33,831 matches
-
Morgaine, Mare Preoteasă a Avalonului (rămasă în legendă ca vrăjitoarea Morgan le Fay). Seria explorează povestea Regelui Arthur și legendele legate de ea din tr-o perspectivă feministă, dar și incorporând personaje și evenimente istorice, elemente de păgânism celtic și tradiții contemporane neo-păgâne. Printre temele frecvente ale seriei se numără conflictul ideologic dintre personajele păgâne și creștine, precum și credința că există înțelepciune în ambele tradiții. Elementul de legătură între romane este însuși Avalonul și ideea că unele dintre perechile de iubiți din cadrul
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
Cetățean de Onoare al municipiului Timișoara, 2016 Ion Cocora, Privitor că la teatru, I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1975 și Privitor că la teatru IV, Cluj-Napoca, 2003; <br> D. R. Popescu, Virgulă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978; <br> Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei contemporane, București, Editura Albatros, 2000; <br> Dumitru Micu: Istoria Litereturii Române; de la creația populară la posmodernism, București, Editura Saeculum, 2000;<br> Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Timișoara, Editura Marineasa, 2000;<br> Olimpia Berca, Lecturi provinciale, Timișoara, Editura Eubeea
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
Teatrul Național M. Eminescu Timișoara, 1945-2004, Ed. Brumar 2006:<br> Ion Iovan, Concordii cu artiști și expoziții, Timișoara, Editura Brumar, 2006;<br> Eugen Dorcescu, Poetica non-imanenței, Semănătorul, ed, online-iulie 2008 și București, Editura Palimsest, 2009;<br> Irina Petraș, Literatura romînă contemporană, București, Editura Ideea europeană, 2008;<br> Ion Arieșanu, Printre înțelepți, Timișoara, Editura Eubeea, 2008;<br> Pavel Petroman și Ioan Petroman, Personalități de marcă din Timișoara, La Timișoara..., Timișoara, Editura Eurostampa, 2008;<br> Lăcrimioara Ursa, Peceta destinului, creatori din Banat, Timișoara
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
Cultură și Patrimoniu Cultural al Judeșului Timiș, Editura Graphite, Timișoara Liviu Ciulei, "Caiet -program", T.N.T. 1972;<br> Adriana Șimlovici, „Orizont”, nr. 48, 1972; <br> Radu Albala, „Teatru”, nr. 11, 1972;<br> Olimpia Șerban, „Orizont”, nr. 50, 1972; <br> Cornel Ungureanu, „Contemporanul”, nr. 14, 1983; <br> Laurențiu Ulici, „România literară”, nr. 18, 1983; <br> Irina Petraș, „Tribuna”, nr. 31, 1983;<br> Ion Arieșanu, „România literară”, 23 februarie, 1984; <br> Irina Petraș, „Steaua”, nr. 6, 1985; Ioan Cristescu, „România literară”, nr. 40, 1989
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
engleză. Gibran Khalil Gibran nu a fost un reprezentant tipic al Renașterii arabe, deși a influențat fără îndoială atmosfera intelectuală în lumea arabă din perioada în care a trăit și ulterior. A fost printre primii autori care le-au sugerat contemporanilor existența unui "spirit oriental" opus Occidentului materialist.
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
înnobilat și Mihail Rácz. Deoarece Petru Rácz I. și Zamfira au avut doar un singur urmaș pe linie bărbătească, Adam, atunci se poate admite posibilitatea, că Mihail Rácz a fost rudă foarte apropiată a lui Petru Rácz, amândoi au fost contemporani, cunoscuți, respectați și răsplătiți în epocă pentru serviciile și meritele lor diplomatice și militare. Petru Rácz I. a fost curtean ("familiaris"), la Curtea de la Viena a Împăratului Rudolf al II-lea, la Curtea lui Ștefan Báthory, principele Transilvaniei și rege
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
a secolului al XX-lea. Împreună cu Marie-Dominique Chenu, Henri de Lubac, Jean Daniélou și alții, Yves Congar a introdus istoria în metoda teologică. Prin publicațiile sale, prin colecția "Unam Sanctam", creată în 1937, el a contribuit cu forță la ecleziologia contemporană. Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu lucrarea « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » (1937), Yves Congar dă o valoare teologică pozitivă ecumenismului. „Această carte, de o foarte mare importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească teologic
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
VI-lea era familiarizat cu opera lui Congar, tânărul Karol Wojtyła, viitorul Ioan Paul al II-lea, a fost și el influențat de opera lui Yves Congar, începând din 1946. Yves Congar arăta aceeași pasiune pentru Biserică și pentru lumea contemporană. El a marcat, în mod profund, teologia secolului al XX-lea. Sprijinindu-se pe o cunoaștere profundă a istoriei și o frecventare asiduă a izvoarelor, îndeosebi din Sfânta Scriptură și patristice, el a contribuit la pregătirea teologică a marilor texte
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
asistați de doi cezari, Maximinus Daia și Flavius Valerius Severus. În aceeași zi, colegul său Maximian a abdicat la Milano și și-a cedat puterile lui Constantius. Această abdicare a fost un act politic nemaivăzut care i-a uimit pe contemporani: Dioclețian a redevenit simplu cetățean (deși și-a păstrat demnitatea de August) și s-a retras în regiunea sa natală unde-și construise o reședință la Split în exact acest scop. Cu puțin trecut de 60 de ani, el a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
acest context. Mausoleul este înconjurat cu un portic de 24 de coloane, din materiale diverse, susținând capiteluri corintiene, și acoperite de o plăci așezate pe o arhitravă pe fațada exterioară a Mausoleului. Mausoleul lui Dioclețian este comparabil cu alte monumente contemporane cum ar fi Mausoleul lui Galerius de la Salonic (în realitate, fără îndoială un templu al cabirilor), și mai ales Mausoleul lui Maxentius de pe Via Appia din Roma. Analogia monumentului cu Rotonda lui Galerius de la Salonic l-a făcut pe N.
