4,030 matches
-
și scaunele distruse, continuând totuși să fie în slujba "poporului revoluționar albanez". Comunismul de la noi a fost floare la ureche pe lângă cel din Albania, unde teroarea și iraționalul au atins sub Enver Hodja dimensiuni patologice. Sărăcia era lucie, oamenii prost îmbrăcați, casele urâte, străzile murdare și în toată Albania, țară islamică, nu mai rămăsese în picioare decât o singură moschee, cea din Tirana, salvată de UNESCO, fiind o construcție din secolul al XVII-lea. Cu sprijinul ambasadei am avut câteva runde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dau sediile băncilor și marilor companii de pe Avenida Paulista, bulevardele largi, parcurile enorme, casele bine rostuite. Dar nu puteam să nu observ la intrarea în oraș cartierele mizere, coșmeliile din tablă și carton, oameni maturi și copii subnutriți și prost îmbrăcați. Ca atare, nu m-am simțit în largul meu nici la New York, nici la Sao Paulo. Prima așezare portugheză pe malul oceanului, Sao Vicente, întemeiată la 1532, avea sa fie urmată la 1554 de o alta, Sao Paulo de Piratininga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ierte melomanii "subțiri"). Ba chiar cred că spectacolul depășește pe cele prezentate de menționatele "temple ale muzicii", fiind un maraton de 20 de ore, cu 14 școli și 50000 de "interpreți" și "interprete" (multe ca fata împăratului din poveste, "nici îmbrăcate, nici dezbrăcate", făcute a suci toate gâturile de sex masculin!). Defilarea școlilor este atent observată de "juriul" numit de Guvernator, atent să puncteze sau să depuncteze totul: ordinea, costumele, muzica, alinierea, carele alegorice, încadrarea defilării în timpul maxim admis. Defilarea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au fost arborate steagurile naționale. Eram în stafful vizitei, din partea MAE, bustul fiindu-mi blindat cu tot felul de ecusoane. Aflat în fața tribunei oficiale, aud la un moment dat un schimb de replici dintre un june de la Protocolul prezidențial român îmbrăcat ca naiba și cu pantofii plini de noroi care se rățoia la Corneliu Mănescu, spunându-i ca n-are ce căuta în tribună, deși acesta avea o invitație din partea ambasadorului Franței la București. Junele era unul din cei 15 mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Academie, instituție creată în 1974, un for exclusiv bărbătesc, a primei femei "academician". Și aceasta era românca stabilită în Uruguay, Eva Fogel! La cei 72 de ani, Eva Fogel era încă o femeie frumoasă, distinsă, cu o ținută dreaptă, elegant îmbrăcată. Ascultând "laudatio", nu-mi venea să cred cât luptase și câte făcuse pentru sistemul de sănătate din țara de adopție această Doamnă. Născută la Moisei, a emigrat cu familia în Uruguay la vârsta de 10 ani și a început rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suflete" de români eșuate prin Uruguay. Primul emigrant sosit imediat după decembrie '89, un tânăr electrician fără un ban, fără o relație în Montevideo, fără să cunoască o boabă de spaniolă, a fost practic "pescuit" de pe o plajă unde dormea, îmbrăcat, ospătat și adăpostit de generosul român-uruguayan Coman, care ulterior i-a facilitat și angajarea ca electrician într-o fabrică unde câștigă 700 de dolari pe lună!) În câteva rânduri am avut cu câțiva și probleme, de care îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
transferul în deșertul Atacama unde se desleagă cerul peste munți araucani doar odat' la 4 ani! Spunea cineva că ploaia e frumoasă, depinde de unde o privești, din casă sau de-afară. Mie-mi place ploaia și-și, dacă sunt bine îmbrăcat îmi face plăcere să mă plimb prin ploaie îmi răcorește "capul" și "gândurile", dar vijeliile de pe Rio de la Plata, cu tunete și fulgere apocaliptice, e frumos să le privești de după perdea (mai ales că în atare situații ambasada rămânea fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pășeam pe ușa Ministerului Afacerilor Externe. Aveam de rezolvat câteva