34,136 matches
-
acest tip de bolnav o atitudine autoritară, energică, încercând să-l mobilizeze pentru a putea colabora activ, în vederea vindecării. 2) Nerăbdătorul - este tipul de bolnav care privește suferința sa cu mai multă seriozitate și grijă, dar care nu poate fi convins de importanța sau de severitatea bolii, de pericolele pe care aceasta le implică. El este nerăbdător, minimalizează boala, schimbă frecvent medicii și tratamentele prescrise, neputându-se conforma regimului de disciplină terapeutică. În aceste cazuri, medicii trebuie să fie circumspecți, să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de observație Are o valoare esențială. El constă în surprinderea esențialului, în degajarea faptelor semnificative, importante, din mulțimea de date inutile, în căutarea celor mai clare și directe căi de abordare a problemelor medicale ale bolnavului. 4) Arta de a convinge Este persuasiunea bolnavului. Prin aceasta medicul trebuie să-și apropie bolnavul, să-l atragă, să-i susțină moralul, evitând dizarmoniile dintre el și pacient, care pot avea consecințe nefaste. În sensul acesta M. Durand descrie patru tipuri de „dizarmonii între
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cerebrale cu localizare temporală. 4) Halucinațiile B. Ball definește halucinațiile ca fiind „percepții fără obiect”. Spre deosebire de iluzii care sunt percepții deformate ale unor obiecte existente în realitate, în cursul halucinațiilor, obiectul perceput lipsește din câmpul realității perceptive, dar bolnavii sunt convinși de existența și veridicitatea acestuia. Halucinația este o experiență psihopatologică interioară care face ca individul să se comporte ca și cum ar avea o senzație sau o percepție reală, deși condițiile exterioare pentru realizarea acesteia lipsesc (A. Porot). Ca și iluziile, halucinațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care el este incapabil de a putea reacționa în alt fel. 4) Funcția ordalică: în această situație suicidul apare ca o probă, ca o mărturie, un test particular pe care persoană respectivă îl face în fața semenilor săi pentru a-i convinge cu acest ultim argument (gestul mortal) de justețea ideilor sale. Remarcăm aici o nota de histrionism. 5) Funcția catastrofică: suicidul apare, în acest caz ca un tip de reacție de inadaptare la situațiile vieții, o lipsă de voință, panică, angoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adaptare-integrare socială. Din acest motiv, circumstanțele pot favoriza declanșarea delirului. 2) Delirul de persecuție În acest caz bolnavul vede ceea ce se petrece în jurul său interpretând aceste evenimente ca pe ceva îndreptat împotriva sa. El devine suspicios, bănuind sau fiind chiar convins că cineva „din afară” vrea să-l facă să sufere, să-l minimalizeze, să-l distrugă. Delirul de persecuție apare în cursul psihozelor presenile și la paranoici. 3) Delirul de urmărire În cazul, acestei forme de delir totul începe cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se crede iubită de un anumit bărbat care însă nu lasă să se vadă acest lucru. În general, aceste persoane nu se cunosc și nu au avut niciodată nici un fel de relații directe și personale între ele. Bolnava este ferm convinsă de existența acestui sentiment din partea celuilalt. 5) Delirul de gelozie Acest tip de delir apare în cadrul relațiilor dintre doi parteneri care sunt, de regulă, căsătoriți. Este mai frecvent la bărbați decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a se autoconsidera ca atare, își au originea în convingerile delirante ale bolnavului. În același timp, acest nou „mod de a fi” și „mod de a se înfățișa” vor justifica delirul în care bolnavul „vede” și caută ca să-i convingă și pe ceilalți de noul său „rol” sau „misiune” pe care le are de îndeplinit. Tulburările de personalitate de tipul pierderii sau schimbării identității Eului sunt secundare delirului. Atât tematica delirantă, cât și identitate persoanei bolnavului vor fi concordante, și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane, situații sau fapte văzute sau trăite anterior. Este înrudită cu fenomenele similare: „déja connue”, „déja vécu” (paramnezie). Delir: tulburare de gândire sistematizată în jurul unei teme centrale sau difuză, nesistematizată, în opoziție flagrantă cu realitatea, de care bolnavul este ferm convins și care are un caracter ireductibil. Este o tulburare intelectuală. Demență: deteriorare psihică globală caracterizată printr-o slăbire progresivă și generală a vieții psihice, dând bolnavului aspectul de stupiditate, cu caracter ireversibil, reducând persoana respectivă la o existență pur vegetativă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
