32,796 matches
-
Por s-a interesat de subiecte ale evoluției și zoogiografiei care beneficiază de cercetarea zoologică din Israel - ca de pildă influența întâlnirii dintre continente (ex. Euroasia-Africa) asupra dezvoltării lumii vii, deosebirile și asemănările dintre lumea vie de pe uscat și cea maritimă , cum s-a dezvoltat lumea vie din Marea Roșie, legile migrării de ființe vii din Mediterană în Marea Roșie prin Canalul de Suez („Migrația Lessepsiană”), de asemenea a efectuat cercetări în Brazilia în Pădurea tropicală umedă atlantică. Preocupat de modificările ireversibile produse
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
sau comerciant. Mozaicul s-a conservat neobișnuit de bine, excepție făcând o avariere a imaginii uneia din cele două corăbii, în cursul săpării unui veceu turcesc în epoca otomană. În ciuda daunei, imaginile dau informații prețioase pentru cei interesați în istoria maritimă. Este vorba de corăbii de tipul "navis oneraria", nave comerciale de 80-150 tone, care erau utilizate pentru transportul unor mărfuri ca garum și grăunțe din Egipt la Roma. Arheologii Eli Haddad și Myriam Avissar sugerează ca absența de figuri umane
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
moment singura resursă care este exportată de pe acele pământuri. În portugheză, lemnul brazilian este numit pau-brasil, cuvântul "brasil" având sensul etimologic de "roșu ca un tăciune", format din latinescul "brasa" ("tăciune/jar") și sufixul "-il" (din "-iculum" ori "-ilium"). Hărți maritime au identificat o insulă numită "Bracile" în largul coastei de vest a Irlandei, în Oceanul Atlantic, începând cu 1325, într-un portulan realizat de Angelino Dulcert. Mai târziu, a apărut ca Insula de Brasil pe harta venețiană a lui Andrea Bianco
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
trăgând de la 8 până la 10 lovituri pe minut, cu un blindaj de peste 100 mm, a contribuit serios la apariția unor confuzii la această categorie de nave. Rolul unui crucișător greu era de a acționa în recunoaștere, rapid pentru o flotă maritimă, și să protejeze nave comerciale proprii sau să scufunde nave comerciale inamice. Crucișătoarele grele au apărut din anul 1915 până în 1945, precursorii lor fiind mai degrabă crucișătoarele ușoare proiectate în anii 1900 și anii 1910, decât crucișătoarele cuirasate înainte de 1905
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
scrisă de către Alfred Thayer Mahan în anul 1890 despre istoria confruntărilor navale. Cartea detaliază rolul puterii navale în secolul al XVII-lea și secolul al XVIII-lea, și discută diverși factori necesari pentru a sprijini și a obține superioritatea navală maritimă, cu accent pe ce anume se impune pentru a avea cea mai mare și cea mai puternică flotă. Oamenii de știință consideră că această carte a fost cea mai influență carte în domeniul strategiei navale. Politicile sale au fost adoptate
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
anume se impune pentru a avea cea mai mare și cea mai puternică flotă. Oamenii de știință consideră că această carte a fost cea mai influență carte în domeniul strategiei navale. Politicile sale au fost adoptate rapid de majoritatea puterilor maritime militare majore, în cele din urmă provoacând cursa înarmării navale în Primul Război Mondial.
