4,199 matches
-
-șef adjunct B.D. Terwilliger a negat că polițistul White i-ar fi furnizat lui Stensland băutura care l-ar fi Îmbătat și, de asemenea, a negat și că White ar fi fost el Însuși beat la execuție. Stensland l-a Înjurat pe capelanul Închisorii, care era de față, iar ultimele lui cuvinte au fost obscenități adresate căpitanului Exley. 1955 Revista Hush-Hush, mai 1955 CINE L-A UCIS PE SID HUDGENS? În Orașul Îngerilor Căzuți justiția ne amintește de o replică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în care era de departe evident că adevărul era de partea ei, iar către sfârșit, beat criță, Radu Dascălu propunându-i pe față să se culce cu el și zicîndu-i că e proastă că n-o face și la urmă înjurând-o și spunându-i măscări, amintindu-și acea noapte nu pentru că i-ar fi purtat pică, ci pentru că, îndată după acea noapte de neuitat, Domnița - nici ea nu era supărată - i-a atras atenția foarte serios că acel bărbat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altceva, într-un cerc vertiginos. „N-a vrut“, își spunea cu glas tare. Simțea ceva nedeslușit, ca o furie, îndârjire și rușine crescând în el. Iar se gândea la vorbele acelea și rostea cu glas tare: „N-a vrut“, și înjura, fără să știe pe cine anume. I se părea că avea să se năruie ceva în jurul lui, că el însuși se prăbușea, cu mâinile legate în buzunare, și că își pierduse drumul de libertate. „Nebun încăpățânat“, își mai spunea, „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jos, urcase cu greu treptele și în pragul ușii, chiar când suna, avusese o criză de inimă. De la Salvare li se pusese să aibă răbdare, va sosi un medic, dar de atunci trecuse aproape o jumătate de oră. Ileana Roman înjura Salvarea, doctorii, toate serviciile, toată țara asta de căcat în care poți să mori cu zile până-și mișcă unul fundul să-și facă treaba și chiar atunci a apărut un medic mărunțel, cu ochelari groși, mișcări smucite și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
peste urechi, înfofolită în fular, speriată de gestul ei. „Mă bați?“, șoptea. „Nu. Intră.“ Cu o expresie pierită își lăsa în hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant. „Ai să mă-njuri că nu te-am anunțat“, spunea. „Nu. Dar nu-mi place să fiu luat prin surprindere, am impresia că sunt spionat. Detest asta.“ Se uitau unul la celălalt și Ioana își ștergea nasul cu o batistă mare bărbătească. „Da’ n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de câteva ori cu pumnul în coapse, șoptind printre dinți „merde! merde! merde!“, apoi a scos un fel de strigăt ca de animal rănit, „idiotule!“, și-a zis, aprinzându-și o altă țigară și trăgând adânc fumul în piept. A înjurat. Apoi s-a auzit soneria. Ioana Sandi a reapărut în ușă, a intrat, a închis ușa în urma ei, „Nu pot să plec așa“, a spus. Ochii de culoarea alunei erau umezi. Andrei Vlădescu s-a simțit inundat într-o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând orice armă nimereau. Gemeau de atâta efort, răcneau și se înjurau. Rebecca abia apucă să-și pună capotul pe ea și să aprindă lumina în dormitor, când auzi un urlet cumplit, mult mai puternic decât celelalte. Luminile se aprindeau acum în toată casa și auzea oameni alergând în direcția sursei scandalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prins și a spus: „Unde te duci?“, și atunci am știut că totul se terminase. L-am lovit cu pumnii și chiar am încercat să-i zgârii obrazul cu unghiile. Pentru prima și unica dată în viața lui, tata a înjurat și m-a plesnit tare peste față. După aceea, toți am fost foarte tăcuți. În mașină, în drum spre casă, mă prefăceam că dorm, dar în realitate țineam ochii bine închiși și vedeam luminile de pe șosea trecând peste fața mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pasagerul respectiv își scoase căștile ca să asculte eventualele anunțuri. Într-o clipită aerul deveni insuportabil de fierbinte și de lipicios; simțeam cum mi se topesc ciocolatele în buzunar. Ne priveam îngrijorați - unii pasageri ridicau disperați din sprâncene, alții țâțâiau sau înjurau în barbă - și toți care