3,512 matches
-
direct de la împărat, își acoperea mâinile cu poală mantiei pentru a nu veni în contact direct cu mâinile împăratului. Pentru a rezolva problema succesiunii la tron, de la mijlocul sec. IX se impune principiul ereditar. Împărații din dinastia macedoneană, Leon VI Înțeleptul introduce instituția porphyrogenetilor ( cei născuți în camera de purpură dobândeau drepturi de neconstestat la moștenirea tronului). Porphynogeneții apar și înainte de acest moment, însă în sec IX va apărea această instituție. Primul care va beneficia de acest drept și care a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
să-i justifice uzurparea în Vita Vasili că Mihail al III-lea nu era capabil să conducă un imperiu, fiind descris eronat ca bețiv și puțin preocupat de problemele statului. Vasile I a fost urmat de Leon al VI-lea Înțeleptul (886-912) care nu a fost la fel de bine apreciat ca tatăl său care se îndoia că i-ar fi fiu. Cum însă fiul lui preferat a murit înainte, Vasile l-a numit ca urmaș la tron pe Leon al VI-lea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
În 879 a fost elaborat manualul Procheiron în timpul domniei împăratului Vasile Macedoneanul, inspirat după Institutele lui Iustinian și din Ecloga lui Leon III Isaurianul. După câțiva ani a fost elaborat Epanagoge, un nou cod de legi. În timpul lui Leon VI Înțeleptul au fost elaborate Basilicalele-Legile Împărătești, care reprezentau un efort de adaptare a legislației anterioare și consacrând caracterul puterii imperiale: senatul, poporul și biserica subordonate autorității imperiale. Din acest coduri de legi au fost extrase obiectivele politicii imperiale în timpul dinastiei macedonene
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a omului. Prim ceea ce este prea mult în pofte și în plăceri se strica echilibrul sufletesc și el nu-și mai poate păstra "ataraxia", care este o condiție a fericirii adevărate. Numai cunoașterea poate garanta cea mai înaltă mulțumire. Patria înțeleptului este universul. Totuși Democrit pune mare preț pe jertfirea pentru comunitate și pe o conducere de stat bună. Dar fără cumpătare și măsura și înțelepciune nu e posibilă fericirea. Aderenții lui Democrit sunt: Nessas, Metrodoros din Chios, Anaxarchos, Diogene din
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
de vechi cutume ("lex barbarum") slave, realizată in perioada secolelor al IX-XII, inițiată in cnezatul Kievului și continuată în cnezatele succesoare acestuia. Apariția în formă scrisă a pravilei în cursul secolului al XI-lea este datorată cneazului Iaroslav I cel Înțelept. A doua versiune apare în timpul cneazului Moscovei, Iuri Dolgoruki, un secol mai târziu. Diferitele versiuni ale pravilei nu prezintă nici o urmă de interferență a poporului în materie de legiferare, care aparținea integral cneazului și sfetnicilor săi. Pravila lui Iaroslav menționează
Pravila rusă () [Corola-website/Science/301067_a_302396]
-
a fost un filosof, astronom, sfătuitor al lui Burebista (70 î.e.n. - 44 î.e.n.), rege dac între 44 î.e.n. - 27 î.e.n. ar fi fost un înțelept al neamului dacilor, care trăia retras, ca un sihastru, într-un ținut ascuns, unii cred că pe muntele sfânt al dacilor - numit Kogaionon. Fusese sacerdot al zeului Zalmoxis, iar în momentul venirii la conducerea dacilor a regelui Burebista era Mare
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
880 până la mijlocul secolului al XII-lea. Din punct de vedere istoriografic , este considerat statul predecesor a trei națiuni slave răsăritene din zilele noastre: Belarus, Ucraina și Rusia. Domniile lui Vladimir cel Mare (980-1015) și a lui Iaroslav I cel Înțelept (1019-1054) constituie Epoca de Aur a Kievului, când slavii au fost creștinați și au primit primul cod de legi al slavilor de răsărit, "Russkaia Pravda". În conformitate cu însemnările din "Cronica vremurilor trecute", prima cronică a Rusiei Kievene, un vareg (viking) pe
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
ca și în Upanishade. The Bhagavad Gita ("Cîntecul Domnului"), deși a fost scris undeva între anii 400 și 100 î.Hr., vorbeste despre patru ramuri ale yoga: Yoga Sutra lui Patanjali este o carte care cuprinde 196 de aforisme compilate de înțeleptul Patanjali undeva între 200 î.Hr. și 300 d.Hr. Referindu-se la clasificările Bhagavad Gita, Yoga lui Patanjali este o formă de Raja yoga, căci caută prin meditație calea către scopul ultim. Patanjali însuși face referire la ea ca "Ashtanga
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
