3,818 matches
-
conștientizată de civilizații aflate la distanțe considerabile. Motivul aducerii leului legat se apropie la nivel simbolic de practica inițiatică a societăților feminine N(d)yembe din Gabon, care extrăgeau cu mâna goală șerpi dintre roci și îi aduceau în sat înfășurați pe mână. Infuzarea comu¬nității cu puterile sălbatice și cu puterea magică a legării este comună celor două mentalități arhaice, care au resimțit la nivel spiritual capacitatea de regenerare latentă a fiarelor și au făcut din „domesticirea” lor o modalitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arată mai bine fizic, plin de energie, cu ochi frumoși, strălucitori. A dispărut apoi căntând împreună cu cei doi însoțitori. Frumos om! Diferit de el este un alt francez ce a ajuns la acest albergue cu un picior ușor accidentat și înfășurat într-un bandaj. îmi spune că se - numește Jacques și că este membru scout. Arată ca un adevărat pelerin cu un baston mare de lemn lucrat de el cu o cruce în vârf având inscripționați anii și locul pelerinajelor ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vorbește într-un limbaj misterios despre spiritul drumului. Este ca un fel de revelație pentru mine, întins pe pat, simțindu-mi durerile în tălpile picioarelor, să ascult respirația lor, să simt căldura lor, să le privesc printre paturi profilul trupului înfășurat în sacul de dormit. O mulțime imensă ce vorbește toate limbile pământului, adunată pe acest drum, chemată de o voce interioară a unui spirit universal, de fraternitate, de coalizare a lumii pe acest camino. Cel mai renumit drum de pelerinaj
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
s-au Întristat Cerul tot s-a mohorât Întuneric s-a făcut, Peste oameni pe pământ Și multe minuni s-au petrecut... Iar apoi, cum bine știm, Iosif și Nicodim De pe Cruce L-au luat În giulgi nou L-au Înfășurat Trupul mort al Lui Iisus Și-n mormânt nou L-au pus Sâmbătă au pecetluit, Și au pus strajă de păzit! ............... Duminică În zori de zi Au venit Sfintele femei Cu mir scump neprețuit Ca să ungă... Trupul Lui Iisus! Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din cînd În cînd omoram cîte-o ploșniță. Stăteam lîngă calorifer, puțin umezit de la abur, cînd l-am auzit pe Norton bătînd la ușă. I-am deschis și l-am văzut stînd pe holul Întunecat cu un pachet mare sub braț, Înfășurat În hîrtie maronie. A zîmbit și-a zis „Salut”. - Intră, Norton, și scoate-ți haina. A despachetat mitraliera. Am asamblat-o Împreună și i-am verificat percutorul. Am spus c-o să-i găsesc un cumpărător. Norton a zis: - Ia uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scormonească prin sertare și prin scrumiere. - Nu, cred că nu mai e, a zis. De ce nu mergem În oraș? Știu cîteva legături bune de care cred că am putea să dăm. Un tînăr a dat buzna Înăuntru, cu un obiect Înfășurat În hîrtie de ambalaj sub braț. - Scapă de asta cînd ieși, a zis el, punîndu-l pe masă. A intrat clătinîndu-se În dormitor, de partea cealaltă a bucătăriei. CÎnd am ieșit, am lăsat ambalajul să cadă, dînd la iveală cutia pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un creion rupt, o monedă de zece centavos, una de cinci. Am simțit o durere pătrunzătoare și mi-am tras mîna. SÎngeram dintr-o tăietură adîncă de la deget. O lamă, evident. Am rupt o bucată de prosop și mi-am Înfășurat-o În jurul degetului. SÎngele a Îmbibat bandajul și a-nceput să picure pe podea. M-am Întors În pat. Nu puteam să dorm. Nu puteam citi. Stăteam Întins și priveam stoic tavanul. O cutie de chibrituri a traversat Încăperea, plutind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-mi iau ustensilele. Ac, pipetă și o bucată de vată. Am pescuit o linguriță din chiuveta de la bucătărie, dintr-o grămadă de farfurii murdare. Ike Bătrînu’ a rupt o fîșie lungă de hîrtie, a umezit-o În gură și a Înfășurat-o la capătul pipetei. A fixat acul peste gulerul de hîrtie umedă. A desfăcut un plic cu grijă, să nu-mprăștie conținutul, de la vreo mișcare bruscă a hîrtiei cerate. - Asta e coca, a zis. Ai grijă, e tare. Am golit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