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
apartamentelor. Spațiul îngust situat între cele două temenosuri spre nord și apartamentele private spre sud este ocupat de două mici ansambluri termale, fiecare cu propria palestră și cu acareturile proprii. Cele două băi au fost descoperite abia cu ocazia săpăturilor contemporane și au rămas multă vreme puțin cunoscute. Au fost identificate mai multe piese provenite din hipocaust, ca și un "praefurnium" pentru băile din vest. Alimentarea cu apă a acestor terme și a ansamblului palatului se făcea printr-un apeduct care
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ale reședinței. Denumirea de „palat” atribuită frecvent complexului architectural de la Split poate fi una eronată: abdicând oficial, Dioclețian a redevenit un simplu cetățean și în această postură și-a petrecut ultimii ani ai vieții în această reședință, pe care izvoarele contemporane o desemnau fără ambiguitate ca "vilă". Deci nu există nicio mărturie că monumentul ar fi servit drept "palatium" (termen latinesc care este originea etimologică a cuvântului „palat”), adică edificiu conceput simultan pentru a cuprinde reședința privată imperială și pentru desfășurarea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în care a ocupat această reședință, iar principala sa activitate atestată nu este guvernarea țării, ci grădinăritul — luând în calcul și revenirea care îi este atribuită la întâlnirea de la Carnuntum. Arhitectura complexului din Split a fost apropiată de alte construcții contemporane: Dioclețian a construit un veritabil palat în timpul domniei sale, la Antiohia, care nu este cunoscut decât prin descrierea pe care a lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei, în spatele unei verande monumentale, în vreme ce una din fațade dădea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
doar parțială, întrucât dovezile documentare arată clar că palatul a continuat, până în secolul al VI-lea, să găzduiască oaspeți de seamă. După o altă ipoteză mai recentă, această incompatibilitate, deja subminată de surse, este în mare parte doar o prejudecată contemporană: activitățile textile, în deosebi vopsitoria, erau prezente adesea în centrele orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și abundentă cu apă: la Split, aceasta era asigurată de apeductul monumental, probabil executat inițial pentru palat, și a cărui capacitate de 1,1 milioane m³ pe zi pare a fi disproporționată în raport cu dimensiunile complexului. Cu titlu de comparație, sistemul contemporan de aducțiune a apei în Split are o secțiune de dimensiuni comparabile (0,75 × ) cu cea a apeductului și alimentează o populație de de locuitori. Apeductul antic de la Salona era mai puțin important ca cel de la Split, deși deservea un
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
furnizate de desenele lor despre orașul medieval. După aceea, abia la începutul secolului al XX-lea au fost realizate, la câțiva ani depărtare unul de altul, cele două mari studii științifice ale palatului, care încă mai stau la baza bibliografiei contemporane. Primul este opera arhitectului austriac Georg Niemann între 1905 și 1910, iar a doua aparține francezilor și Jacques Zeiller între 1906 și 1910. După aceste două studii fondatoare, lucrul a continuat. În 1924, casa episcopală de lângă catedrală a fost distrusă
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
istorici, printre care Łukasz Górnicki, Jan Kochanowski, Marcin Kromer, și Mikołaj Rej care l-au lăudat pentru lupta în numele adevărului și împotriva ipocriziei. Despre viața bufonului Stańczyk nu se știe mai nimic, chiar numele fiind o chestiune de dispută. Sursele contemporane amintesc de bufonii Gaska și Stańczyk. Ambele nume apar în două poeme scurte scrise de către Jan Kochanowski. Numele celor doi bufoni nu sunt niște nume proprii, ci sunt diminutivele cuvintelor „gęś” (de gâscă) și Stanislaw. Toate supozițiile menționate până acum
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
departe ʻUmar bin ʻAbd Allăh Ibn Abī Rabiʻa. Într-un "ḫabar" din "Kităb al-Aġănī" , autorul indică genealogia poetului, rangul familiei sale, rangul poetului în tribul Quraiš, apoi urmează numeroase paragrafe care descriu fascinația pe care poezia luiʻUmar a stârnit-o contemporanilor săi și celor ce le-au urmat. Societatea acelor timpuri se împărțise în două părți: pe de o parte erau poeții și criticii care afirmau predominanța poeziei, iar pe de altă parte erau juriștii și conservatorii care criticau poezia , însă
