4,849 matches
-
din urmă, căzură de acord să încerce calea blândă a convorbirii, și Stănică se delegă singur în această misiune. Era o zi neprevăzut de caldă, de la sfârșitul lui februarie, când Stănică, după prealabile examene, intră in curtea indicată. Fu cam încurcat de numărul mare de intrări, întrucît de o parte și alta a curții se întindeau apartamentele joase, cu câte o mică marchiză. Călare pe o scară, un om gras, ras, tânăr, cu chivără de hârtie în cap și cu halat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
indiferență înfurie și mai tare pe Titi. - Lasă-l, mă, se auzi glasul locotenentului, nu vezi că enebun? - Ba o să-l dau în... spuse pe șleau căpitanul. Titi puse mâna repede pe pălărie, își trase paltonul nervos până a se încurca în mâneci și ieși ca un glonț din casă și din curte. Din acea zi nu se mai întoarse în căminul lui. Aglae îi ordonă să divorțeze, Stănică fu și el de aceeași părere, "de vreme ce nu vă înțelegeți", dar se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmă doctorul. Nimeni nu bănuiește nimic. Asta am vrut să te-ntreb. Care profesor de la facultate, psihiatru, s-ar preta mai bine și cum am putea să-i propunem fără să riscăm nimic? Dacă omul e posac, mai rău ne-ncurcă socoteala. Poate cunoști pe asistent, poți să-i strecori o vorbă. Felix ascultă pe Stănică gânditor. Își aminti de vizita lui Vasiliad, de examinarea forțată a lui moș Costache. Afacerile lui Stănică i se părură curioase, cinice. Dar mai ales
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gâtul lui Pascalopol. - Știu că ești un om bun, dar eu și cu papa ne-am răzgândit. Nu e așa, papa? Costache aprobă cu vioiciune, dar Pascalopol se înroși. - Cum, Costache, și tu ești de părerea asta? - Da, da, se-ncurcă Costache, dacă ea zice așa, poateare dreptate. Pascalopol lăsă capul în jos și bătu cu degetele în masă, vădit rușinat de situație. Îi păru rău că se amestecase, dând poate impresia că avea vreun interes personal. - Cum voiți, zise el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lupește, dar slăbea văzând cu ochii și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește. Uite cum ai slăbit! Simion explica astfel agitația lui: aplicând metoda unei supraalimentații raționale, își întărise tot organismul. Acum avea o forță herculeană, colosală, și simțise cum pârâie scaunul și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Uite, drăguță, articolul dumitale! Felix își văzu numele tipărit în sumar în dreptul acestui titlu: Un caz de asthenopie acută de origine histerică, studiat prin procedeul anaglyphelor. O căldură îi năvăli în tot trupul, umplîndu-l de senzația unei moliciuni delicioase. Se încurcă în mulțumiri, pe care profesorul i le tăie repede: - Uite, dragă, ce-aș vrea eu. A apărut o carte foarteinteresantă în chestiunea asta (și-i cită un nume); aș vrea să-i faci o recenzie. Să cercetezi cu atenție literatura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și vorbire, încît nu și-o putea închipui în ipostaza de curtezană. Ar fi vrut s-o cucerească, temîndu-se totuși să nu fie ridicol, fiindcă știa că Georgeta nu e altceva decât "o fată faină", cum zisese Stănică. Amândoi erau încurcați de nesiguranță. Georgeta întrebă: - Așa ești de timid cu femeile întotdeauna? Totuși îmi placi, dar ai un nu știu ce care inspiră respect. Ai să fii un doctor impunător. Georgeta râse, dar se simțea în chip serios intimidată. Își drese repede părul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Titi! Situația era scandaloasă. Dar apoi rușinea întîlnirii, pe aceeași sală, cu generalul! Dacă acesta l-ar fi insultat, atacat, ar fi fost cel puțin mândru că se bucură de o favoare disputată. Dar și generalul, și el erau încurcați de întîlnire, de unde rezultă că pentru amândoi era compromițătoare. Felix își exageră situația, socotind-o ca o decădere morală, și își făgădui o cură de ascetism. Avea să se înfunde în cărți, să dea examene strălucite, să-i arate Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a învățat-o? întrebă automat Felix. - Domnule Felix, zise mieros Aurica, vezi cum ești? Parcădumneata nu știi?! Noi am aflat precis că Georgeta face asta pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate ții la ea, dar nu trebuia să-l încurce