3,379 matches
-
soție totuși îi este acesteia "cu mult inferioară atât ca înțlepciune, cât și ca bun simț". Speră însă că, "odată cu timpul, va face poate progrese". Maximilian a luat titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1508; Bianca a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Bianca nu a avut proprii ei copii. Ea a avut doi copii vitregi din prima căsătorie a lui Maximilian, Filip cel Frumos care s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, și Arhiducesa Margareta de Austria care
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
minoratului nepotului său, Ducele Karl Peter Ulrich, care a devenit Petru al III-lea al Rusiei. În 1743 a fost ales moștenitor la tronul Suediei de către facțiunea Hat pentru a putea obține condiții mai bune la Pacea de la Turku cu împărăteasa [Elisabeta a Rusiei]], care își adoptase nepotul ca moștenitor al ei. Adolf Frederic a devenit rege la 25 martie 1751. În timpul celor douăzeci de ani de domnie, Adolf Frederick a fost puțin mai mult decât un lider, puterea reală fiind
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
a regelui Carol al XII-lea al Suediei asupra țarului Petru cel Mare al Rusiei la Narva, oraș baltic de importanță strategică. Suedia, cunoscută ca Stăpâna Nordului datorită mâinii de fier cu care conducea Europa de Nord, părea destinată să devină și împărăteasa Estului, căci niciun obstacol nu mai stătea în calea disciplinatei, invincibilei sale armate în drumul către slab apărata Moscova. Și totuși, Carol al XII-lea, enigmaticul tânăr geniu militar care devenise erou celebru peste noapte, s-a oprit. Să fi
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
în regiunea Bologna, de unde îi vine și numele. Datorită frumuseții și grației lui a fost foarte mult apreciat mai ales la curțile regale din Italia, Spania și Rusia. Caterina de' Medici, Ecaterina I, soția lui Petru cel Mare, Maria Terezia, împărăteasa Austriei au avut drept companioni acești câini. Multe tablouri ale Renașterii din Franța, Italia și Spania reprezintă câini foarte asemănători cu Bolognese. Este un câine de talie mică, de jucărie, cum mai este numit, cu un corp compact, un pic
Bichon bolognez () [Corola-website/Science/334195_a_335524]
-
1917. Ordinul a fost inițial un premiu de onoare al ducatului Holstein-Gottorp, promulgat în ziua de 3/14 februarie 1735 în trei clase de Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp, în cinstea soției sale, Anna Petrovna, fiica împăratul Petru cel Mare. Împărăteasa Elisabeta I, lipsită de copii, l-a desemnat, în 1743, pe Karl Peter Ulrich, fiul ducelui, Țarevici și moștenitor al tronului rus. Astfel Marele Maestru al Ordinului s-a mutat în Rusia, în timp ce Ordinul a rămas în Schleswig. Prin căsătoria
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
fost o prințesă de Holstein-Gottorp - cu viitorul țar Petru III în 1745, a fost întărită unirea dinastiei Romanov și Holstein-Gottorp De atunci dinastia imperială rusă a fost numită „Holstein-Gottorp-Romanov”. După asasinarea lui Petru în 1762, soția sa a fost proclamată împărăteasă sub numele Ecaterina a II-a. Fiul Ecaterinei, Pavel I, ia urmat în 1796 pe tron, și a instituit ordinul „Sfânta Ana” ca un ordin al Imperiului Rus la 15 aprilie 1797. Împăratul Alexandru I, fiul lui Paul I, a
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
confundat cu cel de Ariana, o posibilă referire mitologică la Ariadna, cea care i-a oferit eroului Tezeu firul care l-a ajutat să găsească ieșirea din labirint. Ea este fiica lui Beldiman și posedă darul ghicirii viitorului, apelativul de „Împărăteasa” simbolizându-i calitatea de inițiată. Emanuel este inițiat în două rânduri prin intermediul prezicerilor, mai întâi direct de Beldiman și apoi indirect de Adriana. Periplul său nocturn pare o rătăcire labirintică soldată cu eșec deoarece personajul refuză inițierea sacră, evitând s-
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
predicau contra unirii. Ca să scape de arest, Sofronie a fost obligat să părăsească Cioara și să se refugieze în zona Hunedoarei, dar comunitatea ortodoxă din regiune a continuat să-l susțină. După ce nemulțumirea populară a ortodocșilor ardeleni a devenit evidentă, împărăteasa Maria Terezia a emis un edict de toleranță, care părea prea modest pentru a liniști nemulțumirile oamenilor și a dus doar la creșterea tulburărilor. În 6 octombrie 1759 Sofronie s-a adresat comunității ortodoxe din Brad, localitate aflată azi în
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