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
permite flotei comerciale germane să iasă în larg pe oceane. Între timp, Royal Navy urma o strategie de a se atrage în luptă și de a distruge "Hochseeflote", sau de a menține forțele navale germane izolate și departe de căile maritime ale Angliei. Bătălia, care a implicat în total în jur de 250 de nave de toate tipurile, a început la ora 18:30, pe data de 31 mai 1916 și a durat două ore. Datorită condițiilor de vizibilitate reduse și
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
sudul statului Alabama, ambele fiind în limita zonelor 8 și 9 și împărtășesc aceeași minimă iarnă, dar nimic altceva în climatele lor. În timpul verii, climatul subtropical umed din Alabama este de aproximativ cu 20 °C mai cald decât climatul temperat maritim din Shetland, si exista doar câteva plante similare care pot fi cultivate în ambele locații. Datorită climei sale maritime, Marea Britanie este în zona de căldură AHS 2 (având de la 1 până la 8 zile cu temperaturi peste de 30 °C sau
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
în climatele lor. În timpul verii, climatul subtropical umed din Alabama este de aproximativ cu 20 °C mai cald decât climatul temperat maritim din Shetland, si exista doar câteva plante similare care pot fi cultivate în ambele locații. Datorită climei sale maritime, Marea Britanie este în zona de căldură AHS 2 (având de la 1 până la 8 zile cu temperaturi peste de 30 °C sau 86 °F), în conformitate cu AHS (American Horticultural Society), în timp ce Alabama este în zonele 7-9 (de la 61 la 150 zile cu
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
USDA. Ei identifica 45 de zone distincte în SUA, care încorporează intervale de temperaturi în toate anotimpurile, precipitații, modele de vânt, altitudine, și lungimea și structura sezonului de creștere. Datorită efectului moderator al Curentul Atlanticului de Nord asupra climatului temperat maritim irlandez și britanic, Marea Britanie și Irlanda au ierni mai blânde decât le-ar permite altfel poziția lor nordică. Acest lucru înseamnă că zonele de rezistență relevante pentru Marea Britanie și Irlanda sunt destul de mari, de la 7 la 10, așa cum se arătă
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
Lizard. Între timp flota engleză părăsește Insula Wight, unde în ultimele 10 zile fusese ajunsă de alte nave și de un escadron olandez comandat de Cornelis Evertsen. Dar o mare parte a marinei regale este deturnată pentru a proteja comerțul maritim de corsari, astfel că la final flota aliată numără doar 57 de nave de linie, cu un total de 4153 de tunuri, în timp ce flota lui Tourville numără 4600 de tunuri. Pe 5 iulie, Torrington vede flota franceză, dar evaluează o
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
au abandonat copii au, fără să știe, relații sexuale cu băieții lor ce se prostituează sau cu fetele lor devenite curtezane...”". Persoanele care se prostituau lucrau în bordeluri situate în cartiere binecunoscute pentru practicarea acestei activități, cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci. Din această categorie făceau parte și femeile din bordelurile de stat ateniene, conform lui Athenaios care-i citează pe autorul de comedii
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Amazon. Orellana a ajuns pe coasta Braziliei cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 1545 și a navigat 100 de leghe în delta Amazonului. O ambarcațiune fluvială a fost construită dar 57 de oameni au murit de foamete iar ultima ambarcațiune maritimă a eșuat. Naufragiații și-au găsit refugiu printre indienii prietenoși pe o insulă din deltă în vreme ce Orellana și o mână de oameni au pornit pentru a găsi mâncare și brațul principal al Amazonului. Când au revenit la tabără au constat
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
-lea, pentru navele care navigau înspre și dinspre mare a însemnat sfârșitul rolului preponderent internațional al orașului-port. Odată cu încheierea Păcii Westfalice, în 1648, care garanta independența provinciilor de nord, a dispărut și ultima speranță a redeschiderii râului Schelde pentru navigația maritimă. Antwerpen a rămas totuși un centru regional important. În secolul al XIX-lea, împăratul francez Napoleon Bonaparte a remarcat importanța orașului Antwerpen și a râului Schelde, pe care le-a comparat cu „o armă îndreptată spre inima Angliei”. Ulterior, el
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
aparate Lockheed Hudson. Pentru întărirea forței aeriene, comandanții britanici au hotărât rechemarea în Regat a escadrilei 22 (repratizate anterior frontului din Orientul Mijlociu). Escarila 407 cu rază lungă de acțiune a forțelor aeriene canadiene a fost repartizată pentru acțiunile de patrulare maritimă. De asemenea, peste 250 de avioane ale Grupului aerian RAF nr. 5 de bombardiere a fost repartizat pentru acțiunile de luptă împotriva vaselor germane. Comandamentul avioanelor de vânătoare a repartizat pentru această operațiune 21 de escadrile. Flotila germană a început
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
