemporane sau apărute la câteva decenii după eveniment atestă prezența în fruntea triburilor maghiare a lui Álmos (Constantin Porfirogenet), Árpád (Ghiorgios Amartolos și Constantin Porfirogenet), Liountikas (Constantin Porfirogenet) și Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
pecenegilor. Dacă moartea sa a fost un omor ritual, aceasta ar presupune că ungurii au urmat tradiția hazarilor, ai căror conducători, haganii, erau sacrificați în cazul dezastrelor care afectau statul și poporul ca întreg (Ahmad ibn Fadlan și al-Masudi). Cronicarul contemporan Regino din Prüm constata că ungurii „cutreierau sălbăticiile panonilor și avarilor și își câștigau hrana zilnică prin vânătoare și pescuit” după sosirea în Bazinul Panonic. Înaintarea maghiarilor către Dunăre se pare că la stimulat pe Arnulf, care fusese încoronat rege
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Bradley și Diana L. Paxson (aceasta din urmă nefiind creditată pe coperta cărții). În cronologia internă a seriei Avalon, acțiunea din prima parte a cărții se petrece după evenimentele descrise în "Sanctuarul", evenimentele din cea de-a doua parte sunt contemporane cu cele prezentate în "Preoteasa din Avalon", în timp ce a treia parte constituie un prolog al cărții "Negurile". Întrucât romanul "Sanctuarul" a avut parte de o primire bună în rândul cititorilor, editorii au îndemnat-o pe Bradley să scrie încă o
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
public cu o altă lucrare, "Capsula timpului", un monument realizat din bronz, amplasat în fața Primăriei municipiului Iași la aniversarea a 600 de ani de atestare documentara a orașului. În domeniul picturii, Felix Aftene este unul dintre cei mai activi artiști contemporani din România. Lucrările sale se găsesc în muzee și colecții private din țară și străinătate (S.U.A, Marea Britanie, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Israel). În 1997-1998, lui Felix Aftene i se acordă Bursă Uniunii Artiștilor Plastici, România. Realizează ilustrații
Felix Aftene () [Corola-website/Science/328647_a_329976]
-
4-6 greutăți. Fonturile pentru birou, internet și non-profesionale vin doar cu o greutate normală și bold. Fonturile profesionale pot avea greutățile standard: Formatul TrueType a introdus o scală de la 100 la 900 pentru greutate, unde 400 înseamnă „Regular”. În fonturi contemporane europene, în special cele române, stilul de font este de obicei conectat la un unghi constant pentru toate caracterele. După pantă, fonturile pot fi:
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
bulgarilor. Rebelii au reușit să îi înfrângă pe păgâni. Poporul păgân menționat în sursa bizantină a fost identificat ca fiind vechii unguri, aceasta fiind prima mențiune scrisă credibilă despre maghiari care nu a fost pusă la îndoială de niciun cercetător contemporan. "Annales Bertiniani" consemnează faptul că în 839, împăratul bizantin Teofil l-a rugat pe regel franc Ludovic cel Pios să îi ajute pe ambasadorii rusi, care vizitaseră Constantinopolul, să se reîntoarcă în patrie, deoarece „popoarele barbare și sălbatice” le puneau
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Rustah a menționat de asemenea în scrierile sale măsurile de apărare luate de hazari împotriva maghirilor și a altor popoare. Regiunile străbătute de unguri în timpul migrației lor din aria ocupată la începuturi până în zilele noastre sunt detaliate mai jos: Autorii contemporani numesc regiunea în care strămoșii maghiarilor au locuit inițial "Magna Hungaria" (Ungaria Mare). Ei își justifică alegerea pe documente scrise în secolele XII-XIII, care numesc această regiune "Ungaria maior" ori "Ungaria magna". În 1235, Fratele Julianus a localizat această regiune
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
energică a lui Aurel Grigoraș: H. Berlioz, C. Debussy, G. Verdi, G. Puccini, F. Liszt, M. Ravel, G. Mahler, F. Mendelssohn-Bartholdy, G. Gershwin, C. Orff etc. Nu au fost uitate nici lucrările compozitorilor români, atât cei înaintași, cât ai cei contemporani, cum ar fi: I. Vidu, Gh. Danga, S. Drăgoi, Ioan D. Chirescu, N. Lungu, Ț. Jarda, G. Enescu, P. Constantinescu, S. Toduta, V. Grefiens, R. Paladi, D. Popovici, M. Moldovan, M. Stanculescu-Vosganian, L. Comeș, C. Petra-Basacopol, GH. Dumitrescu, D. Capoianu
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
părți, în secolul al XX-lea concertul pentru vioară a fost structurat în patru părți de o serie de compozitori cum ar fi Shostakovich, Stravinski sau Berg. În unele concerte pentru vioară, în special din perioada barocă și din perioada contemporană, vioara (sau grupul de viori) este acompaniat de un ansamblu de cameră decât de o orchestră. De exemplu, "L'estro Armonico" de Vivaldi a fost compus pentru patru viori, două viole, violoncel și basso continuo iar primul concert pentru vioară
Concert pentru vioară () [Corola-website/Science/328671_a_330000]
-
La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său. Cartea este împărțită, așa cum se declară în prefață, în patru secțiuni: i) o cheie pentru politica externă în regiunile cele mai primejdioase și complicate ale scenei politice externe contemporane, regiunea nordicilor și sciților, ii) o lecție de diplomația de urmat în relațiile cu națiunile din regiunile de mai înainte, iii) un studiu cuprinzător geografic și istoric al majorității națiunilor vecine și iv) un sumar al istoriei interne recente, a
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
pentru Promovarea Unității Creștinilor, a împlinit vârsta de 80 de ani în data de 5 martie 2013, la mai puțin de o săptămână de la survenirea sedisvacanței. Cardinalului Kasper, ca decan de vârstă și unul din cei mai de seamă teologi contemporani, a fost considerat unul din oamenii-cheie ai conclavului, la care ceilalți cardinali au privit ca spre un punct de referință, asemeni rolului avut de cardinalul Franz König la alegerea papei Ioan Paul al II-lea.