6. Aparența și esența personajelor Comicul piesei naște din nepotrivirea dintre esența personajelor și aparențele pe care acestea le întrețin. De aceea personajele cele mai satirizate, cele mai comice din piesă sunt Jupân Dumitrache și Rică Venturiano. Jupân Dumitrache este convins de trăinicia principiilor sale, deși acestea sunt trădate de celelalte personaje, desigur, fără ca el să își dea seama. Onoarea de familist, încrederea în Chiriac sunt distruse de soția și de omul lui de încredere care, în actul I, scena IX
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
quiproquo-ului. De fapt, toate comediile principale contribuie la încurcătura de situație sau de persoane și la momentele bufe. Confuzia pe care o face Rică între numărul 6 și numărul 9 își are echivalentul în eroarea lui Leonida atunci când este convins că este urmărit de reacțiune sau în răvașele pierdute și regăsite din O scrisoare pierdută și chiar din D-ale carnavalului. De asemenea, urmărirea lui Rică și butoiul în care se ascunde fac parte din același lanț ca și pregătirile
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
calitate: luciditatea, deoarece amorul ei nu este pasional și nu îi întunecă judecata. În această perspectivă sumbră este normală disperarea ei, mai ales că Tipătescu refuză să cedeze în fața șantajului. Dar Zoe este o femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul să susțină candidatura lui Cațavencu, prețul șantajului în schimbul scrisorii. Mai puțin convins este Trahanache, care insistă că este o plastografie. Când Trahanache le comunică Zoei și lui Tipătescu marea lui descoperire, acesta „sărută repede pe Zoe“, care, speriată de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și Cațavencu schimbă replici care reprezintă mostre de exprimare incoerentă și semidoctă a unor demagogi. Referindu-se la comicul caragialian, Ion Șerdeanu afirmă: „Comicul lui Caragiale - a acestui om care a râs printre lacrimi - molipsește pe toți spectatorii care se conving că se găsesc în fața unui genial dramaturg din familia lui Aristofan, Goldoni, Molière, Gogol.“ (Critica teatrală străină despre O scrisoare pierdută. În: „Tribuna“, VI, 1962, n. 6, 19 aprilie, p. 10) 5. Referințe critice la teatrul lui Caragiale 5.1
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mezinului? Pentru el, să vîndă este imposibil: "Nici cînd ne mergea prost nu m-am gîndit la asta!" Este imposibil să lase conducerea întreprinderii unui salariat: "Asta e de neconceput." Este imposibil să nu-i succeadă fiul cel mic. E convins deja de vreo 15 ani (i-a observat de cînd erau adolescenți) că "cel mare nu e făcut să dirijeze o între-prindere". Pe cînd pe cel mic și-l imaginează foarte bine, "după o perioadă de rodaj, după ce capătă încredere
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
apă tocmai ca să-l împiedice să se sinucidă: "Eram sigur că, văzînd pe cineva căzînd în apă, ai să încerci să-l salvezi." Îi mărturisește că e îngerul său păzitor. "Și cu aripile ce-ai făcut?" îl ironizează George Bailey, convins că alcoolul îi joacă feste. "Sunt un înger de categoria a doua: trebuie să-mi cîștig aripile", răspunde bătrînul care le așteaptă de două sute de ani. Mai disperat ca niciodată, George Bailey e convins că tuturor le-ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ai făcut?" îl ironizează George Bailey, convins că alcoolul îi joacă feste. "Sunt un înger de categoria a doua: trebuie să-mi cîștig aripile", răspunde bătrînul care le așteaptă de două sute de ani. Mai disperat ca niciodată, George Bailey e convins că tuturor le-ar fi mai bine dacă el ar dispărea. Îngrijorat, îngerul păzitor are o idee. Cu acordul Celui de Sus îi spune lui George Bailey: "Nu te-ai născut niciodată." Și pleacă împreună spre centrul orașului. Cum eroul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ne acordăm o oră. Meciul începe la orele 20." Reacție: "Suntem adulți. Faptele sunt clare." Altă reacție: "E rîndul nostru să-i demonstrăm că avem dreptate." Fiecare jurat e invitat să-și explice hotărîrea de a vota vinovat, ca să-l convingă pe juratul recalcitrant. O femeie care locuiește în fața apartamentului în care s-a comis crima a asistat la omor. Ea a văzut, printre ultimele două vagoane ale trenului care tocmai trecea, cum băiatul și-a lovit tatăl (cele două apartamente