probleme mărunte, în mare parte administrativ-contabile, de ambasador ieșit la pensie. (Primisem la Montevideo decizia de pensionare "cu data de 31 martie 2005".) Pe culoare, figuri necunoscute, tineri și tinere îmbrăcați ca pentru discotecă, mestecând gumă, râzând și vorbind în gura mare. Eu, cu părul grizonat, pus la costum și cravată, păream exact un "dinozaur" printre ei, venit dintr-o altă lume. Nu mai era ministerul "meu", pe care-l îndrăgisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Carieră. Am fost prezent la reuniunea din noiembrie 2005 a acesteia și, spre bucuria mea, m-am trezit din nou în familie 200 de foști miniștri, secretari de stat, ambasadori, însărcinați cu afaceri, consuli generali, bărbați cu părul alb, îmbrăcați elegant, cu gesturi atente și ceremonioase , oameni cu zeci de ani de excelente prestații diplomatice și care prin activitatea lor, în țară sau peste hotare, au pus umărul, cu profesionalism și devotament, la aducerea României de după '89 la porțile NATO
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ritmuri arhaice. A fost Începutul unei relații speciale cu Grotowski, care s-a dezvoltat În timp. L-am revăzut după un an la Festivalul internațional de la Persepolis. Aproape că nu l-am recunoscut când l-am zărit coborând din avion, Îmbrăcat complet În alb, cu barbă și păr lung, slăbit, arătând ca un fel de apostol. Venea din India, unde fusese pentru un timp În contact cu un yogi renumit. Același fior mistic, ascuns ani și ani sub costumul cu vestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să prezentăm câteva scene În satele din jur unui public fără nici o referință culturală contemporană. Oameni simpli, aparținând unei civilizații de veche tradiție, care nu văzuseră teatru niciodată În viață, priveau curioși autobuzul din care coborau actori de toate rasele, Îmbrăcați pestriț. În praful din mijlocul uliței principale, evident neasfaltate, În curtea primăriei, sau În fața unei moschei, noi Întindeam un covor mare, care devenea pentru această ocazie spațiul nostru de joc. Din casele cu pereți de lut ieșeau timid curioși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai ales duminicile, locul era năpădit de trupuri omenești În diverse stadii de goliciune și solarizare. Numai veverițele și anumite omizi rămâneau Îmbrăcate. Gospodine cu tălpi cenușii ședeau pe nisipul cenușiu slinos, În costume de baie; masculi respingători, cu glasuri de foci, În slipuri pline de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să aducă pe lume peste câțiva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată același picior Înainte, printr-o grădină cu crini, pe sub fagi; apoi se prefăcea Într-un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
astfel, l-am făcut de două ori). Dând mâna cu mine, Toma Pavel, în a cărui grupă nimerisem, a exclamat: „A, dumneata ești celebrul Cristea!” * Discuții lungi, epuizante cu mama. Mă aflu în dormitorul lor, ea stă întinsă pe pat, îmbrăcată, ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate, cu palmele lipite de plăcile de teracotă, netede și răcoroase. Nu e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o întrebase pe doctoriță de ce naționalitate este. Fără să se supere, d-na D. i-a răspuns că e pe jumătate așa, și pe jumătate așa (nici o jumătate nefiind românească)... Iar luni dimineața, când l-am văzut în ușa sufrageriei îmbrăcat (urma să-l ducem să facă o radiografie), părea, neînchipuit de slab cum ajunsese, cu fața alungită, galbenă, un cadavru. Ce se întâmplase în acest scurt interval în corpul lui? Ce catastrofă avusese loc? Era evident că se produsese un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