părea prea modest pentru a liniști nemulțumirile oamenilor și a dus doar la creșterea tulburărilor. În 6 octombrie 1759 Sofronie s-a adresat comunității ortodoxe din Brad, localitate aflată azi în județul Hunedoara, informând oamenii că Edictul de Toleranță al împărătesei a permis populației Transilvaniei să aleagă liber între Ortodoxie și Uniație. Autoritățile de la Viena s-au neliniștit, iar trupele imperiale l-au prins pe predicator. A fost arestat de autorități și întemnițat la Bobâlna, sat aflat azi în județul Hunedoara
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
lui Sofronie în Valahia, generalul Buccow a ars din temelii aproape toate mănăstirile ortodoxe din Transilvania; după unele surse au fost distruse cu tunurile peste 150 de biserici și mănăstiri ortodoxe. Oricum, tulburările au continuat și, pentru a readuce ordinea, împărăteasa a emis un nou Edict de Toleranță în 1769 care a dat statut legal cultului ortodox, făcându-l religie oficială în Transilvania. În realitate, tensiunile au continuat să existe și doar în timpul împăratului Iosif al II-lea a existat o
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
probabil, presupune un cult existent la acea dată (denumirea comună a mănăstirii s-a dezvoltat după descoperirea moaștelor). Mănăstirea a fost construită din ordinul împăratului Iustinian I (care a domnit între 527-565), incluzând și Capela Tufișului Arzând, construită din ordinul împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare, pe locul în care se presupune că Moise a văzut rugul aprins; tufișul care crește aici este pretins a fi cel original. Aceasta este menționată, de asemenea, și drept "Capela Sfintei Elena". Biserica principală
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
spontan care a urmat cursuri de belle-arte la Paris și la New York, asemeni Elisabetei (Carmen Sylva), Mariei și Elenei, are credință că arta este cultivatoare de identitate. De altfel, Regina Maria, personalitate bizantina prin excelență, nepoata de tar și de împărăteasa, a eternizat ilustru statalitatea cu arta, prin sipetul de argint cu prietre prețioase în care și-a așezat propria inima. Statalitate și arta, o sinteză de eroism și viziune, care trebuie că a fost și ea, la timpul ei, “percepută
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
Rusiei nu au lăsat descendenți în viață cu drepturi de necontestat la tronul Rusiei". Fratele său mai mic și succesorul în calitate de președinte ales al RFA, Dimitri Romanov, a declarat despre asumarea titlurilor de către Maria, inclusiv a celui de "de jure împărăteasă a tuturor rușilor", că "se pare că nu există limite în această șaradă". În 1911 când un membru al familiei din partea maternă a Mariei Vladimirovna, Prințul Constantin Alexandrovici Bagration-Mukhranski (care aparțiea Casei de Bagration care a domnit în Georgia până la
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
Dunărene. În afară de pierderile foarte grele suferite, turcii au pierdut și toată artileria, precum și tot calabalâcul. În urma victoriei din această bătălie, împăratul Iosif al II-lea i-a acordat titlul de „conte al Sfântului Imperiu German” generalului rus Aleksandr Suvorov, iar împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, i-a acordat titlul de „Conte de Râmnic” (în , Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită. În același timp, Habsburgii au ocupat
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
campanie în cursul căreia supune în întregime Helosunde și cucerește Nalenyrul. Ajutat și de trădarea birocraților nalenyeni, el accepta să-i cruțe viața lui Cyron doar după ce curtezana Mistica Doamna de Jais și Jad își revelează adevărată identitateː ea este Împărăteasa Adormita Cyrsa, revenită să-și reunifice Imperiul. Cei doi prinți rând în slujba ei, Cyron ocupându-se de partea organizatorică, iar Pyrust de cea militară. Din nefericire, campania acestuia împotriva lui Nelesquin eșuează, cu tot ajutorul primit de la Moraven Tolo
Lumea nouă (roman) () [Corola-website/Science/331571_a_332900]
-
prinți rând în slujba ei, Cyron ocupându-se de partea organizatorică, iar Pyrust de cea militară. Din nefericire, campania acestuia împotriva lui Nelesquin eșuează, cu tot ajutorul primit de la Moraven Tolo, cel în trupul căruia se ascunde fostul consort al Împărătesei, Virisken Soshir. Pyrust este ucis, iar Nelesquin își continuă marșul victorios până la porțile capitalei Nalenyrului, Moriande, pe care o asediază. Keles Anturași îi conduce pe refugiații deseieni în siguranță spre Moriande, descoperind tot mai multe despre puterea să de a
Lumea nouă (roman) () [Corola-website/Science/331571_a_332900]
-
Anturași, sunt înfrânți și ei. Cyron moare și ajunge zeu, Nirati accepta să devină zeița a morții, Keles se căsătorește cu văduva prințului Pyrust, iar Jorim este obligat să se întrupeze din nou, pentru a-și recapătă puterile. Cyrsa devine împărăteasa, alături de iubitul ei Soshir, în timp ce virukii au șansa de a redeveni rasă mândră și puternică din vechime. SFRevu apreciază că „Stackpole oferă un final incitant pentru această trilogie plină de acțiune”, în timp ce Scifi.com consideră că autorul „conduce mecanismele că
