3,501 matches
-
pistolul de cap. Cred că am țipat, căci imediat am auzit vocea ridicată a rusoaicei, după care pistolul se îndepărtă de capul tatei, iar eu, plângând, l-am apucat pe Tata cu amândouă mâinile de picioare, într-un fel de îmbrățișare. După mai mulți ani, când învățasem, la liceu, limba rusă, i-am povestit tatei scena, așa cum mi-o aminteam eu, el mi-a spus cum se întâmplase. Rusul, în bucătărie, îi zicea ceva, repetând cuvântul "cartoșki", Tata i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
prezentul nostru politic, iar semiprezidențialismul nu este socotit a fi bun fiindcă ne-au dovedit acest lucru prestațiile celor trei președinți postcomuniști cu atât mai rău ar fi prezidențialismul. Cred că asistăm la o proastă alegere a reperelor, la o îmbrățișare a unor false sisteme de referință. Respingem acum semiprezidențialismul fiindcă ne raportăm la actualul semiprezidențialism prost ca și cum acesta ar fi un semiprezidențialism bine reglementat. Respingem acest regim fără să-l fi avut vreodată într-o formă viabilă. Dar, semiprezidențialismul nu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
amintirea lui Ceaușescu era prea proaspătă, iar ideea republicii parlamentare nu a părut potrivită într-o perioadă de instabilitate politică, într-un mediu politic impredictibil"2. Este clar că nu o analiză a viabilității unui sistem politic a dus la îmbrățișarea lui, ci necesitatea de a răspunde unor așteptări la un moment dat. În această logică, ar trebui spus că, odată cu dezvoltarea societății civile și cu estomparea imaginii lui Ceaușescu în mentalul colectiv, nu ar mai fi niciun pericol dacă s-
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
susține Mihai Cimpoi. Să rămână întrebarea, schițată pe buzele unora, că a fost chiar un gând profetic de a continua altfel, adică prin înființări de biblioteci și saloane de carte, inițiativa podului proverbial spulberând imaginea de miraj cu flori și îmbrățișări de frate și soră? Sau o altă întrebare, pe un alt plan, La ce bun cultură în vremuri sărace?, o parafrazare a titlului cunoscutei lucrări a lui Heidegger, inspirat de o sintagmă a lui Hölderlin. Dar nu tocmai în "vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aspru am fost în luptă, asigurându-i că nu ura, ci iubirea m-a făcut să combat. Recomand tuturor și mai cu seamă fiilor mei să iubească poporul și pe sătiani și să lupte cu iubire pentru fericirea tuturor. O îmbrățișare fiicei și fiilor mei și ultimă rugăciune tuturor a îngriji și mângâia pe soția mea, C.A. Rosetti.“ Sub text era următoarea notiță: „Dacă guvernul și Camerile vor voi a plăti datoriile sau a face un dar soției mele, o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Ta. Pentru că a Ta este împărăția și puterea, prin Isus Cristos, pentru totdeauna“. Unul după altul, credincioșii se apropiau să primească din mâinile Apostolului particulele pâinii consacrate și să bea din potir; apoi se întorceau la locul lor după ritualul îmbrățișării și al sărutului sfânt de pace, pe care bărbații și-l schimbau între dânșii; la fel făceau și femeile. În timp ce se lăsau în tabernacol Sfânta Împărtășanie pentru eventualii bolnavi, se exprima bucuria printr-un imn de mulțumire, de la care și-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
s-ar fi străduit să pună în practică învățăturile pontificale, fără a se limita numai la aprecieri verbale. Evident că nu ne-ar fi scăpat nici o parte așa de mare din masa proletară, spre care trebuia să tindă cu precădere îmbrățișarea noastră creștină frățească. Acum, ni se oferă șansa onorării angajamentelor noastre. Sfârșitul războiului (1945) este contrasemnat de unele fenomene, chiar înfricoșătoare, de mizerii. A sosit deci ceasul nostru, ceasul carității lui Cristos; timpul pentru a da mărturie despre porunca Domnului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la mașina de scris. Nu m-a bătut nici atunci când am reușit s-o scap din mâini și să-i deranjez tastatura. A spus doar atât: Vezi c-ai făcut-o lată, de astădată! Eu am început să plâng, dar îmbrățișarea sa m-a înviorat și l-am sărutat cu multă dragoste. Pe el l-am impresionat și emoționat, mi-a zis cu ochii în lacrimi: Scumpa mea fetiță! Zburdând am ajuns acasă fiind cea mai fericită ființă de pe pământ. N-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în lacrimi la mama. Nu mă certa pentru asta, că ouă aveam destule. Ba, îi spunea tatei, cât de săritoare sunt la treburi și el mă lăuda mereu. Pentru mine, pentru mintea mea de copil, o vorbă "mare" și-o îmbrățișare de-a tatei conta enorm. Eram fericită toată ziua. Aproape că nu-mi trebuia nici mâncare. Într-o zi de august, rețin că, într-un cuibar am găsit o găină pe ouă. Cloncănea și mi-a dat cu ciocul peste