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de-a dreptul pe locul tău." Siguranța de sine pălește încetul cu încetul, hotărîrea care l-a făcut să se urce în trenul de Roma începe să se schimbe. Pînă la urmă, cînd trenul ajunge la Roma, după ce s-a convins singur că, venind să locuiască la Paris, iubita lui ar deveni o femeie obișnuită, o nouă Henriette, se hotărăște să nu-și refacă viața alături de Cécile: "De fapt, nu e deloc vina lui Cécile dacă lumina Romei, care emană din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și imposibilelor noastre nu înseamnă, oare, a nu ni le asuma? Nu se întîmplă practic nimic între momentul în care bărbatul își zice că este imposibil să nu-și refacă viața împreună cu tînăra amantă și cel în care e definitiv convins că-i este imposibil să-și părăsească soția. În timpul călătoriei cu trenul nu face decît să-și imagineze. Iar răsturnarea de situație o resimte profund: nefiind stăpîn pe propriile posibile și imposibile, e pradă angoasei și suferinței. Posibilele și imposibilele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
încă, viața mai multor oameni. Romanul lui Arthur Upfield 35, Crimă la înălțime, este povestea unui om care simte, ghicește, reușește să vadă cît de oarbă poate fi o lume datorită imposibilului pe care și l-a creat. Polițistul este convins că cei interogați au răspuns cu sinceritate: n-au văzut să treacă mașini, nici cît fetele au stat la hotel, nici după dispariția lor. Inspectorul își dă deodată seama că locuitorii acestui colț pierdut de Australie nu pot să conceapă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vede propriul imposibil. Cînd polițistul își spune că este posibil ca o mașină din partea locului să se afle în cauză, se schimbă totul. Ce este un posibil? Poate fi vorba, ca aici, de o scenă care se impune conștiinței: ne convingem că evenimentele au putut să se petreacă așa cum ne imaginăm. Putem oare explica această imaginație, mai puternică decît evidențele, mai puternică decît propria ființă? OAMENII SUNT CONȘTIENȚI DE CEEA CE-ȘI TRANSMIT? Alt roman polițist ne invită în lumea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fost găsit un bilețel: "În afara spațiului. În afara timpului." Prima reacție a soției este, de asemenea, să refuze ideea. "Aș vrea să pot spune contrariul, dar s-a sinucis" spune un polițist. Faptele descrise de cei doi inspectori ajung s-o convingă, s-o facă să accepte sinuciderea soțului. După înmormîntare, Jack pleacă trei săptămîni în vacanță, în Rocheuses: "Doar acolo rănile mele se închid repede." Reflectînd asupra lui însuși și asupra morții fratelui sfîrșește prin a admite ceea ce la început era
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
soțului. După înmormîntare, Jack pleacă trei săptămîni în vacanță, în Rocheuses: "Doar acolo rănile mele se închid repede." Reflectînd asupra lui însuși și asupra morții fratelui sfîrșește prin a admite ceea ce la început era inadmisibil, de neconceput, inimaginabil: "M-am convins de unul singur, așa de tare îmi slăbise voința, cu trecerea timpului și a faptelor. Pe măsură ce zilele treceau, oroarea gestului lui Sean părea mai ușor de înțeles, chiar de acceptat." Reîntors din vacanță, Jack îi propune din reflex profesional directorului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Cred că există o înregistrare." E momentul în care, cu precizie, povestea morții lui Sean și prin urmare viața lui Jack, precum și alte cîteva destine legate de această dramă, iau o cu totul altă întorsătură. Jack e de acum înainte convins că e în posesia unui argument serios care repune în discuție prea evidenta sinucidere a fratelui său. Va sta de vorbă cu Wexler, unul din inspectorii însărcinați cu ancheta. În timp ce-i relatează ultima discuție cu pădurarul, polițistul explodează: " E un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Jurnalistul își schimbă prima oară părerea în timpul vacanței. Rememorînd evenimentele în liniște sfîrșește prin a admite că fratele său s-a omorît, că este imposibil ca fratele său să nu se fi sinucis. N-a intervenit nimic nou, s-a convins de unul singur. A doua transformare: hotărît să scrie un articol despre sinuciderile printre polițiști, începe să ancheteze cu toată convingerea cazul fratelui său și revine la imposibilul inițial. Discuțiile cu pădurarul, mai ales, îl fac să-și precizeze imposibilul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cetățean italian. Pe 21 februarie dimineața, prizonierii sunt avertizați că toți evreii, inclusiv copiii, bătrînii și bolnavii vor pleca a doua zi. Aveau ordin să se pregătească pentru o călătorie de 15 zile. După îndelungi conversații cu refugiații polonezi, e convins că la capătul călătoriei se află moartea. Cei care se încăpățînează să spere sunt, în ochii săi, niște naivi și niște fraieri. Noaptea căzu și, odată cu ea, această evidență: nici o ființă umană n-ar fi trebuit să asiste, nici să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]