33,332 matches
-
fiind utilizată atât în pictură cât și în arhitectură, ceea ce a însemnat un pas imens în dezvoltarea esteticii și a conceptului de frumos prin imitarea naturii (mimesis). Desenul din epură evidențiază adevărata mărime a unghiurilor formate între razele vizuale și tablou. Unghiul de 90 de grade din ochi desemnează poziția punctului principal de vedere iar cel de 45 poziția punctului de distanță. Adevărata mărime a unghiurilor este vizibilă în vederea orizontală. În punctul pricipal de vedere vor fugi dreptele de capăt iar
Perspectivă () [Corola-website/Science/327242_a_328571]
-
ziua lansării, 10 băieți, 18 fete și 7 mame au intrat în casa Mireasă pentru fiul meu, adică un total de 35 de concurenți. În Marea Finală din 25 august 2012, 3 fete, 4 băieți și 4 mame au alcătuit tabloul final al sezonului, după eliminarea Andradei și a lui Octavian cu doamna Lena. În final, în urma voturilor, Edina și Adrian cu doamna Marioara au fost declarați câștigătorii primului sezon. Deoarece aceștia nu s-au căsătorit, Marele Premiu a fost împărțit
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
fiul meu. În luna februarie, 3 băieți, o mamă și 4 fete au mai intrat în competiție, adică un total de 32 de concurenți. În Marea Finală din 24 august 2013, 3 fete, 4 băieți și patru mame au alcătuit tabloul final al sezonului după eliminarea lui Răzvan și a doamnei Elenă. În final, în urma voturilor Lorena și George cu doamna Cristina au fost declarați câștigătorii celui de-al doilea sezon. Deoarece aceștia s-au căsători în Finala Lorena și George
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
băieți și 2 mame au mai intrat în Casă, adică un total de 41 de concurenți (cel mai mare număr de concurenți din istorie). În Marea Finală din 30 august 2014, 4 fete și 2 băieți fără mame au alcătuit tabloul final al sezonului, după eliminarea lui Laur și a lui Grigore. Pentru prima dată în concurs toate mamele au fost eliminate înainte de Marea Finală. În final, în urma voturilor Constantina și Raymond au fost declarați câștigătorii celui de-al treilea sezon
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
și 4 băieți, iar în aprpilie o fată au mai intrat în concurs, astfel numărul de concurenți intrați în competiție a crescut la 40. În Marea Finală din 29 august 2015, 4 fete și 2 băieți fără mame au alcătuit tabloul final al sezonului, după eliminarea lui Dănuț și a lui Teodor. În final, în urma voturilor Cristian și Elly au fost declarați câștigătorii celui de-al patrulea sezon. Aceștia s-au căsătorit în Marea Finală, însă cei doi vor trebui să
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
să respire din nou aerul competiției și a decis să se alăture celor aflați în casă. Ultima concurență ce a pășit în competiție în acest sezon a fost Denișa. La jumătatea lunii martie, ea a decis să facă parte din tabloul acestui sezon. Pe parcursul competiției numărul concurenților a scăzut vertiginos. Unii au fost eliminați. Alții au dat bir cu fugiții. Cu doar o lună înainte de finalul competiției, s-a dat startul eliminărilor directe, însemnând că respectivii concurenți erau eliminați chiar în
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
erau propuși, fără ca publicul să decidă timp de o săptămână dacă să plece sau să rămână. Publicul decidea de acum doar protejații. Pe rând, Liliana, Denișa, Emilia, Nicolae, Cătălin și Vladut au spus adio visului de a se vedea în tabloul final al competiției. Marea Finală a sezonului i-a găsit prezenți doar pe cei mai puternici 6 concurenți dintre cei 44 care au trecut pragul casei în această ediție: Mihaela, Constantin, Lavinia, Eduard, Adriana și Valentin. Dar chiar inainte de
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
pentru anumite momente ale filmului său profesionalitatea actorilor”". Nicolae Mateescu considera că această variantă a basmului este demistificatoare, "„ușor ironică, vag spirituală”", în care regizorul Gopo își dă frâu liber fanteziei, "„alăturând arbitrar un moș și o babă ca din tablourile lui Breughel cu extratereștri dansând într-un decor presupus terifiant, doi tineri frumoși ca Romeo și Julieta ai lui Zefirelli, cu o călătorie cosmică pe o scară și cu un simpatic cioroi animat”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