pe bietul Titi. Titi mânuia pensula, cu ochii în hârtie, din ce în ce mai nervos. Felix rămase înmărmurit de insinuarea Aurichii, trebuind totuși să-i recunoască o măsură de adevăr. - Eu, zise el, încurcat, nu am nimic cu domnișoara Georgeta, abia o cunosc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum lui Felix niște semne mute de disculpare. - Am spus... adică am auzit... n-am zis chiar că domnulFelix. În sfârșit, ce să mai învinovățim pe unul și pe altul... trebuia să mă ascultați pe mine și să nu vă încurcați cu o individă ca Georgeta. Aia e o... știe toată lumea. Un bubuit neașteptat se auzi dinspre fereastră. Titi bătuse cu pumnul în masă și se ridicase în picioare, galben ca ceara. - Nu e adevărat, dumneata mi-ai spus că l-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sută din bolnavi provin nu din infectații sanguini, ci din cei morali. Constrângerea, în materie erotică, zdruncină creierul. Dumneata, care ești o fată fără prejudecăți, dispunând liber de posibilitățile dumitale sexuale, ai să vezi dezastrele societății burgheze. Georgeta, deși cam încurcată de libertatea de limbaj a lui Weissmann, îl ascultă în interesul lui Felix, fără să-i pese de ochirile celorlalți, aprobată de zâmbetul cordial al generalului. Felix era, în chip învederat, distrat. Generalul găsi că ar fi potrivit ca Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae avea unele bijuterii, brățări de aur îndeosebi, cam demodate, dar, în orice caz, de o valoare materială indiscutabilă. Aurica le socotea, întotdeauna, ca destinate ei. De la o vreme, Aglae găsea că în casă sunt o mulțime de "boarfe" care încurcă odăile. Vându unele mobile, o mășină de cusut și era pe cale să scape și de altele. Aurica ținea la toate lucrurile din casă ca fiind, virtual, zestrea ei. Împuținarea lor o umplu de spaimă. Se simți părăsită, trădată, și plânse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am știut că se supără!" Era așa de surescitat, încît nu știa bine ce să facă. Porni cu capul gol pe stradă. În urmă, simți pași și se auzi chemat de Weissmann. Când fu lângă el, acesta îi spuse foarte încurcat: - Eu n-am nici o vină, îți jur pe iubirea mea. Eu nici nu-i cunosc pe dumnealor decât din vedere. Domnul Stănică ne-a adunat. Ne-a spus așa, că e îngrijit de tristețea ta, că ai suferit mari decepții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache a luat-o gratis. Într-adevăr, se dărâmase undeva, prin centru, câteva case vechi, în scopul de a se clădi un mare hotel. Întreprinzătorii cumpărase locul cu un preț în care construcția veche intra prea puțin. Dimpotrivă, zidăria îi încurca, fiindcă n-aveau unde s-o depoziteze și transportarea ei i-ar fi costat parale. Ei oferiră cărămida gratis, cu condiția să fie ridicată numaidecât de pe teren. De acolo trebuie s-o fi luat bătrânul, concurând doar câțiva țigani, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
necunoscuta Lili, dar se temea de gafele lui Stănică și de atmosfera de vizită pentru pețit. Aducerea fetei acum, când Otilia era acasă, nu o găsea nimerită. Îl rugă pe Stănică să lase asta pentru mai târziu, fiindcă acum era încurcat cu examenele. Stănică nu consimți, în ruptul capului, ci voi numai să știe când e acasă Felix, hotărât s-o aducă pe fată dincolo, la Aglae, unde îl ruga să-și calce pe inimă și să vină, dacă va fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi ridică din umeri încăpățînat, Aglae îi dădu ghes, și Titi plin de rea-voință se ridică în sfârșit. Ieși în sală, apoi în curte și se opri. Pe Felix nu-l putea suferi din cauza superiorității care-l apăsa și-l încurca. De când urma la belle-arte, se mai vindecase de această antipatie, judecând că el are un "talent", care-l ridică deasupra celuilalt. Sentimentul care îi opri picioarele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur că, dacă Felix va veni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-nchină Aglae, mai bine moartea decîtașa ceva! Poate un om paralizat așa să trăiască mult? - Depinde! zise doctorul, cu aceeași strâmbătură deamărăciune. - Ascultă, mă, Vasiliad, îl luă Stănică la o parte pe doctor, fii om cum te știu, nu ne-ncurca cu vorba! Tu ce crezi, o duce, sau moare? Să știm ce facem! - De obicei nu prea scapă nimeni la