spre sfârșitul acestei perioade își fac apariția velierele, nave propulsate numai de forța vântului captată de sistemul de velatură. Cu toate că vikingii au perfecționat arta navigației, fiind primii care au renunțat la a mai naviga doar „la vedere” (în apropierea coastelor maritime) și s-au aventurat în largul Oceanului Atlantic, navele lor, vestitele „drakkare” nu pot fi considerate strict nave de război, ele servind și la explorare și transport de mărfuri. Carena acestui tip de nave avea coaste din lemn de stejar și
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
pretau la instalarea gurilor de foc (tunuri) la bordul lor, datorită deplasamentului superior celui al galerelor. Ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de galere a avut loc la Lepanto (7 octombrie 1571), când flota , o coaliție de state maritime catolice, a învins decisiv principala flotă a Imperiului Otoman, marcând astfel sfârșitul dominației turcești în Marea Mediterană. În secolul al XVII-lea, o dată cu dezvoltarea velierelor și cu perfecționarea artileriei, își face apariția "nava de linie", navă militară prevăzută cu numeroase guri
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
(în ) este o zonă maritimă litorală din regiunea Vlorë, care se află pe coasta Mării Ionice la poalele Munților Ceraunieni din sudul Albaniei. Ea nu trebuie să fie confundată cu întreaga coastă maritimă albaneză, care include atât Riviera, cât și zona de coastă în cea
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
(în ) este o zonă maritimă litorală din regiunea Vlorë, care se află pe coasta Mării Ionice la poalele Munților Ceraunieni din sudul Albaniei. Ea nu trebuie să fie confundată cu întreaga coastă maritimă albaneză, care include atât Riviera, cât și zona de coastă în cea mai mare parte plată din centrul și nordul Albaniei. În mod tradițional, regiunea începe la sud de Parcul Național Llogara, continuă în jos de-a lungul coastei prin
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
Rezistență albanezilor față de tratat a obligat Marile Puteri să returneze Imperiului otoman Gusinje și Plav acordând Muntenegrului în schimb orașul de coastă Ulcinj, majoritar albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra Ulcinj-ului și au forțat autoritățile otomane să-i țină pe albanezi sub control. Eforturile diplomatice și militare au reușit să păstreze controlul albanez în Epir, desi și acolo unele teritorii au fost cedate Greciei în 1881. În acel an
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Române. La 18 februarie 1930, căpitănia portului Brăila i-a eliberat livretul de marinar cu nr. 270 și îl convinge pe soțul ei să închirieze de la Serviciul Militar Român cargoul Oituz de 5.400 tone. A deținut postul de ofițer maritim III, ocupându-se de aprovizionarea cu alimente, evidența cheltuielilor, a conturilor și navlurilor, pe navele "Dacia", "Oituz" (1930 - 1932). Pe cargoul "Inginer N. Vlassopol", alături de soțul ei, a navigat în Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Baltică și a traversat Oceanul Atlantic ajungând până în porturile
Irina Constanziu-Vlassopol () [Corola-website/Science/332538_a_333867]
-
plecând cu cele două nave deținute în străinătate unde le înmatriculează sub pavilion Panama. La 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, a fost decorată de Regele Carol al II-lea „pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, clasa III. După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale „burgheze”, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale
Irina Constanziu-Vlassopol () [Corola-website/Science/332538_a_333867]
-
Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta. Tot de Ziua Marinei, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății Sale ,MIRCEA” și a creat „Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în „Virtutea Maritimă”. În anul 1933, s-a instituit Ziua Apelor, precedând Ziua Marinei și care a fost sărbătorită până în anul 1945. La 15 august 1936 a fost botezat în cadrul festiv al serbărilor, primul submarin românesc
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
Elisabeta. Tot de Ziua Marinei, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății Sale ,MIRCEA” și a creat „Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în „Virtutea Maritimă”. În anul 1933, s-a instituit Ziua Apelor, precedând Ziua Marinei și care a fost sărbătorită până în anul 1945. La 15 august 1936 a fost botezat în cadrul festiv al serbărilor, primul submarin românesc, NMS Delfinul. În anul 1938, datorită decesului
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
au participat și membrii Comisiei Aliate de Control. Între anii 1949-1953, Ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S., în ultima duminică din luna iulie. De la 1 august 1954, Ziua Marinei s-a serbat de Ziua Forțelor Maritime Militare, programul Zilei Marinei fiind politizat și adaptat noii ideologii. Începând cu anul 1960, manifestările au dobândit accente propagandistice, care includeau conferințe despre semnificația Zilei Marinei susținute de către ofițeri și propagandiști în întreprinderi și în garnizoanele de marină, înmânarea de către
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]