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
Cehoslovaciei (până în 1938), iar din 1939 ca urmare a primului arbitraj de la Viena se pomenește în componența Ungariei hortyste. După al Doilea Război Mondial, este ocupat de trupele sovietce (1944) și anexat RSS Ucraineană, din 1991 face parte din Ucraina contemporană. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației așezării de tip urban Volovăț era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).
Volovăț, Ucraina () [Corola-website/Science/328727_a_330056]
-
total și recunoașterea unanimă. În anul 1908 a luat naștere "Cercul Impresioniștilor și Naturaliștilor Maghiari", grupul de artiști "MIÉNK". Liderii asociației sunt Pál Szinyei Merse, Károly Ferenczy și Rippl-Ronai. La prima lor expoziție de la ""Salonul Național" au fost prezentate curentele contemporane moderne. Începutul anilor 1910 i-a adus numai succese: în anul 1911 are o expoziție retrospectivă în sala din piață "Kristóf" a "Casei Artiștilor", în anul 1912 statul îi cumpăra tabloul intitulat "" Bunica mea"", în același an expune tablouri în
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
sârbesc, unde lucrează împreună cu pictorul austriac Kokoschka. Urmează o perioadă în care realizează mai ales pasteluri care înfățișează portrete feminine, modelul prferat fiind Elza Bányai, pe care o cunoscuse în 1915. În 1923 se hotărăște să realizeze o galerie a contemporanilor săi în portrete-pastel. József Rippl-Ronai a murit în vila "Romă" din Kaposvár pe 25 noiembrie 1927.
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
Născut la 15 august 1954 în România, la Ploiești, trăiește și lucrează la Paris și București. Absolvent al Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1979, Ștefan Râmniceanu este o figură reprezentativă a artei contemporane românești. Demersul său artistic, singular, n-a încetat de-a lungul anilor, încă de la primele expoziții, să capteze publicul, căci este, așa cum scria filozoful și criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, să irite și să surprindă; are
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
din Paris, "La Défense", galeriile "Louis", "F.H. Art Forum", "Visio Dell’Arte" la Paris; "Jardin de Lumière" în Belgia la Bruxelles, "HS Kunst" în Germania la Heildelbrg, "Uni-Terre" în Elveția la Geneva, "Alkent" în Turcia la Istanbul; târguri de artă contemporană în Franța, în Turcia, la Dubai ... criticii subliniind caracterul sau: De-a lungul anilor, Ștefan Râmniceanu s-a impus că unul din pictorii influenți ai diasporei românești la Paris. Televiziunea română îi consacră mai multe emisiuni. În 1993, Monica Zvirjinski
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
de Inspirație a artistului. Limbajul materiei este în centrul preocupărilor artistului; lucrările prezintă în majoritatea lor o structură tridimensională. Straturile suprapuse de pictură în culori atenuate dau lucrărilor sale o structură în relief, aproape sculpturala. La ora la care arta contemporană tinde să facă din provocare un sistem creativ, Râmniceanu alege spiritualitatea în arta. Artistul definește această căutare că un drum inițiatic spre figură arhetipala a „omului universal”, întruchipare contemporană a omului de la Renaștere. Văzută în adâncul ei, energia creatoare a
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
o structură în relief, aproape sculpturala. La ora la care arta contemporană tinde să facă din provocare un sistem creativ, Râmniceanu alege spiritualitatea în arta. Artistul definește această căutare că un drum inițiatic spre figură arhetipala a „omului universal”, întruchipare contemporană a omului de la Renaștere. Văzută în adâncul ei, energia creatoare a artistului evocă celebra maximă a lui Camus „orice blasfem este ceremonios, ține de sacru”- într-atât voința de ruptură care traversează creația să este plină de memoria tradițiilor. În
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
lui Alexios, fie ai lui Manuel, au fost și fratele său Mihailo Anđelović. El ar putea fi fost înrudit și cu nobilii Alessio și Peter Spâni prin Alexios al III-lea Angelos, care a fost probabil strămoșul lor. Deși sursele contemporane bizantine și Ibn Kemal îl considera sârb, unele surse otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]