aveau un ziar sau documente de afaceri au început să-și facă vânt cu ele. Am încercat să văd partea bună a lucrurilor. Dacă o să leșin - ceea ce era foarte posibil - nu eram în pericol să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la orice colț de stradăă. Țârrr. „Vreau să am gata dosarele celor mai buni trei bucătari pe care i‑ai găsit până acum În camera mea atunci când mă Întorc de la parada asta“ (Emily a tușit, s‑a smiorcăit și a Înjurat de mama focului, dar a promis că o să‑mi trimită prin fax toate informațiile obținuse despre candidații de până acum, iar eu urma să transform hârtiile respective În „dosare“ă. Țârrr. Țârrr. Țârrr. Îmi amintești de mine la vârsta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mîna la o parte. Bine. Bine! Se uită peste umăr și Începu să Întoarcă mașina cu multă trudă. Mașina din spate Îl claxonă cu furie. Șoferii care se Îndreptau spre Ludgate Circus Îl priveau de parcă era nebun. Manevră ambreiajul, transpirînd, Înjurînd, și Întoarse mașina razant. Viv Își ținea capul În jos, dar se mai uită o dată În spate. Kay se alăturase cozii din fața cinematografului: ridicase bricheta la țigară, iar flacăra, răsărind În lumina amurgului, Îi lumina degetele și fața. Taci, Vivien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fiecare sunet să semene cu vocea crainicului de peron de la gara King’s Cross. De exemplu, acum gălăgia bruscă Îi făcu pe fiecare să tresară. Domnul Garnish, ofițerul, o luase la trap prin sală și Începuse să urle și să Înjure un om: Jigodie mică! - și asta pentru că omul scăpase un cartof pe jos sau vărsase un pic de sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui animal furios, dar oamenii se Întoarseră să se uite, apoi reveniră, de parcă ar fi fost plictisiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai fi găsit posturi prin Întuneric. Lui Duncan Îi plăcea; Își dădu seama că putea filtra vocile atunci cînd Începeau să-l calce pe nervi. Dar pe Fraser Îl Înnebuneau de fiecare dată. Acum, de exemplu, se agita, mormăind și Înjurînd. Se ridicase și dădea cu pumnii În cocoloașele de păr de cal din saltea. Smulgea piesele uniformei pe care și le pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
singură: să găsească un loc intim În care să poată sta liniștită și la căldură. Auzi vocea lui Reggie. Glumea cu bătrîna destul de forțat. „Așa-i... Așa aș spune... Nu-i așa?“ Haide odată, se gîndea ea. El reapăru pufăind, Înjurînd, și intrară. Apartamentul era la ultimul etaj. Ferestrele de la scară nu erau acoperite, așa că trebuiră să folosească doar lanterna. Se simțea umedă la noadă și-și imagină că probabil sîngera; la fiecare pas pe care-l făcea, avea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o fereastră la alta, izbind mici piese de mobilier care-i erau În drum, lovindu-se la fluierele picioarelor, făcînd vasele de porțelan să zăngăne. — Pentru Dumnezeu, spuse ea slăbită, cînd ceva căzu, iar el se aplecă să-l ridice Înjurînd. Lasă În pace camera asta. Să ajungem În primul rînd la baie. — Aș merge, zise el pipăind locul, dacă aș ști unde este. — Nu vezi? — Nu. Dar tu? Aprinde o lumină, doar un minut. — Asta o să ne-o aducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
anti-aeriene Îi sculaseră pe toți. CÎțiva stăteau la ferestre Încurajîndu-i pe piloții britanici și tunurile anti-aeriene; ca deobicei, Giggs țipa după nemți: Pe-aici, Fritz! Părea că te afli Într-un fel de pandemonium. Fraser stătuse nemișcat vreo cincisprezece minute, Înjurînd gălăgia; În cele din urmă, nemaiputînd s-o suporte, se dăduse jos din pat. Trăsese masa prin celulă și stătea pe ea În șosete, Încercînd să vadă ceva pe fereastră. Ori de cîte ori se auzea o explozie, se retrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu există bombe. Nu există focuri. Nu există bombe. Nu există focuri... În cele din urmă, Își strînse pătura pe umeri, se dădu jos de pe masă și, continuînd să mormăie plimbîndu-se În sus și-n jos. La fiecare nouă explozie, Înjura și mergea mai repede. Nu te mai tot plimba, zise Duncan iritat, ridicîndu-și