5,200 matches
-
resimțim astăzi, la 20 de ani de la "deranjamentele" din '89, spune regizorul Ovidiu Lazăr, apreciind că replicile ar putea da "frisoane de neliniște" unei anume categorii de public. Datoria noastră, spune Ovidiu Lazăr, este de a nu lăsa memoria să înghețe, într-un timp care presupune un trecut nu foarte îndepărtat. Gina Popa ("Evenimentul", 2 februarie 2009) Angoasa trecutului, angoasele prezentului Teatrul din noi. Teatrul recunoașterii Naționalul ieșean a început anul 2009 cu o premieră de excepție la Sala Studio: "Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bucovinene 371, baba Dochia, împreună cu fiul său, Iovan Dragobete, din cauza mâniei lui Mărțișor, care a dat zile geroase, s-au transformat în piatră din care a luat naștere un izvor, origine a unor toponime, în unele regiuni: "Și cum a înghețat Baba Dochia, s-a prefăcut într-un stâlp de piatră, nu departe de satul Cârlibaba sau Gârla Babei, și de unde de sub gleznele stâlpului aceluia a început apoi a izvorî un izvor cu apă foarte rece" 372; Și tocmai când Baba
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cu moare din poloboc / De pește din bolotău / Legume de la sudău / Și cu apă din Suceavă, / Nu-i mai mânca borș degrabă. Îmblă noaptea pe afară / Pe la răchite cu borți, / Pe la borți cu strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de închisoare 9. La închisoarea Jilava Mircea Vulcănescu ținea deseori conferințe deținuților pe diferite teme. Când au fost prinși de directorul închisorii au fost pedepsiți și duși în hrubele închisorii, niște camere foarte reci. Unul dintre deținuți, un student, a înghețat și, ne mai putând să stea în picioare, s-a așezat pe cimentul gol pe spate. Mircea Vulcănescu s-a întins pe ciment și l-a luat pe tânărul student pe pieptul său, salvându-i viața. Nu și-a mai
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
1958 în lagărul Culmea reiese că tatăl meu avea TBC pulmonar și bronșită cronică. Tatăl meu a avut noroc că a fost pedepsit pe timpul verii. Unul dintre deținuți a fost băgat iarna la izolare doar pentru o noapte. Ca să nu înghețe, timp de 12 ore a mers încontinuu astfel că, după socoteala lui, făcuse în acea noapte circa 40 de Km! „Pensiunea” Periprava In ceea ce privește Delta Dunării, este evident că cel mai sinistru lagăr de muncă a fost Periprava unde
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
avea niște “crăpături până la sânge la degetele de la mâini”, pe care un doctor le tăia la margine cu un bisturiu improvizat. Ulterior deținuții din Grindu au fost duși în colonia mamă de la Periprava, pe un vifor năprasnic de le-au înghețat urechile 116. Efectivele de deținuți decimate de înfometare, de boli dar și de munca grea la săpatul canalelor și la înălțarea digurilor de la amenajarea piscicolă Popina, cea mai mare din Europa (6.500 ha), erau completate rapid de conducerea lagărului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
își făceau obiele din dosurile de pernă pentru a-și proteja picioarele împotriva înghețului. Ca unelte se foloseau “tarpanele”, niște seceri cu un suport lemnos lung de circa un metru. Recoltarea stufului se făcea iarna când bălțile trebuiau să fie înghețate. Deși temperatura era negativă, datorită stratului protector al stufului, balta avea doar o pojghiță subțire de gheață care nu putea suporta greutatea omului. Vântul era foarte puternic și pătrundea prin pufoaicele subțiri și singurul mod de a lupta cu gerul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
deținut politic și care a scris cartea “Binecuvântată fii, închisoare”, povestește: “ Lucram la stuf, la închisoarea Periprava. Ne sculau dimineața, la 7, și ne duceau la stuf pe brațul Chilia. Stuful se recolta mai ales iarna, când bălțile Dunării erau înghețate. Intr-un an, ne-au dus la stuf a doua zi de Crăciun. Coseam stuful cu tarpoanele. Dar pe la ora 9, se dezgheța Dunărea și eram obligați să stăm în apa rece până la orele 16-17 după-amiaza. Partea grea era sa
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