disperare de cauză soții Barateli, acoperindu-se cu brazde până la gât, sfâșietor ca eșecul căutării unei „vești” în depozitul de lemne, înălțător, nu numai în finalul lui, în care, jucată de o mare actriță gruzină, Veriko Andjaparidze, apare o bătrână îmbrăcată bizar, cu un rucsac în spate, cu un geamantan într-o mână și un baston (toiag) în alta (ea pare a veni de departe, poate tocmai de acolo de unde nu s-au mai întors atâția) pentru a întreba dacă „drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de ele, trecătorii, peste care cade lapovița unei seri de martie. La un moment dat, unul din cei doi bărbați îi atrage atenția celuilalt. „Uită-te la bătrânul ăsta, care trece acum, îl vezi, acela, da, acela!” Un ins cocârjat, îmbrăcat destul de ponosit, ținând în mâna stângă, „la vedere”, o geantă burdușită. Merge cu pași mici, fără a arăta nici un interes străzii, eventualelor ei evenimente, parcă preocupat, chiar în acele clipe, de un lucru foarte presant. În sfârșit, dispăru din raza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Dumnezeu că mi-a rânduit aceste clipe fericite. Părintele David face și slujba de sfințire a apei, că are o tânără de 15 ani care n-a fost botezata. Și o botează acum, aici la râul Iordan. Ea este îmbrăcată totul în alb. Are un costumaș frumos, alb și sandale albe. După ce a făcut botezul, cu toată rânduiala lui, ne botează și pe noi simbolic, stropindu-ne pe creștet cu apă sfințită din Iordan. Apoi se cântă troparul Botezului și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și, desigur, elegantă, după cum impunea stilul epocii (deși, judecând după fotografia Cabinet Mandy, conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează în jurnal lipsa de eleganță. Era totdeauna foarte simplu îmbrăcată, modest chiar, dar nu fără gust ; nu era la ea lipsă de eleganță, ci indiferență și naturalețe, fiind liberă de orice pretenții (în afară, poate, de domeniul muzicii). Așa cum foarte frumos scrie Barbu Cioculescu în comentariul documentelor scriitorului : „Îndrăgostit, Matei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ziua festivă, a deschiderii „cursurilor” am fost pregătit special. Am fost spălat, schimbată îmbrăcămintea, am fost încălțat și așteptam să merg la școală. De acasă vedeam școala și vedeam că nimeni nu este venit. M-am plictisit așteptând, și așa îmbrăcat ca pentru școală, am plecat la via lui nașu să mănânc struguri și apoi să vin la școală. La vie am uitat de școală și pe la amiază, cînd mă întorceam acasă cu îmbrăcămintea pătată de struguri negri, când treceam prin fața
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Regimentrul 35 Infanteri din Cetatea Albă. Acolo am stat fără nici un rost zece zile, după care am fost trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Fiind mic de statură, slab și obosit de călătorie, și de nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să văd un loc unde să execut comanda. El a țipat la mine: „Ce, nu-ți convine”?. „Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială”. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor. A țipat la mine că aceasta nu înseamnă culcat, a venit lângă mine, a pus piciorul pe spatele meu și a apăsat până am ajuns cu tot corpul „la pămât
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din pat până la ora 7.. . Am încercat să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un restaurant care semăna ciudat cu Bucur, pe care-l cunoști desigur. Eram gol-goluț, însoțit de o persoană pe care, din păcate, n-am putut s-o identific. Nu aveam nici o jenă și nici o rușine să fiu gol printre oameni îmbrăcați, când persoana care mă însoțea mi-a spus brusc că trebuia cel puțin să-mi pun mâinile în fața sexului așteptând hainele pe care el (sau ea) îmi promitea să le caute. Numai punându-mi amândouă mâinile peste sex, abia atunci
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îndeamnă într-o zi, atunci când am dus la contabilitate lemne de foc, să trag cu urechea la o dispută din care ieșeau mereu șapte lei în plus. Lăsat să socotesc și eu am desnodat chichița și iată-mă plutind așa îmbrăcat, noapte de noapte deasupra mesei contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]