tatăl fetițelor la reparat la un atelier, dar meșterii de acolo nu apucă să se uite la el pentru că un băiat pasionat de electronică pe nume Bogdan își dă seama că trebuie schimbat antiparazitorul. Deasupra patului fetițelor se afla un tablou pe care erau desenați Oache, Scăpărici și Omide. În acea noapte, cele trei desene prind viață, Oache strănută, iar Maria se trezește din somn și se duce să se uite la televizor. Aparatul fusese lăsat deschis de către bunică, iar fetița
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
să schimbe antiparazitorul televizorului și să-i alunge pe faraziți. Fetițele strâng ghemul de lână și se trezesc brusc în pătuțul lor cu ghemul în brațe. Oache, Scăpărici și Omide se transformă în desene animate și își regăsesc locul pe tabloul din dormitor. "" este o coproducție româno-sovietică realizată de "Casa de Filme 5" din cadrul Centrului de Producție Cinematografică București (România), în colaborare cu studiourile "Mosfilm" și "Soiuzmultfilm" (Moscova, URSS). Scenariul a fost scris de Valentin Ejov și de Ion Popescu-Gopo, filmul
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
contabilitate, statistică și analiza macroeconomică utilizat în sintezele economice ale țărilor cu economie de piață, în statisticile O.N.U. și ale altor organisme internaționale. Contabilitatea națională se compune dintr-un ansamblu coerent și complet de conturi macroeconomice și tabele/tablouri având la bază o serie de concepții, definiții, clasificări și reguli contabile, acceptate la nivel internațional. Sistemele de contabilitate națională sunt relativ recente; necesitățile lor au fost reflectate prin publicarea în 1936 a ideilor lui Keynes aplicate că modele de
Sistemul conturilor naționale () [Corola-website/Science/327365_a_328694]
-
într-o epocă în care cinematograful lui Nicolaescu n-a mai făcut decât să pervertească politic, în mod sistematic, istoria. Filmul de față e un muzeu al figurilor de ceară lipsit de relieful unor credibile procese de conștiință, însăilare de tablouri alegorice, „cor vorbit” al lecturii stenogramelor, în ultimă instanță o eroare estetică. Unica dimensiune psihologică a personajelor e datoria, nu există erou căruia să nu i se înalțe ditirambi, fie el Mihai I sau Hitler, Antonescu sau Friessner. Monarhul aduce
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
se afla într-o stare avansată de degradare, umezeala și egrasia măcinând zidurile și întreaga structură. În urmă cu 15 ani ( 1996 ), în biserică se mai regăseau piese importante religioase de o valoare inestimabilă: altarul, cristelnița din bronz, steaguri, două tablouri cu primul și al doilea război mondial, orgă. Pentru protejarea lor, ele au fost mutate la Sibiu, în biserică rămânând doar soclul oval al cristelniței și suportul altarului. Biserica nu mai avea geamuri, locul lor fiind luat de panouri din
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm), la
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm), la Castelul Charlottenburg din Berlin (260 x 226 cm), la Muzeul național al Castelului Versailles (două versiuni: 271 x 232 cm și 267 x 230 cm) și
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
realiza un portret al Primului Consul, cu scopul de a-l amplasa în salonul „Marilor Căpitani” din Palatul Regal din Madrid. Prin acest gest, regele Spaniei voia să salute relațiile cordiale și cooperarea politică și militară dintre cele două state. Tabloul rămâne la Madrid după detronarea regelui Carol al IV-lea de către Napoleon, fiind remarcat în palatul regal de Abel Hugo, pajul lui Joseph Bonaparte, noul rege al Spaniei : În 1812, tabloul este luat de Joseph Bonaparte când fuge din Spania
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
și cooperarea politică și militară dintre cele două state. Tabloul rămâne la Madrid după detronarea regelui Carol al IV-lea de către Napoleon, fiind remarcat în palatul regal de Abel Hugo, pajul lui Joseph Bonaparte, noul rege al Spaniei : În 1812, tabloul este luat de Joseph Bonaparte când fuge din Spania și îl însoțește în exilul său din Statele Unite ale Americii, fiind atârnat în reședința sa din Point-Breeze. Portretul este dat fiicei sale Zénaïde Bonaparte, prințesă de Canino, care îl expune apoi
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