mormânt strâmt zace marele Thales; totuși renumita sa înțelepciune a ajuns la ceruri”. Deși niciuna dintre scrierile lui nu a fost găsită, opera sa a fost păstrată prin intermediul scrierilor altor autori. Era nominalizat în toate listele tradiționale ale celor "Șapte Înțelepți", inclusiv în cea a lui Platon. Avea o reputație de priceput om politic iar istoria relatată de Herodot despre deturnarea cursului râului Halys atestă reputația și capacitatea sa de inginer. Thales și-a pus întrebări despre natura universului și a
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
parte, statutul de cetățean. Fuga de pe câmpul de luptă sau nerespectarea disciplinei antrenau automat decăderea din poziția privilegiată de cetățean. Pentru această râvnită poziție, sistemul educațional nu insista, totuși, pe dezvoltarea elocinței, a artei dialogului și discursului. În Sparta „gândeau” înțelepții și aristocrații, iar cetățenii le aprobau opiniile și le exercitau, în stil militar, ordinele. O morală strictă reglementa comportamentul social și familial, bărbatul conducând precum un comandant. Spectacolele de teatru și, mai ales, comedia nu aveau trecere, poezia eroică și
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
limba română, care au circulat în toate provinciile românești, cele mai multe provenind din Moldova, iar cele mai vechi din Transilvania. Anton Pann este cel care a stilizat și a tipărit pentru prima oara povestirea în limba română în 1850 cu titlul: "Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam".
Archirie și Anadan () [Corola-website/Science/299156_a_300485]
-
tot ce poate exista, viața unui om putând cu greu fi străbătută de o varietate mai mare de întâmplări."<br> Povestea este spusă cu modestie, cu seriozitate și recurgând la o învăluire a evenimentelor într-o aură religioasă, așa cum fac înțelepții spre instruirea altora prin exemplu și pentru a justifica și onora înțelepciunea Providenței în toată varietatea de circumstanțe cu care se confruntă întâmplător omul." </br> "Editorul crede că această poveste este doar o istorisire a unor fapte; nu există nici o
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Filosofia lui Epicur este construită din trei părți: Ordinea acestor trei părți este importantă: ea corespunde sistemului lui Epicur. Etica este în fapt scopul filosofiei, care are ca fundament fizica: ea oferă, grație canonicii, cunoașterea naturii, care îi va permite înțeleptului să fie fericit. Urmând învățăturile lui Democrit, Epicur propune explicația atomistă a naturii: lumea este compusă din elemente minuscule și indivizibile, atomii. Pentru Epicur, numai această concepție despre natură poate fonda morala autentică, adică ataraxia (în gr., absența tulburării, imperturbabilitate
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
alcătuiți, corp și suflet, și care nu este deci, decât privare de senzații. "Moartea nu înseamnă nimic pentru noi", căci atunci când suntem noi, ea nu este, iar când survine, noi nu mai suntem. Întrucât nu există lumea de dincolo, fericirea înțeleptului trebuie să se realizeze în această lume. Senzația, care este criteriul cunoașterii, este și ghidul care ne face să căutăm plăcerea și să fugim de durere. Acestă fericire va consta deci în satisfacerea plăcerilor, printre care acelea ale inteligenței. Morala
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
în satisfacerea plăcerilor, printre care acelea ale inteligenței. Morala lui Epicur este un hedonism (din grecescul "idoni", plăcere). Hedonismul epicurian nu constituie totuși o apologie a plăcerii și a lipsei de măsură. El promovează o justă reglementare a plăcerilor, viața înțeleptului fiind temperată, contemplativă și virtuoasă. De la Epicur avem exemplul mesei cu pîine si apă. Hedonismul promovat de Epicur, se deosebește de cel al lui Aristip din Cirene. Epicur numeste hedonismul bazat pe plăcerile fizice, promovat de catre Aristip „morala porcului”. El
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
-șef O. Iu. Vipper îl invocă pe Dostoievski ca autoritate morală, atunci când vorbește despre « jidanii care vor distruge Rusia ». De altfel, articolele din martie 1877 vor avea un rol privilegiat în literatura antisemită care va circula în Rusia, alături de "Protocoalele înțelepților Sionului", "Mein Kampf" al lui Hitler sau "Evreul internațional" de Henry Ford. Istoricul Ronald Hingley afrimă că « idealizarea războiului, această bolboroseală despre destinul măreț al unui popor, afirmarea unor proiecte teritoriale grandioase [...] și mai presus de orice stilul exaltat, isteric
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
erau de asemenea în mijlocul unor lupte facționale pentru controlul partidului, facțiunea conducătoare însăși fiind formată din grupuri neomogene care aveau să se dezintegreze în curând, ceea ce ar fi făcut ascunderea documentului aproape imposibilă. Compromisul final propus de triumvirat la Consiliul Înțelepților al celui de-al XIII-lea Congres, după ce Kamenev a citit textul documentului, a fost ca delegații să poată aibă acces la el în următoarele condiții, (prima dată făcute publice într-o broșură de Troțki în 1934 și confirmate de
