4,538 matches
-
ceea ce este, a fost și va fi". Iubirea este în viziunea sa și obârșia credinței. Dovada, răspunsul la Ce este credința?: "Credința este un fenomen magnetic reciproc între Dumnezeu, a cărui discreție atrage ființa dincolo de ea însăși, și acea generoasă înclinație a sufletului omenesc de a crede prin iubire, în pofida tuturor aparențelor potrivnice". Cât de aproape sunt cuvintele din finalul acestui citat, din nou, de Steinhardt, care ne spune că se cuvine "a crede, pe nevăzute, a chezășui"1. Se adeverește
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
altei confesiuni creștine, catolicismului, nici Frossard nu problematizează mult diferit credința. Ba dimpotrivă, răspunzând la întrebarea " Ce este credința?" el răspunde: "Credința e un fenomen magnetic reciproc între Dumnezeu, a cărui discreție atrage ființa dincolo de ea însăși și acea generoasă înclinație a sufletului omenesc de a crede în iubire, în pofida tuturor aparențelor potrivnice, înclinație care exercită o irezistibilă atracție asupra milosteniei divine". Există totuși o diferență. Dacă la Steinhardt credința e complementară libertății ("opusă robiei"), în cel mai pur spirit ortodox
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
răspunzând la întrebarea " Ce este credința?" el răspunde: "Credința e un fenomen magnetic reciproc între Dumnezeu, a cărui discreție atrage ființa dincolo de ea însăși și acea generoasă înclinație a sufletului omenesc de a crede în iubire, în pofida tuturor aparențelor potrivnice, înclinație care exercită o irezistibilă atracție asupra milosteniei divine". Există totuși o diferență. Dacă la Steinhardt credința e complementară libertății ("opusă robiei"), în cel mai pur spirit ortodox, la Frossard ea e complementară iubirii ("a crede în iubire") ca o caracteristică
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
personalitate. Fiecare elev își va făuri în școală propria identitate intelectuală, morală, estetică, profesională, dezvoltându-se fizic armonios și echilibrat și manifestându-se cooperant și activ în comunitatea școlară. Școala valorifică prin demersuri specifice și sistematice valorile, talentul, aptitudinile speciale, înclinațiile pe care copil odată cu zestrea ereditară moștenită de la părinți. Misiunea școlii este să asigure comunității pregătire generală și profesională de calitate în domeniul tehnic adaptate dinamicii pieței muncii suplinind absența calificărilor profesionale din celelalte școli ale municipiului Mangalia și zonei
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
de activitate educativă care completează procesul educativ realizat la clasă, deosebindu-se de acesta atât prin conținut cât și prin formă. Una din caracteristicile importante ale acestui tip de activitate educativă, este aceea că se urmărește relevarea și stimularea dezvoltării înclinațiilor, intereselor și aptitudinilor individuale. Prin conținutul variat al activităților, cercurile completează și întregesc procesul de învățământ, oferă posibilități largi pentru manifestarea inițiativei și creativității elevilor. 54 Cercul de jurnalism Condus de prof. Țicu Mirela își propune să pregătească elevii pentru
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
anticolonialist, cu anticipație. E adevărat că opinia sa asupra "lumii a treia" suferă de ambiguitate prin însăși ostentația sa. Sub acoperirea cine știe cărei specificități culturale sau naționale ideile herderiene admit că orice comunitate umană trebuie să fie liberă a se dedica înclinațiilor sale, fiindcă, chiar șocante fiind pentru un obsevator, acestea corespund valorilor proprii respectivei comunități: "Sălbaticul care în cercul său restîns gîndește și se exprimă cu precizie, are o cultură mai reală decît politicianul sau savantul care, cu oarbă indiferență se
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai indulgent, îl alimitează la condiția unui sentiment perimat. După masacrele din 1914-1918 și 1939-1945, patriotismul individual a fost perceput ca o încrucișare naivă sau culpabilă cu masacrul industrializat, după cum observă Christo-pher Coker 413; sau a fost privit ca o înclinație a libido-ului că-tre ceea ce Freud numea instinctul morții. La rîndul lui, național-civismul lipsit de agresivitate cade în desuetitudine. Ca să nu abuzăm de exemple, e suficient să menționăm naționalismul orgolios al Marii Britanii, matcă a sistemelor politice moderne și a cetățeniei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
monumentală 19, inaugurată după 2010 și reprezentată - între alții de Adrian Marino, Bartolomeu Valeriu Anania 20; or, Ion Ianoși pare să se impună la prima vedere în cadrul acestei literaturi confesive datorită egocentrismului sublimat, a vervei polemice temperate și a unei înclinații mai mari spre acuratețe și obiectivare. În plus, din perspectiva istoricului, Internaționala mea... pare să aibă o valoare documentară sporită. Cronicarul Ianoși este ajutat cumva și de datele din biografia sa (politică): mai ales postura de instructor (timp de aproape