din Statele Unite ale Americii, fiind atârnat în reședința sa din Point-Breeze. Portretul este dat fiicei sale Zénaïde Bonaparte, prințesă de Canino, care îl expune apoi în vila Bonaparte (cunoscută anterior ca vila Paolina), reședința de la Roma a prinților de Canino. Tabloul este păstrat de urmașii săi până în 1949, când este lăsat moștenire de către nepoata sa Eugénie Bonaparte, prințesă de Moscova, Muzeului național din Castelul Malmaison (inventar MM 7149). Informat cu privire la comanda lui Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut lui
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
1949, când este lăsat moștenire de către nepoata sa Eugénie Bonaparte, prințesă de Moscova, Muzeului național din Castelul Malmaison (inventar MM 7149). Informat cu privire la comanda lui Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut lui David să realizeze trei replici ale tabloului: cea de-a doua versiune, destinată Castelului din Saint-Cloud (1801), a fost expusă împreună cu prima versiune la Luvru. Adusă la palat în 1802, mai întâi în Salonul lui Marte, apoi în sala tronului, ea a fost luată în iunie 1814
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
mari. Guvernul a acceptat în loc de alegorie o replică a portretului ecvestru. Directorul muzeelor, Dominique-Vivant Denon, a fost însărcinat la 29 martie 1803 să expedieze portretul lui Napoleon tinerei Republici Italiene și vicepreședintelui ei, Francesco Melzi d'Eril: Livrat în 1803, tabloul a fost confiscat de austrieci în 1816, dar era încă depozitat la Milano prin anii 1825, milanezii refuzând să-l predea austriecilor. Tabloul a fost instalat în Palatul Belvedere din Viena, în 1834. Expus o lungă perioadă la Muzeul de
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
expedieze portretul lui Napoleon tinerei Republici Italiene și vicepreședintelui ei, Francesco Melzi d'Eril: Livrat în 1803, tabloul a fost confiscat de austrieci în 1816, dar era încă depozitat la Milano prin anii 1825, milanezii refuzând să-l predea austriecilor. Tabloul a fost instalat în Palatul Belvedere din Viena, în 1834. Expus o lungă perioadă la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, a fost readus în palat în anii 1990 (inventar ÖG 2089). A fost realizată și o a cincea
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
în palat în anii 1990 (inventar ÖG 2089). A fost realizată și o a cincea versiune (Muzeul Național al Castelului Versailles) de către David, rămasă în atelierele sale succesive din Paris și din timpul exilului său de la Bruxelles. La moartea pictorului, tabloul atârna pe partea opusă a patului său. Pus în vânzare fără succes de către familia sa în 1826, a fost cumpărat de baroneasa Pauline Jeanin, fiica lui David, în 1835. Expus în 1846 în Bazarul Bonne-Nouvelle, unde a fost remarcat de
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
-l amplaseze pe scara de onoare a Castelului de la Saint-Cloud pentru a înlocui portretul ecvestru al lui Ludovic-Filip I, în 1856, dar opera de artă a fost amplasată în cele din urmă în Palatul Tuileries. Făcând parte din lista civilă, tabloul a trecut, după abdicarea lui Napoleon al III-lea, în mâinile prințului Napoléon Jérome, care l-a atârnat în Castelul de la Prangins. În 1979, tabloul este cedat de către prințul Ludovic Napoleon Castelului de la Versailles (inventar MV 8550). Cele cinci versiuni
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
a fost amplasată în cele din urmă în Palatul Tuileries. Făcând parte din lista civilă, tabloul a trecut, după abdicarea lui Napoleon al III-lea, în mâinile prințului Napoléon Jérome, care l-a atârnat în Castelul de la Prangins. În 1979, tabloul este cedat de către prințul Ludovic Napoleon Castelului de la Versailles (inventar MV 8550). Cele cinci versiuni ale tabloului sunt de dimensiuni mari și apropiate (2,6 x 2,2 metri). Napoleon este reprezentat călare, în uniformă de general șef, purtând pe
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
trecut, după abdicarea lui Napoleon al III-lea, în mâinile prințului Napoléon Jérome, care l-a atârnat în Castelul de la Prangins. În 1979, tabloul este cedat de către prințul Ludovic Napoleon Castelului de la Versailles (inventar MV 8550). Cele cinci versiuni ale tabloului sunt de dimensiuni mari și apropiate (2,6 x 2,2 metri). Napoleon este reprezentat călare, în uniformă de general șef, purtând pe cap un bicorn cu galoane de aur, înarmat cu o sabie de felul celor folosite de mameluci
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]