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
a vieții. Întreaga lume musulmană îl cunoaște sub numele de Rumi. E foarte greu să despărțim,în biografia lui Mawlana Jalal ad-Din, partea de istorie și partea de legendă. În general, datele biografice cele mai relevante sunt preluate din surse contemporane sau cu puțin posterioare morții maestrului. S-a născut la 30 septembrie 1207 în Balkh,oraș celebru prin frumusețea lui, din Khorasan. În acel oraș, loc de proveniență a unor oameni precum Ferdowsi, Avicenna si Al- Ghazali, familia lui Jalal-ad-Din
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
și portretele celor doi domnitori bulgari. Antoni Piotrowski a fost membru fondator, în anul 1897, a Societății artiștilor polonezi „Sztuka”. Artistul a avut discuții premergătoare încă din anul 1891 cu Jacek Malczewski pentru a crea o „Uniune” a artiștilor moderni (contemporani) polonezi. În anul 1900, Piotrowski se mută la Varșovia și în 1905 a devenit din nou corespondent de război, de această dată în Manciuria. În anul 1925, la un an de la moartea sa, la Galeria de artă Zachęta din cadrul Muzeului
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
lui Ortrud. Este posibil ca Wagner s-a gândit la Radbod istoric, deși el a murit cu 150 de ani înainte de nașterea lui Henric I al Germaniei, un alt personaj în operă, care nu ar putea, prin urmare, să fie contemporan cu fiica lui Radbod. În seria de nuvele "The Hammer and the Cross" a lui Harry Harrison, Radbod devine fondator al "Căii", un cult păgân organizat, creat pentru a combate eforturile depuse de misionarii creștini.
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
Să ieși din viața mea cu o lumânare în buzunar”) Cetățean de onoare al orașului Huedin Diplomă de fidelitate (Arad, 2006) Pavel Dan (2008) Premiul pentru “Cocosul și Cocoașă” (Vișeul de Sus, 2009) Profesorul Anului (2009) Irina Petraș, "Literatura română contemporană", Ed. Ideea Europeană, p. 487 George Mirea, "Dacă aș scrie o carte despre... în Memorii ficționale ÎI", p. 268, Ed. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2009 Radu Țuculescu, "Jojolica c’est... pas moi! în Românul erectil", Ed. Limes, Cluj, 2010, p. 166
Alexandru Jurcan () [Corola-website/Science/329369_a_330698]
-
domenii ale vieții lasă adolescenților sentimentul lipsei de valoare, scăderea stimei de sine, confuzie de identitate, astfel iscându-le conflicte interioare destul de puternice care pot duce la dezechilibre emoționale și în cele din urmă la un comportament deviant. În societatea contemporană tendința adolescenților de a se afilia unor grupuri de referință are un impact destul de mare asupra comportamentului lor, deoarece pe de-o parte le poate permite afirmarea de sine, conștientizarea dorinței de a se delimita de autoritatea familiei și a
Comportament delincvent () [Corola-website/Science/329375_a_330704]
-
la Washington (1958-1960). În martie 2007 s-a însurat cu Anna Myslowska, traducătoare de literatură (inclusiv cărțile lui Rachel Bilington și J.M Coetzee). A tradus literatură anglosaxonă (de ex. Sinclair Lewis), a fost autorul operelor de literatură clasică și contemporană. Universal e cunoscut ca autor al operelor fundamentale de lexicografie și enciclopedice. Membru PPR (1946-1948), PZPR(1948-1981). A făcut parte din Asociația Literaților Polonezi (1949-1983) și Asociația Scriitorilor Polonezi (1989-2007). A locuit în Varșovia, pe strada Koszykowa nr. 1. A
Władysław Kopaliński () [Corola-website/Science/329421_a_330750]
-
Agenția de Servicii Literar-Artistice (AULA) 1987, urmând să fie transformată în Editura AULA(1990- ). A lucrat și ca medic privat 1994-2010. Cercetător științifico-didactic în Departamentul de Stiințe Umaniste UKSW 2000- , profesor asociat 2010- Fondatorul și directorul studiilor postuniversitare de Editură Contemporană UKSW 2000- Președinte al Departamentului de Editură și Critică de text la Institutul de Filologie polona UKSW 2005- ,Membru al Asociației Literaților Polonezi 1970-1983, Asociația Scriitorilor polonezi 1989- , Comisia de Frazeologie a Comitetului de Lingvistică PAN 2003- A obținut bursa
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]