8,189 matches
-
ea urmele coliziunii cu masa. Stătea încovoiat, din cauza durerii de la rinichi, iar hainele începeau să-i fie din ce în mai roșii, sângele nedând vreun semn că ar vrea să se oprească din curs în viitorul apropiat. Deși nu mă îndoiam că durerea de la rinichi ar fi teribilă, își ținea mâinile la nas, încercând zadarnic să oprească sângerarea. Nu reușea decât să se mânjească și mai mult pe față. În numai câteva secunde, chipul său arăta ca un grotesc tablou alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
joc. Acuma... cu localizarea... e mai greu un pic. Așezările geografice sunt ținute secrete. Nici tata nu are voie să știe, dar Ministrul, în înțelepciunea sa, și-a zis că pe el nu are cine să-l sancționeze dacă mai îndoaie un pic regulile, așa că a început să se fălească în fața lui tata. Cum e situația în fiecare familie, când mama începe să-l ia la zor pe tata, acesta zice mai tot. Cum povestea el despre laboratoare și despre secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cred. Ultima despre care știu se află în Groenlanda. Au mai rămas două. Nu știi nimic despre astea? Nu. Despre astea tata nu a pomenit nimic. A zis doar că sunt atât de secrete, încât nici măcar Ministrul nu îndrăznește să îndoaie niște reguli pentru ele. A zis doar că se află acolo unde nimănui n-o să-i treacă prin cap să caute. Atât. În astea cred că se află cipul pe care-l căutam noi, dar mai este cale lungă până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
colegiu din Uniune. Am pătat un diamant, în caz că nu ți-ai dat seama. Cea mai mare boacănă din istorie! Nu vor veni cu bastoane și cu uniformele lor obișnuite. Tare cred că vor veni cu arme mai serioase și mă îndoiesc că vor face o paradă în fața colegiului. Vom avea nevoie de o infirmerie. Asta spui, nu? Nu-i normal că aici vroiam să bat? Așa-i. Trebuie să fie ferită de foc inamic. În corpul D! Are deschidere spre curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorbind, parcă, cu o persoană imaginară. S-a întâmplat ceea ce ai făcut și când ne-am întâlnit. Atunci mi-ai citit numele în mintea mea, acum mi-ai văzut propriile amintiri. Ține minte, Corvium! Eu nu tolerez așa ceva și mă îndoiesc că cei care te pot detecta vor accepta să te plimbi în voie prin amintirile lor. Data viitoare când mai vrei să intri în mintea cuiva, cere voie! Dacă nu vei avea permisiunea și îți vei forța intrarea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Asta înseamnă că unele coduri puse de tine, sau poate toate, au fost sparte. Timpul de care dispuneam tocmai a devenit mai scurt. Vrei să spui că am lăsat intenționat uși de acces pentru programatorii Guvernului? Helur, nici nu mă îndoiesc de loialitatea ta. Era doar o concluzie. Voi încerca să... Nu! Lasă-l pe Velail să încurce planurile Uniunii. Sunt sigur că-i va face plăcere. Cu tine am altă treabă. Care anume? După cum știi, o parte din elevi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu ce e? "Cu trei tancuri!" Ai numărat greșit! Sunt doar două în fața școlii. "Am numărat cât se poate de bine. Trei tancuri tocmai au intrat în oraș prin Est. Crezi că se îndreaptă spre noi?" Nu știu, dar mă îndoiesc că se duc la MD pentru un burger! "Ironia ta e la fel de amuzantă ca și bancurile lui Vladimir. Hazul se cumpără de la magazinul de vizavi, dacă nu știai." Împăratul făcu o pauză. Este într-adevăr o problemă. Hazul tău, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spun... — Din păcate, acum nu-i puteți spune nimic. N-am dreptul să vă las În libertate, nici un timp foarte scurt. Trebuie să vă duc la Clermond-Ferrand. Dacă judecătorul de instrucție nu va avea nimic Împotrivă, lucru de care mă Îndoiesc, soției dumneavoastră i se va permite să vă viziteze. Gândul acesta Îl tulbura pe Pélardeau, care se uită În cele din urmă la Maigret cu un aer disperat. — N-ați putea s-o faceți dumneavoastră? Maigret se uită Întrebător