temperatură, iar seara pe unii îi aduceau morți. Cristian Dumitrescu, închis la Periprava în 1960, la 26 de ani, își amintește și el că tăiatul stufului era una dintre cele mai cumplite munci. “Stuful se recolta iarna, când apa era înghețată. Se ieșea dimineața, cum se lumina de zi, întoarcerea era la lăsarea serii. Dacă se întâmpla să fie vreunul bolnav, să spună că nu poate sa iasă la lucru, iarnă fiind, pedeapsa era să stea culcat, în camașă și indispensabili
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
muzicale și amintiri robite de tăceri: "Ce înger de pe Voroneț mi-nvie albastru-n pleoape? " Poezia interioarelor nu desprinde nostalgii produse de mătăsuri, plușuri, mobile de mahon, ca la parnasieni, ci scoarța muntenească undită cu bujori albi și cu ramuri înghețate pe sticla ferestrelor. Poetul descrie tablouri cu bujori, natură moartă, cheamă mirosuri și creează beții olfactive, adevărate paradisuri în descendența lui Anghel și a lui Mihai Celarianu. Ca și aceștia, cântă nuferi și lăcrămioare, crini, lalele, însoțite de alăute, viole
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu-mi pot uita armele/ puse în cruce deasupra/ pretutindeni și în somn îmi duc/ arcul legat la încheietura mâinii". Un anume sentiment al echilibrului, de luminare, se înalță ca o muzică printr-un întreg proces de abstractizare: "Pentru contemplație îngheață, doamne, acest diluviu/ O clipă să pot o clipă să știu/ ce ochi are dragostea în așteptare". În 1972 apare volumul "Clar și singurătate". Poetul reflectează la propria-i viață. O ipostază ar fi incapacitatea de a comunica cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înverzit/ Că nu poate s-alerge și el,/ Dar ciocanul și coasa rămân de oțel/ și cosașii de piatră." Ileana Mălăncioiu reînvie universul și muzica versului lui George Coșbuc și scrie poezie cu fine observații. "Gerul se oprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a oprit." Ca la toți poeții activi în sfera tradiției, istoria și vestigiile trecutului își fac loc: Și-atunci a venit Doja și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
strămoșilor: "Mă trag din neam străvechi, de cântăreți dieci/ În stranele bisericilor ardelene". În ciuda conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru este o specie aparte, o împletire de imn și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lațul de pe beregată." Încă prunc fiind, poetul s-a-ncins cu brâul Pustiei, drumul fără întoarcere, un drum cu pete de lumină și întuneric, cu sublim și suferință: "Pustia, ah, Pustia mormântul meu curat/ Sărutul de pe urmă în care-am înghețat." Poetul se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși: Cine sunteți voi cutremurați/ Pe vârfurile limită sub corturile-nchipuite/ Iubitorul tunetului și adormitul/ Și fratele deosebit de față/ la dezvelirea necuprinsului". Străbătând nămolul Pustiei, trebuie să știi să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de înger nebun, apoi mă paști"/. Problema existenței este larg dezbătută. Asistăm la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îngăduiți-mi să mai încerc,/ am destul sânge și destul vis,/ mi-e capul inflamarea unui cerc." Nu rareori, muzicalitatea versului vine de la Tudor Arghezi: "sunt singur, doamne, și simt pe față/ luciul oglinzii în care, uite,/ sunt oglindire care îngheață,/ și-aștept să plece cel ce se uită." Umilința, îngenuncherea omului sunt combătute: "Să nu cumva mergând așa/ cu capetele jos/ să vă loviți cu frunțile/ de spânzuratele picioare-ale lui Isus/ și să le ocoliți/ nemaiavând nici curiozitatea/ de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spun pe șleau? Bastarzii morți îi vreau. Și vreau ca fapta să se-ncleie grabnic. Ei, ce zici? Dă-mi răspuns pe loc, fii scurt. BUCKINGHAM: Măria-ta va face cum dorește. REGELE RICHARD: Ț! ț! Ești sloi; bunăvoința ta îngheață. Zi, te învoiești să moară? BUCKINGHAM: Dă-mi, doamne bun, răgaz cât să răsuflu, nainte de a spune hotărât: Curând voi da răspuns măriei-tale. (Iese.) (aparte, către un curtean): E-n furii, riga; vezi, își mușcă buza. REGELE RICHARD: (coborând