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anumit tip de elită bucureșteană pe care le frecventează evocă un întreg univers echivoc de simboluri și aluzii homoerotice. Prin asociere cu secretarul său, există afirmația că Monseniorul Ghica a fost cel care l-a inițiat homoerotic, i-a cultivat înclinațiile cu discreția necesară pentru un înalt prelat catolic, catolicismul însuși fiind asociat cu homosexualitatea. Aici Eugen Barbu își dă adevărata măsură a josniciei, ulterior confirmată prin plagiat și articolele scrise în revista Săptămâna împotriva colegilor de breaslă mai tineri. Însă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aceștia care promovaseră o poezie ancorată în realitate, manifestă un anumit gust al evadării și, prin urmare, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este dată de înclinația spre citadin, spre cotidian și banal, înclinație însoțită de o depoetizare a limbajului artistic. Realul însă rămâne pretext pentru redarea viziunilor de coșmar care par a bântui sufletul unora dintre acești poeți. Cealaltă secțiune importantă a acestui capitol este cea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
realitate, manifestă un anumit gust al evadării și, prin urmare, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este dată de înclinația spre citadin, spre cotidian și banal, înclinație însoțită de o depoetizare a limbajului artistic. Realul însă rămâne pretext pentru redarea viziunilor de coșmar care par a bântui sufletul unora dintre acești poeți. Cealaltă secțiune importantă a acestui capitol este cea în care avem în vedere o prezentare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Arghezi, Marcel Breslașu se orientează spre o literatură didactică, Niște fabule - mici și mari pentru mari și mici (1946) sau chiar spre o lirică angajată, agitatorie, în centrul căreia e aceeași "luptă de clasă" care împiedică să se manifeste orice înclinație spre un lirism personal, căci "lupta ne macină/ n-are nimeni timp să șlefuiască poeme", este doar loc pentru cântecul "cu vorbe de febră, cu vorbe de carne", o "luptă de clasă" reflectată în volume precum Poeme pentru un ziar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se transformă în elemente definitorii. De aceea, am realizat doar mici medalioane de autor la începutul capitolului Poezia albatrosistă, prezentând, pe scurt, doar acele aspecte ale existenței care păreau a fi relevante pentru un portret al scriitorului. Astfel, urmându-și înclinațiile spre stânga, Geo Dumitrescu se înscrie în partid, dar va fi exclus în 1954 în urma unei ședințe dureroase, pentru a fi reabilitat în 1963. Dacă în momentul în care se apropie de mișcarea socialistă (mânat, așa cum mărturisește, de idealurile pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rînduri 3). Moraliștii însă o țin pe-a lor, vorbind defavorabil despre femeile care-și vopsesc unghiile cu „canà”, își ung pleoapele cu „khol”, își dilată pupilele cu atropină, își fac cearcăne cu creionul pentru a-și sublinia excesele ori înclinația către acestea. Epigramiștii le țin hangul. Unul dintre ei scrie: „Dacă dai cu pudră fața,/ N-o faci doară în zadar,/ Știi, de lut sîntem noi, soro,/ Și pe lut se dă cu var”4). Cît despre bărbații cu „preocupări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prea încape jocul: împăunări cu calități postișe s-au văzut, destul de des, în schimb recunoașteri ale defectelor și păcatelor, mai rar, în afară de cazul unor exhibiționiști. Lui Bacovia (cel din liceu și din facultate) nu-i lipsea însă cu totul această înclinație... Apropo de definiții, se poate spune, cred, și așa: Bacovia e un Cioran înainte de Cioran, unul mai puțin demonstrativ, cu apoftegme sentimentale, care observă mult, dar formulează rar: adevăruri, nu paradoxuri. Un avantaj neașteptat: sterilitatea îl oprește pe Bacovia de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
probabil „Rêve d’amour” de Th. Bonheur, „Dichterliebe” și „Les fruits du mariage” de A. Cirillo etc., la modă în primii ani ai secolului XX, sau Chopin („lugubrul marș al lui Chopin”). Nu i neg cîtuși de puțin sensibilitatea și înclinația. Nu pot totuși să mi-l imaginez ca virtuoz, capabil de un largo intens, de un molto vivace avîntat, scăpărător. De ce? Nu cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
clar asociată cu principiile unei paradigme sau alta de gândire. Gesturile de politică externă ale democraților din jurul președintelui Clinton, care acordau, pe coordonate liberale, în special, atenție promovării democrației și recunoașterii meritelor globalizării au fost însoțite de elemente ce dovedeau înclinații realiste (germenii viitoarei apărări antirachetă, votul aproape unanim din Congres al legii privind susținerea militară și financiară a forțelor irakiene de opoziție, politica de dual containment)87. Pentru J.Nye, armele nucleare au devenit, în timp, niște instrumente hipertrofiate care