capul de pe pernă. — Scuză-mă, spuse Fraser cu o politețe exagerată. Oare te țin treaz? Se Întoarse la masă. Luna asta nenorocită Îi aduce, spuse el, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe ea. Nu prea era loc, și În jur domnea o dezordine de nedescris: pămînt azvîrlit din grădină, ramuri din copac și țigle sparte. Începură să Îndepărteze mizeria cu piciorul, respirînd din ce În ce mai aspru În timp ce-o făceau, bodogănind și Înjurînd. Chiar așa, cînd numele lui Kay fu pronunțat În stradă - rostit insistent, fără să o cheme sau s-o strige cineva - ea auzi. Auzi, și Își dădu seama cine era. Se Îndreptă, stătu o clipă, apoi păși peste cadavrul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el, și brusc simți miros de ars. Băgă motorul În viteză și polițistul sări Înapoi. Motorul se zgîlțîi În timp ce ea Întoarse. Schimbă din nou viteza, debraind de două ori ca de obicei, dar calculîndu-și mișcarea greșit și zdrobind roțile dințate: Înjura, furioasă pe mecanismul greoi, și, aproape În lacrimi, Își zicea, Nu plînge, proasto! Își lovi șoldul sălbatic, cu pumnul. Dubița se balansă și porni. Nu plînge, nu plînge... Se Îndrepta spre sud acum, dar observă un drum neblocat spre stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cocoș, Că nu-s ultima găină! Idilă între un basarabean și o rusoaică O pretenție firească, După dânsa, cu temei; El nu doar să îi vorbească, S-o și pupe-n limba ei! Soțul ideal „Nu mă bate, nu mă-njură, N-am cu dânsul vreo dispută. Mă mai pun cu el în gură Doar atunci când mă sărută!” Amintire Ne-am cunoscut, demult, la mare, Dar mi-amintesc și-acum, marcat De-acele clipe de uitare..., Când am uitat că-s
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
o mai ia de mână, Ea-l ia peste picior. Proverbială „Între două Nu te plouă,” Dar asuzi... Tot te uzi! Potrivire de caracter Căsnicia li-i model - N-ar mai fi de o măsură! El o bate , ea-l înjură, Dar beția li-i la fel. După spovedanie Blând duhovnicu-l soma: - Acum, te lepezi de Satana? - Părinte, m-aș lepăda, Dar am trei plozi cu ea sărmana! Vis nuanțat Trăiesc de-o vreme separați (Viața-i cu valuri și furtună
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
Covorul e atât de ros aici sus Încât marginea treptelor arată ca iarba pe care o găsești sub cortul de nuntă la cinci zile după petrecere. Cineva o să se accidenteze cât de curând. În capul scărilor, Îmi trag răsuflarea și Înjur În tăcere casele astea londoneze Înalte și Înguste. Cum stau În fața ușilor de la camerele copiilor și e liniște, pot auzi cele două feluri ale lor distincte de a dormi - sforăiturile lui de purceluș și oftaturile ei de prințesă. Când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu-mi pasă nici dacă flambează dracului spanacul ăla de Tour Eiffel. Nu pleci nicăieri. Charlie era cam ostil pentru cineva despre care se presupunea că mi-ar fi un prieten bun. Nu i-a spus nimeni că nu se înjură în fața sinucigașilor? — Ești bolnavă și trebuie să te odihnești. Nu te miști de aici o zi și-o noapte. O să bei lapte cald și o să mănânci orez, și cu asta basta, mi-a zis. Orez? Mă ura, mă ura de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi se lățește o pată umedă pe talie. De pe coapsa dreaptă mi se prelingeau picături de lapte. Futu-i, futu-i, futu-i, futu-i! am strigat bătând din picior și am tras un șut tăvii ăleia nenorocite. Nu prea-njur de felul meu, dar, când mă apucă, înjur din tot sufletul. Aaah, acum mă simțeam mai bine. I-am mai tras un șut și m-am prăbușit pe podea într-un acces de furie demn de Courtney Love. O lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
De pe coapsa dreaptă mi se prelingeau picături de lapte. Futu-i, futu-i, futu-i, futu-i! am strigat bătând din picior și am tras un șut tăvii ăleia nenorocite. Nu prea-njur de felul meu, dar, când mă apucă, înjur din tot sufletul. Aaah, acum mă simțeam mai bine. I-am mai tras un șut și m-am prăbușit pe podea într-un acces de furie demn de Courtney Love. O lacrimă mi se rostogoli pe obraz și-mi atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]