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
condamnându-i cu cruzime. Gagurile trec pe planul doi, deși ele există din abundență, dar cu adresă mai exactă ca altădată, chiar și atunci când nu sunt bine servite de actori. Săriturile la trapez sunt mai dificile! Râsul aici trebuie să înghețe pe buze. Ceea ce reușește în mod strălucit să creeze Alexa Visarion este atmosfera de transă și de somnambulism în care plutesc personajele piesei, personaje care vin de undeva, din culisele vieții noastre, cu frământările colcăind de mult, tamponându-se, carambolându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
destinul "omului fără calități", din Europa postbelică) este proiectată cu energie într-un univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de teme dezbătute, revendicate de literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Stockholm din 20 noiembrie 1959, state care nu voiau sau considerau că nu pot adera la Comunități, respectiv, la acea dată, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia și Elveția. Timp de circa două decenii, orice negocieri privind extinderea Comunităților Europene au fost înghețate, într-o oarecare măsură și din cauza rezervelor Franței la adresa Regatului Unit. Primul „val” al extinderii europene s-a produs în anul 1973. După ce, la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles au fost semnate Tratatele de aderare la Comunitate
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
te înspăimânți de cel mai mic obstacol. Unul dintre schiuri mi s a desprins de la picior și mam căznit o mulțime ca săl prind. Mă așezam pe zăpadă, dar mă încurcam în cele două lemne, îmi scoteam mănușile, dar îmi înghețau degetele. Și dacă veneam la vale, mereu găseam în drum o trăsură sau un om, căruia naveam curajul săi țip să se dea la o parte, în timp ce eu, asemeni unei gelatine, aș fi continuat să cobor. Experiența mea de sportiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu cunoaștere obiectivă, de tip științific.) Întrebându-se "de ce ne scapă Ideea mereu", Noica răspunde că "numai așa putem fi în condiția înțelepciunii, a căutării, a lui tao" (s.n.); bunăoară, "dacă Platon ar fi găsit undeva Ideea, totul ar fi înghețat"96. Observăm că și în cazul lui Noica, profunzimea care caracterizează orice Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune". Numai că în viziunea lui ca și la Dilthey sau Blaga -, aceasta nu este o deficiență conjuncturală, așa cum se întâmplă la Husserl
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cred că în timpul eclipsei luna trece pe lîngă soare și Dumnezeu îl întunecă ca să n-o vadă. (Gh.F.C.) Pe Calea-Laptelui, ori Drumul-Robilor, merg oamenii la Judecata de Apoi; pe acolo trec sufletele morților în rai. (Gh.F.C.) Cerb Atunci încep a îngheța apele, cînd se pișă cerbul în apă întîi. Cerc Nu e bine cînd tot plesnesc cercurile de la cofă ori poloboc. Cercel Femeile să nu poarte cercei schimbați, adică unul de la o păreche și altul de la alta, căci își vor schimba
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
patului unde va sta popa, dacă voiești să-ți crească paserile mulți pui. Se crede că cum va fi timpul în ziua de Patruzeci de Sfinți, așa va fi el prin patruzeci de zile. Dacă pămîntul este atunci așa de înghețat că durăiesc* căruțele, apoi se crede că pă pușoii toamna se vor coace așa că, turnîndu-se ei în sisiac* sau pod, vor durăi cum au durăit atunci căruțele. Se crede că de cîte ori strigă prepelița, atît de scump va fi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se va înăspri. Cum va fi în ziua de Sfinți așa va fi toată primăvara. Se crede că cum e în ziua de Bunavestire, așa va fi și în ziua de Paști. Dacă în ziua de Patruzeci de Sfinți va îngheța și va fi frig e semn că va fi frig și va îngheța pînă în ziua de Sf. Gheorghe. Cum va fi vremea în ziua de Ovidenie, așa va fi toată iarna. Dacă în ziua de Măcinici va bate vîntul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]