la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a statului. Răz boa iele civile, exilările, exproprierile, teama de despot, chiar groaza că în lăturarea despo tului nu aduce altceva decât anarhie, toate aces tea au indus în sufletul oamenilor un sentiment de vinovăție și nesiguranță. Înainte, romanii se îndoiau de ei înșiși și nu mai credeau în republică. El, și numai el, a reușit să exorcizeze aceste sentimente negative. Tatăl său adoptiv a întruchipat, cu bună știință sau nu, credința în propria stea și în propriul geniu. El în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de o rigi ditate înfricoșătoare. — Ți-ai rupt cumva ceva? îl întreabă cu îngrijorare în glas. Unde te doare? Augustus dă din cap că nu. Tace. Se gândește. Reflectează la spusele Liviei. Scopul ei este personal, de asta nu se îndoiește. Ori cum, indiferent despre cine e vorba, nu are de gând să o susțină. Cel puțin, nu până la capăt. Ca orice femeie, își pierde simțul măsurii când mânia o orbește. Lasă să-i scape un suspin. Mai lesne îndrepți oamenii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legiuni rămase în urma confruntărilor la o forță militară pe care să o poată controla. A trebuit mai întâi să scape de acele trupe ale lui Antonius și Lepidus de care nu mai avea nevoie și de a căror loialitate se îndoia. 300 000 de soldați au fost lăsați la vatră. Pe unii i-a trimis în orașele de baștină, dar pentru alții a fost nevoit să cumpere pământuri în Italia. Cei care n-au mai încăput au fost stabiliți în colonii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privirea prin curtea înconjurată de coloanele care susțin un portic. Pare să fi uitat de prezența sa, când se întoarce brusc cu fața spre el: — Manifestările astea exagerate de... Plescăie ezitant din buze: — ...de respect... — Respect, așa e, preabunule, se îndoaie Fulcinius din șale. Consideră că acest cuvânt are conotația adecvată. — Sextus Pacuvius a adus la Roma asemenea lingușeli pe vre mea când era tribun al plebei, tună vocea principelui. Lui Trio îi îngheață sângele în vine. Se anunță o zi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la orice alt tribunal! Dar se pare că exact asta nu-i convine Liviei și încearcă să evite. Reia pe un ton grav: — La mine vin numai dosarele grave, pe care guvernatorii și ceilalți funcționari superiori nu le pot rezolva... Îndoaie smucit două degete. — Proconsulii trimit prizonierii de război importanți ca să-i judec eu... Se interesează brusc, cuprins de o falsă curiozitate: — Sper că nu e vorba de un astfel de caz... Trio Fulcinius tăgăduiește. Înțelege că cezarul vrea de fapt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
par să i se fi oprit în gât. Augustus îl contemplă cu tristețe. Nu pentru bani uneltesc pierzania lui Libo. În spatele acestei intrigi murdare, ce riscă să-i împroaște pe toți cu noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mulțumit că sunt căutate, copiate și repetate. Sau poate se preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept sau pe nedrept, să-l judece ca admiratorii săi de astăzi. Numai că ea se îndoiește. Pe nesimțite o cuprinde remușcarea. Rușinea chiar. Pentru sarcasmul mușcător cu care-l șfichiuie pe Gallus. Ar trebui, din contră, să i fie milă de el. Măreția tatălui l-a făcut să se simtă mereu un pigmeu. Are complexe până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i spună că așa îi ies și mai rău în evidență picioarele umflate de gravidă? Ce se întâmplă cu Agrippina? Parcă n-ar mai fi ea însăși. S-a tulburat la cap din cauza copilului? Se crispează ușor. Nu. Iar se îndoiește de Germanicus. Suspină cu inima grea. Prostuța! N-ar trebui să-și facă atâta sânge rău pentru o poveste îngropată de mult. Germanicus e un tip fără personalitate, cum a fost și răposatu’ taică său, Drusus. Ușor de modelat dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț peste bunătățuri. Îl tentează mai întâi salata