4,770 matches
-
scârțâitul fotoliului de- alături. — N-ai cumva un șervețel ? întrebă ipocritul, trezit de-a binelea. Consumă tacticos gradația prelungită a momentului, se ridică, înviorat, dar încă palid de oboseală, anunțând începutul duminicii : — Bem cafeaua de dimineață ! Cafea apoasă, zaharisită. Mestecă îndelung zațul de pe fundul ceștii până ce gura îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Predarea unui proiect pune pentru el, totdeauna, prezența celorlalți în paranteză. Nu aude când Șeful bate cu palma sa îngustă și osoasă în colțul pupitrului, reducând la tăcere tranzistoarele, nu-l vede retrăgându-se apoi în spatele planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Anton și Marilena Albu, sociabili, versatili, vor căuta să aibă în jur suporteri, să uite cât nu se pot suferi. Deocamdată s-au așezat lângă Sandu Stoian, cel care își calculează cu exactitate eșecurile la loto, pe bază de tabele îndelung studiate, planificându-și până la două zecimale economiile pentru viitoarea mașină. Ropcea, tehnician, familie aristocratică, de la care a păstrat decența și dragostea pentru câini. Și pentru mașini, firește ! Proprietarul unei jucării adorabile, cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se privi îndelung în oglinda chiuvetei. Păr blond și buclat, rărit, atârnând în șuvițe murdare. Fruntea înaltă, încă netedă, avansând prin calviție. Tăietura din copilărie se vedea tot mai puțin... Sprâncene stufoase, frânte într-un unghi. Urechea cuminte, păgână, ca un fetiș al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și Ortansa strivește mucul țigării în scrumieră. Mai bine află date despre Manole : locuiesc într-o singură cameră. Ei doi și băiețelul. Orice apropiere trebuie programată dinainte, îndelung pregătită. Se încălzește apă, se așteaptă să adoarmă copilul. Al cărui pătuț se află la un pas. Asta durează de câțiva ani. Va mai dura măcar unul, până se mută în apartamentul cumpărat. Încă ceva : ea și-a acceptat chipul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul și gura sunt arse de sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe păr și urechi și frunte. Se apropie de fereastra deschisă. Se reazemă de pervaz. Luna s-a depărtat, dar încă luminează. Tăcere adâncă, adâncă, adâncă, până în adâncul iadului. Cornelia Matei sau Matei Cornelia... de câte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau Matei Cornelia... de câte nu l-ar fi scutit vizita bibliotecarei ! De n- ar fi fost atât de leneș, dacă ar fi răspuns la telefon, dimineață, demult, acum un veac. L-ar fi acceptat, probabil, s-ar fi împreunat îndelung, în cazanul încins al acestei chilii înguste. Custodele, mutată din răcoarea sălii de lectură pe grătarul fierbinte al patului de campanie, da, l-ar fi primit în ea, zi întreagă, un veac, uite nebunia zilei. N-ar fi auzit urletul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Peste toate gândurile și închipuirile micuțului însă plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu... Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se că copilul trebuie să înceapă școala, se sfătui îndelung cu protopopul Groza cum să-i înlesnească sarcina și căzură de acord că e nevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hotărâră să pună pe Apostol să zică "Tatăl nostru", într-o duminică, în cadrul sfintei liturghii. Făcură pregătirile în mare taină, ca să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Petre închise ușa. În pragul odăii din fund apăru doamna Bologa, în capul gol, cu fața albă ca hârtia, uitîndu-se parcă n-ar fi îndrăznit să dea crezământ ochilor, apoi izbucni printre lacrimi: ― O, dragul mamei, scumpul mamei... Se îmbrățișară îndelung, murmurând în același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e permis!... Am fost și eu în situația ta, poate puțin mai ușoară... puțin... Vedeam spânzurătoarea în temniță, da... și știu că moartea, când o privești prea adânc și îndelung, începe să te ademenească. Dar trebuie să te smulgi din ademenirea ei, Bologa, căci orice viață e mai bună ca moartea!... Ți-am spus și altă dată... Viața e reală, pe când dincolo de moarte... ― Cine știe dacă dincolo de moarte nu e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care îi luase apărarea... Acuma părea mai palid, și în privire avea ceva... Pe ceilalți nu-i cunoștea nici barem din vedere, afară de locotenentul Gross, care ținea capul în jos, ca și când i-ar fi fost rușine. Apostol se uită mai îndelung spre dânsul, vrând să-i întîlnească negreșit privirea, să-l întrebe cum se face că a primit să judece pe un camarad și să-i arate că, iată, el nu-i nici șarlatan, nici smintit, fiindcă mai bucuros a fugit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
calea cea tainică care duce spre interior și absența femeii iubite îi sporea și mai mult dragostea neîmplinită. Pentru un bărbat preocupat de multele griji ale vieții cotidiene de la țară, este foarte greu să o rupă deodată cu un amor îndelung. Făcuse deci tot posibilul ca să ne revedem. Cel puțin așa îmi plăcea să cred, sau poate era o simplă coincidență. Mă invitase chiar la el acasă, probabil să ne aplecăm puțin asupră-ne, pentru a ne da seama de existența
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