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am povestit ce-am descoperit. După ce s-a făcut c-a meditat de ajuns mi-a spus foarte serios: Cloșca asta cu tot cu puișori va fi a ta! Să ai multă grijă de ea, tot timpul! I-am mulțumit cu o îmbrățișare și i-am promis solemn că voi avea grijă mereu de ei, ca de ochii din cap. Noi aveam puse câteva cloști la clocit în tinduța de la bucătăria de vară și a rămas ca Oltea să aibă grijă în continuare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea Îngrozitoare a morții. O durere de coșmar cuprinsese toată valea Dreisamului, În sus, răpunând om după om, sat după sat. Atunci a apărut un călugăr necunoscut. Oamenii nu aveau timp să se Întrebe cine era. Ca și cum ar fi fost de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu dușmănie asupra garniturii, ca din conul unui vulcan în erupție. Era îngrozitor! Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meu. Nu stăteau prea departe de noi. Căsuța lor era o bijuterie arhitectonică ascunsă într-o pădurice de conifere. "Și brazii mei vuiesc fără furtună Într-un amețitor, sonor balans." (N. Labiș) Încă de la portiță te primeau ca într-o îmbrățișare ipotetică aerul ozonat al înălțimilor montane și mirosul tămăduitor de rășină parfumată. În pridvorul cu flori atârnătoare, două șezlonguri, aduse direct din țara care le-a dat numele, te îmbiau în mod insistent să le folosești serviciile reconfortante. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aflau niște draperii mari din catifea grena, care aveau menirea să micșoreze ori să mărească spațiul de pătrundere a luminii în atelier, în funcție de dorința artistului. Pe șevalet era pregătit un suport material dreptunghiular, cu pânza deja întinsă, aptă să primească îmbrățișarea dătătoare de viață. Uite, dragul meu, privește! Cred că am găsit ceva care ar putea să-i placă mamei tale. Poftim! Ce zici? Pentru moment, n-am răspuns nimic, întrucât cunoștințele mele despre pictură, atunci, ca și acum, se situează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din cuptorul fierbinte, aburind pe masa primitoare. Da. Bărăganul este un dar de la Dumnezeu și-l iubesc din toată inima! Trebuia să plecăm. Moș Butu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aveți despre critica de azi? Critica m-a întâmpinat cu mare căldură. Poate și pentru că poezia conta foarte mult, dar mai ales, pentru că a fost semnată de oameni mari, precum Matei Călinescu, Adrian Marino, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, deci o îmbrățișare mult prea caldă. Astăzi, această critică puternică nu se mai face, căci mulți oameni de cultură sunt atrași de politică și își amână tot mai mult scrisul. Am avut plăcerea să asist la o discuție mai apropiată, erau de față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nori. Americanii le spun scarpină-cer (sky-scrapper), iar francezii zgârie-cer (gratte-ciel). Probabil că În climatul nostru mai secetos, norii sunt mai sus. O sumară vizită medicală, ne anunță că suntem liberi pentru debarcare. Pe chei, lume multă, batiste de toate culorile, Îmbrățișări și lacrimi de bucurie, poate și de durere. O familie Îndoliată așteaptă debarcarea unui cetățean, mort de un atac de inimă În timpul voiajului, pe furtună. Cheiul e Împărțit ca o cutie imensă de șah, În pătrate de 10 m², fiecare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe Creator! În clipa când întind mâinile și simt vibrațiile răcoroase în palme și deasupra creștetului capului, la nivelul Sahasrarei, consider că Dumnezeu îmi permite să-I sesizez prezența și, în dragostea Lui pentru mine, pentru Spiritul meu, Îi simt îmbrățișarea imaterială, iar inima-mi, aievea unei uriașe și primitoare cupe, se umple cu o iubire infinită, asemenea îndrăgostiților topiți de pasiunea sentimentelor ce niciodată nu vor putea fi descrise cu adevărat și explicate cu ajutorul logicii mentalului... Am vrut puteri paranormale