de legume fine, aromată cu ierburi, pregătită după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmezi, n-o să te mai temi că soarta va da cu tine de pământ și te va zdrobi. — Ce regulă? se arată celălalt interesat. Dă trupului atât cât îi trebuie spre a fi sănătos. Ține-l din scurt cu asprime. Îndoaie un deget: — Mănâncă cât să-ți potolești foamea. Apoi pe al doilea: — Bea numai ca să-ți stingi setea. Urmează al treilea: — De haine ai nevoie doar pentru a alunga frigul. Încă unul: — Locuința e necesară să te adăpostești de intemperii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dușmani pe câmpul de luptă? — Nu, tăgăduiește germanul cu putere. Acolo te lupți pentru supraviețuire, ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie moartea. Germanul încuviințează. Mai parcurg în tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luni nici nu se poate ține pe picioare de gras ce e, bombăne în continuare Pomponia. Asta pentru că-l îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns, să nu i se îndoaie oasele sub atâta greutate... Pruncul, ca și cum ar vrea să-i răspundă la reproș, se ridică trepădând mânios din piciorușe, aidoma unui mic Marte răz boinic. Germanicus nu mai este însă atent la ei. A apucat-o pe Livilla de mâini
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scapă un nume înfundat: — Mariamne... Herodes își simte și el gura iască. Rostește anevoios: — Vezi doar că ar putea fi în pericol... Germanicus nu răspunde pentru moment. Iulius Agrippa îl cercetează cu coada ochiului. Va face ceva? Începe să se îndoiască, dar prietenul lui spune pe neașteptate: Cunoști cumva vreun tălmaci de vise? Herodes încremenește, cu trăsăturile crispate. Ce e asta? O capcană? El îi vorbește de temerile sale, iar ăsta îi cere tălmaci de vise. — Am avut azi-noapte un coșmar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu mai poate da înapoi. Rostește apăsat, accentuând fiecare cuvânt: — Altul ca Theogenes nu găsești. — Și bănuiesc că-și folosește calitățile paranormale pentru tot ce poate fi mai rău, exclamă mușcător celălalt. De data asta el e cel care se îndoiește. Pe Mariamne a pier dut-o pentru totdeauna. Nu va scăpa de Agrippina decât mort. Evreul se codește să-i răspundă. E conștient că în mintea ro ma nilor religia și superstiția sunt doi termeni diametral opuși. Prin religia oficială se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suspină: — Sunt conștient că trec prin momente de slăbiciune și că încerc să forțez soarta pătrunzând într-un teritoriu necontrolat și neacceptat de divinitate. Aici te înșeli, amice, îl contrazice în gând Agrippa. Necontrolat și neacceptat de Stat. — Nu mă îndoiesc de puterea zeilor noștri... Evreul înalță uimit ochii spre el. — ...numai că s-au îndepărtat de mine... Iulius Herodes își coboară precipitat pleoapele. Tovarășul lui fie este un ipocrit fără pereche, fie nu realizează că religia, ca instituție oficială, reprezintă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
audă și el. Dar în canabaele din Simessa s-a născut un copil de un sex în doielnic, nici bărbătesc, nici femeiesc. Pe ăsta l-a văzut. O biată ființă nenorocită. Le-a explicat părinților că este androgin, dar se îndoiește că au înțeles semnificația acestui cuvânt grecesc. Glasul lui Silvanus se înalță din nou: — Să fie o intervenție directă a zeilor? — S-au mâniat pe noi! se jeluiește soția sa. — Cred mai degrabă că Marte ne transmite un mesaj, mor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
singur lictor. Merge țan țoș înainte, ținând fasciile în mâna stângă, sprijinite tot de umărul stâng. Mulțimea se îndepărtează temătoare, căci vergile sunt tăiate din mesteacăn. Acest arbore galic este uimitor de alb și de fin. Mlădios din cale-afară, se îndoaie și se împletește extrem de ușor. Dar și ustură unde lovește. În fața lui aleargă alți doi bărbați și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]