vreo idee genială dintr-un SF.Prea mult! Prea mult! Nu mai suport, îmi ziceam în gậnd...Casa lui Yon, atật de frumoasa și de ospitalieră ,începuse să mă apese greu, mai greu... Am ieșit afară în noapte, am privit îndelung cerul, încercậnd să-mi găsesc vreo stea călăuzitoare...Se înnorase deja, iar cerul nu mai era al nostru, ci doar al lui și numai al lui...Eu fusesem bună doar de comerț spiritual, dar Yon nu era bărbatul căruia să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
otravă în suflet, să-l ignor, să-l provoc... La plecare, simțeam deja că abia acum începe călătoria imensă în timpul pierdut. Lumea exterioară nu mai avea nici un preț, decật în măsura în care ea se resfrậngea în propia lume interioară. Nu mai contemplam îndelung răsăritul de soare ca altădată, lumea toată devenise cuvậnt care trebuia să pună în mișcare inima. Încercam să găsesc cuvậntul magic pe care să i-l șoptesc lui Yon, să-l fac să înțeleagă că nu e totul pierdut. L-
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
semn al neobositei treceri, cu simplul și de mult banalul machiavelism: “Scopul scuză mijloacele”. Scopul? Care scop? mă întrebam eu atunci. Ironia genială cu care elevul Mareș sfidase viața, în ceea ce avea ea mai enigmatic, a fost pentru mine un îndelung prilej de meditație. Surậsul enigmatic de pe fața lui încă adolescentină mă incita, să privesc cu atenție esența lucrurilor și să cred că geniul și nebunia au întotdeauna un punct tangențial. Conchisesem în sinea mea că Mareș fusese un adolescent foarte
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
audă musca-n decor: Fă cum Îți place, pentru că fiecare lucru Își are moartea sa. Ei, ce părere aveți, nu e adâncă? E ca groapa aia a marianelor... Nu vă gândiți la prostii! Gicu dă din cap, apoi Își scarpină Îndelung nasul: De, mă, Sandule, e clar că iar ai stat noaptea și-ai citit, ca să ne bagi pe noi În cofă. Nu merităm asta... Boc nu s-a apucat de scris replici memorabile, Băsescu nici atât, Udrea e pe picior de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Este, Sandule, asta vrea! Pun pariu! Gicu sare de la masă și-l pupă pe Gore pe amândoi obrajii. Țoc! Țoc! Pe urmă să uită fix la el, ca și cum ar dori să Îi transmită că Îl respectă enorm. Gore se șterge Îndelung, ia o gură mare din bere, după care ridică din umeri și duce țigara la gură. Mă rog, Sandule, poate că asta vreau, care este șpilul? Șpilul este clar ca bună ziua dacă Îți spun că tot tu plătești sondajul. Gata
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicule, n-are boii acasă, i-a trimis În concediu. Dubai sau Nisa, Sandule, aste-s la modă acu`. Dacă i-ai trimis la poiana lu` brașov ai luat plasă, adio buget. O să te uiți ca milogu-n traistă. Sandu mângâie Îndelung tămâioasa, iar degetele lasă urme pe sticla brumată. Oftează din nou. Băi, mie mi-a plăcut de Kempes. În 78 nu ratam niciun meci. Vă mai aduceți aminte de Pasarella? Ehe, ce jucători! Ardiles, Bertoni. Când cu olandezii am plâns
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-n lume nu-i ferice, Că toate-s năluciri... De-odată la ureche-mi Aud șoptind copila... Iar vîntu-ntoarce fila Cu negrele gândiri. {EminescuOpIV 318} CODRU ȘI SALON Zadarnic fete mândre zâmbind cutreer-sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri. Firul călăuzitor al istoriei a fost aproape întotdeauna irațional. Istoria pendulează între eroare și oroare. Și în istorie amneziile se răzbună. Documentele ajung pe masa istoricilor numai după ce se frăgezesc îndelung prin arhive. Nimic nu e zadarnic pe lume, chiar dacă urmele chinuite ale părinților sunt șterse, aproape întotdeauna, de indiferența urmașilor. Omul învață întotdeauna foarte mult din trecut. Dar nu reține aproape nimic. Marile conflicte ale istoriei au fost generate îndeosebi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte parcă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Comanda fără nicio milă, autoritar, ca unui obiect impersonal fără s-o privească. Trăgând de timp, cu degetele tremurânde își descheie nasturii bluzei și părea ciudat cum sânii i se-nghesuiau înfiorați în timp ce aștepta miracolul unei salvări supranaturale. Bărbatul mângâie îndelung accesoriile care împungeau hotărâte aerul... îi plăceau! Totuși bărbatul manifesta delicatețe, sesiza din modul în care s-a apropiat de sânii săi... cu mișcări tandre, învăluitoare, neașteptat de gingașe; deci nu era o brută dar nu putea să-l sufere
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Cred că asta m-a excitat cel mai tare, pentru că vorbeam cu ea, dar nu mă gândeam decât cum ar fi în pat. Ne-am oprit să bem o cafea, am schimbat numere de telefon, după care am privit-o îndelung, până s-a pierdut prin mulțime. Se legăna bine. Am pus pariu cu mine că întoarce capul și, dacă o face, asta înseamnă că vrea să o mai sun și, poate, cine știe? Nu se întorcea și nu știam dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu Pelicanul, prin bunăvoința lui și a colegilor lui de cameră, Zelea și Militaru, care și-ar fi dorit să împartă camera și cu Valeria, dar, dacă s-ar fi putut, fără mine. O mângâiam pe față, apoi o sărutam îndelung, cu ambele mâinii înșurubînd și deșurubând la nesflrșit sânii ăia imenși și foarte, foarte tari pentru dimensiunea lor, trecând în revistă toate soluțiile pentru a găsi un locșor cât de mic, în interior, măcar să ne agățăm hainele pentru că poziția în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]