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în realitate, nu cere nimic de la noi. Nu dorește decât s-o vedem/observăm /admirăm în toată splendoarea și curățenia ei și să ne desfătăm. Natura se dezgolește în fața noastră asemenea virginei timide ce nu-și dorește nimic altceva înafara îmbrățișării logodnicului grijuliu, a iubirii care să n-o rănească în vreun fel. Adoptând atitudinea logodnicului, reușim să întoarcem iubire iubirii, adică vibrații vibrațiilor. Nimeni nu ne cere imposibilul, cu atât mai puțin natura, această mireasă veșnic tânără și pură dăruită
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ființe, de lucruri, de oameni, de natură, de tot ceea ce înseamnă Creație. M-am întrebat adeseori: cum aș putea să iubesc cu inima complet deschisă, golită de orice urmă de dușmănie, pizmă sau alte răutăți și gata să primească în îmbrățișarea sa orice vine de la Creator? Am găsit un răspuns-exercițiu într-o carte: să închid ochii câteva clipe, să mă detașez de tot ceea ce mă înlănțuie de lume și apoi să-i deschid ușor și să iubesc ceea ce mi se înfățișează
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de bucurie ce mă invadase... Povestea: În timpurile din urmă, nu foarte îndepărtate, un om, un suflet ardea în interior din dorința de a se întoarce în țara natală. Era mistuit de dorul meleagurilor în care deschisese ochii, tânjea după îmbrățișarea mamei și forța proteguitoare a tatălui. Voia să audă și să-și vorbească din nou limba moștenită de la iluștrii strămoși. Tot ce-i fusese oferit și obținuse prin naștere îi era interzis prin legile oamenilor. Se născuse liber, dar vremurile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
altceva poate fi acea trăire intensă - trăire de ce, dacă nu de Spirit? - decât o întâlnire la cel mai înalt nivel, o identificare a sinelui propriu cu Cel Suprem? Atunci, mai mult ca oricând, suntem atât de aproape, încât Îi simțim îmbrățișarea, îmbrățișându-L, la rândul nostru! Îi simțim iubirea, I-o absorbim și exersăm devoțiunea cu umilința celui ce-și recunoaște darul! Fiecare puja este o nouă întâlnire cu Dumnezeu! DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În numele Bucovinei readuse la matca ei de origine, Vă rog să primiți pentru toți frații noștri din întreg cuprinsul Transilvaniei, Maramureșului și Banatului, asigurarea înaltei noastre fericiri pentru ceea ce s-a săvârșit în Cetatea lui Mihai Viteazul și o caldă îmbrățișare de frate ca simbol al prelucrării intime și necontenite ce va trebui să se stabilească fără întârziere între Dumneavoastră și noi pentru progresul statornic al marii noastre patrii comune.” Ziarul din 22 decembrie 1918 publica editorialul „Armata regală română trece
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai mare Arcașul, a avut sprijinul financiar al domnului Vasile Tărâțeanu (Format 30x42 cm). Astăzi, după cinci ani de la primul număr, apare de sine stătător și “ a reușit, după cum spune Liviu Rusu, redactorul șef, să reziste tuturor loviturilor soartei și „îmbrățișărilor prietenești”, ajungând în februarie-martie 2004 la al... 18lea număr. Din colegiul de redacție fac parte: Liviu Rusu, redactor șef, Vitalie Zâgrea, secretar responsabil de redacție, Marian Andronic - tehnoredactor, Iulian Andrieș - sport, Silvian Rusu, divertisment. Fondatorul publicației: Vasile Tărâțeanu. Adresa redacției
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
masă. Pentru tango și bucuria lui, pentru ritmurile suave care se vor auzi începând de luna viitoare pe marele bulevard al Victoriei, la unicul Grand Restaurant ! Și toată lumea a început să strige și să chiuie de bucu- rie, urale și îmbrățișări pentru cel care, după mai bine de doi ani de la debut, mai bine de doi ani de exersare și perfecționare aproape seară de seară la restaurantul lui Iosif Răcaru, care îi dăduse șansa afirmării, venea acum cu pași mari și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]