decît zece. Am ținut un chibrit sub lingură pînă cînd morfina s-a dizolvat. Cocaina nu se Încălzește niciodată. Am adăugat puțină coca pe un vîrf de cuțit și ea s-a dizolvat instantaneu, ca zăpada În apă. Mi-am Înfășurat o cravată uzată În jurul brațului. Respiram greu, incitat, și mîinile-mi tremurau. - Înfige-o, Ike, te rog. Ike Bătrînu’ a apăsat delicat cu degetul de-a lungul venei, ținînd pipeta fixată cu degetul mare. Ike era bun. Abia dac-am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
moment dat, fata care făcea spectacolul la bară, veni la noi și se luă de bietul Măric, ca să îl invite la dans. Fata avea un fel de eșarfă lungă de vreo doi metri, făcută din pene roz, care i-a înfășurat-o lui Măric după gât și l-a tras astfel pe ringul de dans. În același timp dansatoarea trăgea de hainele lui, ca să îl dezbrace. Pentru că era seară și se făcea răcoare mai târziu, Măric avea pe el un pulover
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
muzicii. Ne-am distrat teribil pentru că Măric avea sub cămașă un maieu, lipit de corp, care nu a mai putut fi dat jos, cu tot chinul stripteuzei de la bar. Măric era foarte bine dispus, deși nu băuse prea mult, își înfășură după gât eșarfa fetei și dansa în ritmuri exotice în jurul fetei. După seara asta, a doua zi, bineînțeles că primul tabloul care l-a pictat a fost acela cu stripteuza din seara trecută, înfășurată cu acea eșarfă roz. Tabloul nu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
deși nu băuse prea mult, își înfășură după gât eșarfa fetei și dansa în ritmuri exotice în jurul fetei. După seara asta, a doua zi, bineînțeles că primul tabloul care l-a pictat a fost acela cu stripteuza din seara trecută, înfășurată cu acea eșarfă roz. Tabloul nu mai știu pe unde a ajuns, dar oricum pentru Măric, de altfel un tip destul de serios, seara aceea a rămas de pomină, și de multe ori când ne întâlneam pe la vreo expoziție, îi aduceam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat-o, mireasă albă sub văluri de nori străvezii, iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și patriarhi. Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate, curtea nesfârșită cu copaci groși, cu moara mută și cu sinagoga bătrână în care dorm drumeții, și peste câteva clipe - la miez de noapte - vor veni morții să se închine.“ Ury Benador mi-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Iesr, Palady, Caragea, Lipatti, Menuhin, Kreisler, Gisekung, Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
banal și în viața oricărui om, cred, un asemine, moment nu se uită. Am rămas, pot zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
început, totul era nou. Dimineața la ora șase, ieșeam în stradă, la început fiind iarnă, era întuneric și oamenii apăreau doar ca siluete. Mergând spre stația de troleibuz, întâlneam în fiecare dimineață printre alții, un bărbat rotofei, sumar îmbrăcat dar înfășurat la gât cu un fular mare, care cu cât era mai frig, cu atât tușea mai tare, mai întâlneam o femeie micuță cu niște șolduri foarte mobile. Cu cât trecea vremea și se apropia primăvara, dimineața era tot mai luminos