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
parlamente) și ale corpurilor care nu sunt alese (organizații precum băncile centrale sau diversele instituții de control), dar care sunt indispensabile "bunei guvernanțe". (6) Ca o ironie, militând pentru deschiderea vieții politice pentru cei care nu aparțin elitei, populismul cu înclinațiile sale majoritariste și cu patosul său antielitist poate cu ușurință să conducă la o îngustare a "politicului" și prin aceasta la o contracție a spațiului efectiv al democrației. 1.5 Care sunt circumstanțele care determină efectele populismului Așa cum am argumentat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Orientarea plebiscitară a Reformiștilor a produs asemenea efecte, fapt care poate fi observat foarte bine în cazul succesorului acestui partid, Partidul Conservator care, chiar modificându-și agenda a reținut mesajul anti-elitist și anti-partide, care s-a combinat cu mai vechile înclinații plebiscitare. Așa cum s-a afirmat în capitolul introductiv, antielitismul populist, subminarea plebiscitară a instituțiilor alese și îngustarea spațiului democratic efectiv, sunt, într-un anumit fel, legate. Această sinteză și combinare a efectelor negative nu a fost la fel de dramatică sau problematică
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Partidul Reformei nu a practicat excluderea retorică și nici nu a amenințat drepturile minorităților, așa cum o fac partidele populiste mai noi din Europa. În lipsa componentei rasiste, atât de importantă în discursul acestora din urmă, populismul Reformiștilor a avut totuși unele înclinații către excludere, fiind vizată populația autohtonă (de exemplu, membrii așa numitelor "Prime Națiuni") și locuitorii Québecului. Însă, principalul obiectiv al Partidului Reformei a fost acela de a recuza Statul social împreună cu noile forme de "cetățenie socială", drepturile acordate anumitor grupuri
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se definea strict în termeni de clasă - într-adevăr, cea mai notabilă absență era cea mai mare parte din mișcarea venezueliană a muncii organizate, care a rămas legată de partidele tradiționale, precum Acțiunea Democrată (AD) -, el avea totuși o pronunțată înclinație spre clasele de jos, spre popor. În al treilea rând, și cel mai important pentru temele abordate în acest volum, chavismul a tradus în termeni neobișnuit de duri diversele tensiuni dintre populism și democrația liberală din America Latină. La fel ca
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
America Latină și le-au depășit cu mult pe cele existente deja în Venezuela. Mai mult, această implicare la nivel local s-a transformat într-o chestiune și mai vădit partizană. După cum arată Handlin și Collier (2011), cetățenii venezueleni aveau o înclinație de patru ori mai mare de participare la întâlnirile partidului lui Chávez decât la întâlnirile organizate de toate celelalte partide la un loc și erau de aproape trei ori mai predispuși să participe în activități de campanie ale partidului lui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din afara sistemului, într-o manieră credibilă. O afirmație centrală în acest volum este aceea că populismul poate fi deopotrivă prieten și dușman al democrației: tendințele incluzive ale populismului slujesc adesea drept remediu pentru regimurile democratice existente, dar, în același timp, înclinațiile sale neliberale și hegemonice pot reprezenta o amenințare pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie ușor diferită. În America Latină, populismul tinde să fie incluziv, dar se democratizează rar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
minunat de reflexiv pentru altul. Deși presa partizană a continuat să se mențină pe poziție până la Războiul Civil - un exemplu demn de remarcat este New York Tribune al lui Horace Greeley - era sa se apropria de final. Prin recunoașterea deschisă a înclinației lor ideologice, directorii de ziare și-au recunoscut subiectivitatea. Oricare ar fi fost greșelile jurnalismului partizan, virtutea sa consta în posibilitatea unei reflexivități mai deschise. O astfel de reflexivitate devenise la timpul ei "incorectă din punct de vedere politic". O
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dacia noastră care o știm de la Burebista și Decebal, a migrat spre nord-vest, iar cronicarii medievali, iscoditori de legende și genealogii, au așezat-o în Danemarca, căreia i- au zis Dania - Dacia. Ba și români de-ai noștri, contemporani, cu înclinație și prea plecare apuseană au zis că, dacă Dania este Dacia din nordvestul Europei, atunci trebuie să căutăm originea dacilor printre germani, iar geții sunt altceva, veniți ca indo-europeni mai târziu cu o mie de ani față de daci, dar că
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]