Lumea nouă (roman) () [Corola-website/Science/331571_a_332900]
-
ea, să acționeze împotriva sa. Dar când Vitellia află că Titus a trimis-o pe Berenice, de care Vitellia era geloasă, înapoi la Ierusalim, Vitellia îi spune lui Sesto să amâne planurile, sperând că o va alege pe ea ca împărăteasă. Totuși, Titus o alege împărăteasă pe Servilia, sora lui Sesto, și îi poruncește lui Annio (prietenul lui Sesto) să îi transmită mesajul Serviliei. Titus nu știe că Annio și Servilia sunt îndrăgostiți iar această veste îi nemulțumește pe amândoi. Servilia
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
Dar când Vitellia află că Titus a trimis-o pe Berenice, de care Vitellia era geloasă, înapoi la Ierusalim, Vitellia îi spune lui Sesto să amâne planurile, sperând că o va alege pe ea ca împărăteasă. Totuși, Titus o alege împărăteasă pe Servilia, sora lui Sesto, și îi poruncește lui Annio (prietenul lui Sesto) să îi transmită mesajul Serviliei. Titus nu știe că Annio și Servilia sunt îndrăgostiți iar această veste îi nemulțumește pe amândoi. Servilia decide să îi spună lui
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
cântând una dintre cele mai celebre arii ale operei ("Parto, parto, ma tu, ben mio"). Aproape imediat după ce pleacă Annio și gardianul Publio sosesc pentru a o escorta pe Vitellia la Titus, care acum a ales-o pe ea ca împărăteasă. Ea este zbuciumată de un sentiment de vinovăție și este îngrijorată cu privire la ce l-a pus pe Sesto să facă. Între timp, Sesto este la Capitol mustrându-și conștiința după ce el și complicii săi îi dau foc. Celelalte personaje (cu excepția
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
are o inimă răzbunătoare. În tot acest timp Vitellia este măcinată de vină dar Servilia o avertizează că lacrimile nu îl vor salva pe Sesto. Vitellia decide să mărturisească tot în fața lui Titus, renunțând la dorința ei de a fi împărăteasă. În amfiteatru, condamnații (inclusiv Sesto) așteaptă să fie aruncați fiarelor sălbatice. Titus este pe cale să își anunțe mila când Vitellia sosește pentru a mărturisi că ea a gândit planul lui Sesto. Deși este șocat, împăratul o include și pe ea
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
în lumea reală. Qiro îi oferă Anturasixanul prințului Nelesquin, ca bază pentru invazia planificată de acesta în cele Nouă Principate, pe care vrea să le reunească sub conducerea sa. În Principate, tot mai multe spirite ale războinicilor Mistici din vremea Împărătesei Cyrsa ies la lumină și se adună pentru a face față invaziei. Keles Anturasi este capturat în Ixyll de prințul deseian Pyrust, în timp ce Jorim află de la amentzutli că este încarnarea zeului Tetcomchoa și intră într-un program de recuperare a
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Jorim află de la amentzutli că este încarnarea zeului Tetcomchoa și intră într-un program de recuperare a puterilor magice. Jorim/Tetcomchoa ajunge în lumea zeilor și-l împiedică pe tatăl zeilor, Nessagafel, să distrugă întreaga creație. În lumea muritorilor, legendara Împărăteasă Cyrsa își face apariția și-i organizează pe Misticii renăscuți pentru a-l contracara pe uzurpatorul Nelesquin. Acesta îl are alături pe Qiro, a cărui măiestrie îi permite să schimbe relieful lumii după bunul plac, dar Keles dovedește că posedă
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
pe uzurpatorul Nelesquin. Acesta îl are alături pe Qiro, a cărui măiestrie îi permite să schimbe relieful lumii după bunul plac, dar Keles dovedește că posedă și el talentul bunicului său și îl întrece în măiestrie, reușind să aducă victoria Împărătesei. Vreme de mii de ani lumea s-a aflat sub stăpânirea virukilor, al căror Imperiu avea capitala la Virukadeen. Dintre celelalte rase existente, soothii au fost aleși să îndeplinească funcțiile birocratice în Imperiu, în timp ce oamenii au fost ținuți ca sclavi
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
menite să țină piept triburilor migratoare ale turasynzilor. Câteva sute de ani mai târziu, turasynzii au reușit să invadeze teritoriile Imperiului. Deoarece Împăratul ezita să treacă la represalii, una dintre concubinele sale - Cyrsa - l-a asasinat și s-a proclamat Împărăteasă. Pretenția ei a fost făcută legitimă de Virisken Soshir, unul dintre copiii Împăratului și șef al gărzii imperiale, care a devenit concubinul Cyrsei. Împreună cu el și cu Prințului Moștenitor Nelesquin, Cyrsa a adunat o armată de războinici și Mistici cu
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]