vârsta asta. Mai îivine alt atac, pe urmă. Depinde însă de constituție! - A dracului e medicina asta a voastră, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aș dori ca toate dorințele tale să se realizeze. Acum nu am puterea să-ți spun nimic în privința asta. Ești bun la suflet și vrei să mă aperi, însă tu însuți ai nevoie de un ocrotitor. Afacerile tale pot fi încurcate, bietul papa e un om cam întortocheat și tăcut. Vrei să te trezești cu cine știe ce greutăți? G. Călinescu - Îți mărturisesc, zise Felix, că am zărit la moș Costacheniște socoteli, din care urmează că cheltuiesc cam o mie de lei pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar juca femeia în existența ta? - Femeia o înțeleg ca tovarășă a aspirațiilor mele, ca unscop în același timp al tuturor sforțărilor. Unei femei i-aș închina totul. - Idealul tău, Felix, e foarte frumos, zise Otilia, netezindu-iparul, după ce i-l încurcase, e un ideal de tânăr care va răzbi în viață. Pot să zic că-l înțeleg. Însă, dacă femeia nu e la înălțimea ta? - Nu pricep, nu-i cer nimic. - Felix, nu cunoști bine sufletul feminin. O fată admiră untînăr
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot cu boala asta a lui Costache, nicimasă regulată n-am avut. Când se așezau la masă, pică și Stănică, în redingotă, cu un guler țipător de înalt, cu mustățile foarte unse. - Bine c-ai venit, zise Aglae, că e încurcată rău. N-amgăsit nici un ban, numai mărunțiș. - Ce vorbești?! se prefăcu Stănică uimit. Ți-am spus eu călucra el ceva. - Alții să tragă foloasele și eu să cheltuiesc? Cine-lînmormîntează, mă rog? - Dumneata, firește! -Eu?! se scandaliză Aglae. Cu ce? Cu câteva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol sărută mâna Otiliei și-i făcu un mic salut prietenesc cu mâna. - E simpatică nepoata dumitale, zise părintele lui Pascalopol,de treabă fată. Îmi pare foarte rău de întîmplare. - Ce nepoată? întrebă moșierul, neînțelegînd. - Domnișoara Otilia! - Da, da! se-ncurcă Pascalopol. - Dar, urmă părintele, nu-nțeleg ce fel de unchi ești. Fratele dumneaei parcă nu ești, atunci din ce parte? - Dinspre mamă, spuse repede Aglae, și, ca să schimbevorba, propuse preotului curios să vină într-o zi să facă sfeștanie și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iubesc decât pe tine și, orices-ar întîmpla, tu rămâi prietenul meu adevărat, ai putea să-ți realizezi idealurile? - Ce să se întîmple? - Știu eu? Parcă putem să facem tot ce ne trece prin cap? - Putem! afirmă dârz Felix.Otilia îi încurcă părul: - Poți tu, acolo, în studiul tău, în cariera ta bărbătească,dar sunt și alte lucruri, care nu se pot, în viață. G. Călinescu - Ce anume?Otilia schimbă vorba: - Câți ani ai tu, Felix, acum? Douăzeci și unu și ceva! Nu?Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poate da căsătoria.Ai avut cazul celebrului Stănică. - Dacă nu suntem căsătoriți, continuă Felix, nu putem sta nici alături unul de altul. -De ce? - Fiindcă... fiindcă eu te iubesc... fiindcă eu te iubesccum trebuie să iubească orice om normal, se încurcă Felix. Și nu voi consimți niciodată să nu mă port leal cu viitoarea mea soție. Tu nu ești Georgeta! - Nu sunt Georgeta, e sigur, dar iert pe Georgeta! În altă zi, Otilia îmbrățișă iarăși pe Felix, în chipul ei copilăresc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spate de suflul unor guri nevăzute, sinchisindu-se doar de-a face umbră Stăpânului actual al Lumii și al Pământului. Când șarjă peste Combinatul poligrafic "Casa Scînteii", has-Satan se abătu un moment pentru a se marghioli cu poporul de linotipiste, încurcînd calandrele, întunecînd zincurile, gripând rotativele, furând până și frișca "indicațiilor prețioase" ale Conducătorului Statului, răspândite din belșug în paginile mustind de tuș ale presei centrale de-a doua zi. Zburdau străzile și străduțele pe sub coapsele Guzganului ca traversele pe sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i cum se fâțâiau cu coșciugele pe ei, îi luaseră drept niște căcăcioase de stafii care încurca circulația... - Bruță... Hep!... Dar nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști, fierăstrăul!... Sau vărsa gaz de la lampă direct pe ele și le punea foc. - Nu, că nu se putea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]