6,555 matches
-
Îmi era frică dacă nu eram în aceeași încăpere cu ea. Îmi era frică că nu o să o mai aud respirând. Îmi era frică și să mai ies din casă, vroiam să stau numai cu ea. Mă interesasem deja de înmormântare. Nu vedeam plecarea ei atât de repede, însă voiam să fiu pregătită pentru atunci când se va întâmpla. Pregătită... niciodată nu ești pregătit pentru o despărțire de asta amară. Pe 12 august, seara la ora 23:00, am stat cu mama
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
tot fac asta. Erau momente când dădea ochii peste cap și iar o trăgeam și o țineam de vorbă. A doua zi dimineață am lăsat-o pe bunica cu ea și am plecat cu fata să-i cumpăr haine de înmormântare. Mi-am dorit să fac eu totul singură. I-am cumpărat și fetei o pereche de pantofi noi spunândui că sunt pentru școală. Marți, când a murit mama, Timeea mi-a reproșat: „ Mi-ai cumpărat pantofi negri de înmormântare, și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
de înmormântare. Mi-am dorit să fac eu totul singură. I-am cumpărat și fetei o pereche de pantofi noi spunândui că sunt pentru școală. Marți, când a murit mama, Timeea mi-a reproșat: „ Mi-ai cumpărat pantofi negri de înmormântare, și tu știai asta.” Pe femeia de la care am cumpărat haine pentru mama am lăsat-o plângând. Zâmbea și îmi zicea că sigur îi vor plăcea și o să le poarte cu plăcere. I-am mulțumit frumos spunându-i că sigur
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mama am lăsat-o plângând. Zâmbea și îmi zicea că sigur îi vor plăcea și o să le poarte cu plăcere. I-am mulțumit frumos spunându-i că sigur îi vor plăcea că doar i le-a luat fata ei pentru înmormântare. Am râs un pic în ziua aia. Timeea ma filmat cu mama care mă făcea să râd. Râdea și ea, mă îngâna, se uita fix în ochii mei, dădea să ridice mâna la ochi, dar nu putea. Avea lacrimi în
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
până la capăt. În prima seară a rămas singură, acolo în sicriu, în capelă. Nu acceptam că e în sicriu. A doua zi nu am mai plecat de lângă ea până în clipa când au început să arunce pământ peste ea. Noaptea de dinaintea înmormântării a fost oribilă. Îmi doream să nu se termine niciodată, să se oprească timpul ca să o mai văd. Cu greu m-am apropiat de ea. Mă urcam pe masa aia de ciment și o pupam, dar nu rezistam să stau
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
noi. Creierul meu nu a vrut să accepte că moare. Disperarea a făcut ce-a vrut din mine. Toți doctorii au avut dreptate. Eu am fost o idioată. Trebuia să o iau de mână: „ Hai mamă să probezi haine de înmormântare și să-ți alegi sicriu.” Așa ar fi trebuit să procedez? Întreb și eu pe acei oameni care încă mai au o mamă și se mai pot bucura de ea. În noaptea de priveghi îi simțeam mirosul. Vorbeam cu ea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
să nu mă lase să cad, să rezist până la urmă. Dărâmată, nemâncată, fără odihnă, L-am rugat pe Dumnezeu să-i permită să vină să ne vadă. Îi ziceam mamei: „ - Tu nu ești aici. Tu mă vezi acum, nu? După înmormântare mergi cu mine acasă, da? În dimineața înmormântării am cedat. Fratele mamei care fusese la mine acasă și o văzuse pe mama că nu mai are mult și se stinge, în aceeași seară a plecat în Italia. Mi-am dorit
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
până la urmă. Dărâmată, nemâncată, fără odihnă, L-am rugat pe Dumnezeu să-i permită să vină să ne vadă. Îi ziceam mamei: „ - Tu nu ești aici. Tu mă vezi acum, nu? După înmormântare mergi cu mine acasă, da? În dimineața înmormântării am cedat. Fratele mamei care fusese la mine acasă și o văzuse pe mama că nu mai are mult și se stinge, în aceeași seară a plecat în Italia. Mi-am dorit ca, măcar la moartea mamei să fie toată
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
vindecarea doliului. Să uit? Ce să uit? Da, îmi uit toate faptele bune pe care le fac, însă greșelile nu mi le uit niciodată, le accept și le recunosc rând pe rând pe toate pe care le-am făcut. Odată cu înmormântarea mamei am sperat, eu și Timeea, că ne vom odihni. S-a întâmplat după câteva luni. Luni în care ne chinuiam să dormim fiindcă de la o zi la alta făceam descoperiri despre sufletele noastre. Luni în care eu m-am
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cărora n a binevoit să meargă decât o mică parte din drum, de teamă să nu răcească și să piardă astfel țara un geniu fără pereche - a spus textual lui Baldur von Schirrach , conducătorul tineretului hitlerist și delegatul Führerului la înmormântare: „Am să termin curând cu toate comédiile acestea”. Căci pentru el, această pioasă [227] împlinire a îndatoririi de a înmormânta cuviincios, în dangăt de clopot și imnuri legionare de slavă, pe cei împușcați mișelește în ceafă, azvârliți în groapa comună