Testamentul lui Lenin () [Corola-website/Science/299399_a_300728]
-
pe care le avea scriitorul, spre exemplu intenția de a extrage venit din importul de tweed irlandez în Triest. Situația sa materială rămâne la fel de incertă, fiind sporadic consolidată de unele prelegeri susținute la Università Popolare: "„Irlanda, insula sfinților și a înțelepților”" ("Ireland, Island of Saints and Sages", 27 aprilie 1907) și "„Realism și idealism în literatura engleză”" (două prelegeri, martie 1912). Pentru cea de-a doua temă, Joyce se concentrează în special asupra scriitorilor Daniel Defoe și William Blake, creatorii celor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pământ irlandez, se încheie în septembrie când, însoțit de Nora și de copii, revine în Triest. Nici măcar invitațiile ulterioare ale tatălui sau ale lui William Butler Yeats nu l-au mai determinat să se întoarcă în „insula sfinților și a înțelepților”. Începând cu 1913, Joyce lucrează ca profesor la un liceu numit "Scuola Superiore di Commercio Revoltella", dar predă și lecții în particular. O elevă a sa, Amalia Popper, pe care a iubit-o platonic în ultimii ani petrecuți în Triest
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Evului Mediu. Între timp, epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se mută în spațiul arab. Reprezentantul cel mai de seamă al acestei perioade este Avicenna (980-1037), cu lucrarea să ""Canonul medicinei practice"" ce va deveni cartea de căpătai a multor înțelepți europeni din perioada medievală. În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci reia și amplifica studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. Da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
cea a corpului încărcat dacă semnul este negativ, dar vin electroni din pământ dacă semnul este pozitiv și sfera rămâne încărcată, chiar după îndepărtarea corpului care a produs influența. Thales din Milet, care era socotit unul din cei șapte mari înțelepți ai lumii antice, a observat, între altele, proprietatea chihlimbarului de a atrage firișoare de paie când este frecat (cel mai vechi caz cunoscut de producere a electricității statice). Această proprietate a chihlimbarului a dat mult de gândit cercetătorilor, dar au
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
în Franța cu un proiect nobil de a organiza o ambulanță cu concursul elevilor români din Paris și de a se consacra în ajutorul victimelor războiului. La 5 mai 1874 a fost propus pentru inițiere în francmasonerie, în loja bucureșteană "Înțelepții din Heliopolis", devenind astfel un "frate" multor personalități din cultura și politica României de atunci. La 13 ianuarie 1874, soția sa moare după ce un confrate îi dă stricnină în loc de chinină. Rămas văduv, cu patru copii, Davila continuă să muncească cu
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
său", acea „voce lăuntrică" care îl sfătuia ce să facă și de ce să se ferească, dar toate acestea erau puse numai și numai în slujba adevărului, a binelui individual și social, menite să conducă pe atenieni pe calea virtuții. Condamnarea înțeleptului și moartea lui, bând cucuta (399 î.e.n.) a umplut de mâhnire pe toți concetățenii care l-au cunoscut. La Ate-na, în semn de doliu național, teatrele și palestrele s-au închis, măsuri cu totul excepționale pentru acele timpuri. Dar nici
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
le reproșează Ovidiu în cartea a IlI-a a „Artei iubirii” femeilor în bătălia lor de afirmare în fața bărbaților? Nesocotirea acestui principiu socratic, textual reprodus de poetul latin și tomitan „Nu vă cunoașteți pe voi înșivă" O altă problemă, specifică înțeleptului atenian, dezbătută de Platon și de Xenofon, dar cu unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion) despre care s-a scris o întreagă literatură. Să amintim și la noi frecventa utilizare a termenului și
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
când încearcă să echivaleze cu „datele ultime ale conștiinței" acea voce divină, lăuntrică (innere Stimme, spune Schiller), pe care o auzea Socrate. În multe locuri din textele traduse apare acest„enigmatic" daimonion, care o dată îl împiedică, o dată îl îmboldește pe înțelept să facă ceva și despre care s-a făcut remarca că spre deosebire de textele din „Apologia lui Socrate” de Platon, unde faimoasa voce lăuntrică, divină „reprezintă mai mult un avertisment personal, la Xenofon ea capătă un sens mai extins, autorizându-l
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]