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în ce calitate, dar asta nu e până la urmă o informație de care să depindă înțelegerea faptului. Și, la un moment dat, le-a sărit în ochi un cetățean care defila prin centrul stațiunii cu câteva suluri de hârtie igienică înfășurate pe trup. Ca un soi de senator roman cu o togă ceva mai originală. Văzându-l, prima reacție a alogenilor a fost să întrebe ghidul român dacă nu cumva individul care li se vântura prin față a evadat de la ospiciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să se integreze, așadar e numai vina noastră dacă lasă de dorit comportamentul lor. Că era un demers penibil, aveam să constat ceva mai târziu. În autobuzul care mă ducea acasă, s-a urcat la un moment dat o țigancă înfășurată în vreo șase fuste și care-l trăgea de unul dintre hartane pe un puradel nu tocmai curat a împrăștia duhori deloc ușor de ignorat. Stăteam undeva în spate, pe o ladă care ținea loc de canapea. Puradelul acela s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
este adusă în fugă de copilul cu mingea, care o va lega de sfoara lungă de pe mosorel, pe care eu o voi arunca pe geam, când copilul dă semnalul printr-un fluierat că teza este legată. Ridic apoi încetișor teza, înfășurând ața pe mosorel, apoi o predau în locul tezei mele, și plec să beau o bere. Mi s-a părut la început cam fantezistă soluția lui Mitică Vâlceanu. Prea multe etape în care nu trebuia să se întâmple nici o defecțiune, dar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Însemnări, pline de atîtea constraste și Învățăminte, cu atîta comedie și tragedie la un loc, precum e viața Însăși, și după ce am comentat - nu exhaustiv, ci doar făcînd sugestii -, Închei cu imaginea glorioasă a lui Che, la sosirea În Caracas, Înfășurat În pătura de drum, privind de jur-Împrejur panorama sud-americană, „bolborosind tot felul de versuri, legănat de torsul camionului“. Vă las, acum, fără alte comentarii, fiindcă, În măreția sa teribilă, neîmpodobită, capitolul final, „Însemnare pe margine“, nici nu mai are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă. Nu aveau nici măcar o amărîtă de pătură cu care să se acopere, așa că le-am dat una de-a noastră, iar eu și Alberto ne-am Înfășurat cu cealaltă cît de bine am putut. A fost unul dintre cele mai friguroase momente pe care le-am trăit, dar și unul În care m-am simțit ceva mai Înfrățit cu această specie umană, pentru mine, cel puțin, ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
său monoton, asortîndu-se perfect cu zilele gri, cenușii, de munte. Am trecut de cel mai Înalt punct de pe drum, aflat la 4 853 de metri, pe cînd Încă mai era lumină afară. Deși ne aflam În timpul zilei, frigul era intens. Înfășurat În pătura mea de călătorie, holbîndu-mă la priveliștea ce se Întindea de fiecare parte, bolboroseam tot felul de versuri, legănat de torsul camionului. În acea noapte am dormit la marginea orașului, iar În ziua următoare am ajuns devreme În Lima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cînd ambarcațiunea a aruncat ancora lîngă mal, țînțarii și-au făcut apariția În hoarde, pentru a dovedi adevărul tangibil despre existența lor, atacîndu-ne În roiuri de-a lungul nopții. Alberto și-a acoperit fața cu o bucată de plasă și, Înfășurat În sacul de dormit, a reușit să doarmă cîteva ore, Însă eu am Început să resimt simptomele unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu următorul vers, mereu ți se deschid noi spații - dar nu ca în proza lineară, sub forma unei demonstrații. Aici se operează cu dislocări, cu verticale și cu mișcări foarte ciudate. Pentru mine, poezia se găsește într-un spațiu vast, înfășurată în aer. și mereu exprimă mai mult, pune mai multe în mișcare decât o spun nemijlocit cuvintele“. Bruno Ganz a formulat cu precizie ce se petrece când textul te poartă cu sine. Ceea ce este valabil însă pentru orice literatură, la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că tata avusese dreptate. Îl întrebasem cum se omorâse. Se uitase lung la mine - de fapt nu mai era nevoie să-mi spună, fiindcă din momentul în care văzusem colierul înțelesesem că se va spânzura. (...) Panglica era atât de strâns înfășurată pe gât încât mă gândii că dacă aș introduce numai un deget între ea și grumazul bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]