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ceva în aer. Antonescu era mai bățos ca de obicei, cutra de Rioșeanu tuna și fulgera împotriva lui Radu Mironovici și a lui Ghica , pentru că ar fi făcut percheziții pe la diverși evrei, iar întreaga atmosferă era mai de grabă de înmormântare decât de sărbătoare. Peste o săptămână, la 13 Ianuarie, niciunul dintre Antonești n-a venit la Casa Verde de la Bucureștii Noi, cu prilejul parastasului de patru ani pentru Moța și Marin, și, în afară de câțiva militari, erau de față numai legionari
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de la Direcția Presei, Maricel Urianu - despre care am amintit mai sus - m-am dus îndurerat la Cimitirul Sf. Vineri, mai ales că avusese unele neplăceri din partea lui Victor Medrea , directorul Presei și apoi Secretar-general pentru Presă la Ministerul Propagandei. După înmormântare, am stat mult de vorbă cu Medrea despre toate evenimentele ce se pregăteau, el fiind ca de obicei foarte optimist. Îi plăcea să se asculte vorbind, îmbătându-se singur cu propriile sale cuvinte și găsea răspunsuri ușoare pentru orice obiecție
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
să trăiască mai mult decât și-a dorit el. Fabrica unde fusese contabil vreme de douăzeci și trei de ani i-a trimis un sicriu lăcuit și ne-a dat o sumă care a acoperit În bună parte cheltuielile de Înmormântare și mai țin minte că niște colegi de birou au povestit atunci despre el că făcea treaba a trei contabili, Încât de bună seamă că numai de la atâta muncă i s-a tras. Se Întorcea Într-adevăr doar seara târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mama pe masă, fără să fiu poate Îndeajuns de ferm de vreme ce Năsoasa mi-a spus că ea n-a văzut cum arată actul nici când l-a dus la groapă pe Gheorghiță al ei. Atunci a umblat cu actele pentru Înmormântare Traian, bărbatul Tarantoacei, că ea a zăcut o săptămână Încheiată de focul lui Gheorghiță, i s-au luat picioarele, o săptămână nu s-a mai putut da jos din pat... Plângea și ea și-și sufla În batistă nasul enorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oprească acolo la ea. Ar fi vrut și n-ar fi vrut. Oricum lui Laur nu-i surâdea, deși doamnei avocat Eugenia Vițelaru părea să-i meargă din plin. Era cu totul alta față de cea pe care o văzusem În preajma Înmormântării mămicii mele Felicia. Arăta proaspătă, Îmbăiată și spreiată, și capotul ei răpănos de molton Îl schimbase cu un soi de chimonou de mătase verde Împodobit pe spate cu două hieroglife roșii chinezești. Era sprintenă ca un judokan Motănica servindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe moment. Mortalitatea ne îndulcește perspectiva asupra celorlalți. Fie noi înșine fie delegații noștri, mărșăluim în coloană alături de sicriu. Moartea unui președinte este cea care a condus la scrierea acestei cărți, fiindcă am conceput-o pe 30 decembrie 2006, la înmormântarea lui Gerald Ford. În cadru, majestuoasa catedrală națională din Washington, unde, incluzându-l pe Ford, erau adunați cinci președinți membri ai unui club cu acces limitat. Fiecare era însoțit de o fostă primă doamnă, alt club cu acces limitat, care
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Carter, Bush, Clinton, Bush. Mă întrebam dacă se gândeau la ziua în care națiunea ar lăsa la o parte orice altceva pentru a-și aminti de ei; așa lucrează mintea noastră, făcându-ne să gândim astfel de lucruri la o înmormântare, fie că este vorba sau nu despre un fost președinte. Din cauza securității, am ajuns devreme. Pe când așteptam să înceapă slujba, mi-am reamintit de experiența pe care am avut-o legat de clubul viitorului președinte. Ca studentă, îi luasem un
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
oameni pe care îi admiram, dar chiar și așa, toți în afară de unul au pierdut, excepția fiind Bill Clinton, care mi-a permis să slujesc ca secretar de stat, cea mai bună funcție pe care mi-o puteam imagina. Slujba de înmormântare a președintelui Ford nu putea fi mai tradițională de atât mărețe imnuri protestante vechi, steaguri fluturând, vibrante declarații de mândrie față de America și încredere în acea promisiune între promisiuni: Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată". Cu
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
și cu civilii și armata, cu actualii și foștii oficiali ai administrației Bush; în cele din urmă, când extratereștrii de pe planeta Zogg vor ateriza fără veste, toată lumea va consimți să dea vina pe CIA. În lunile care au trecut de la înmormântarea președintelui Ford, am întrebat prieteni, colegi, studenți, chiar și un grup de foști miniștri de Externe (cunoscut drept ,,Madeleine și foștii ei") ce sfat ar da următorului președinte. Am făcut-o atât din amuzament, cât și în speranța de a
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
de către episcopul A. Parsi în 1855. Între timp a izbucnit războiul din Crimeea (1855-1856), și Muntenia a fost ocupată de către austrieci, iar parohul Ambrozie s-a îngrijit destoinic de numeroșii soldați răniți, de bolnavii de holeră sau de tifos, de înmormântări (până la șapte într-o singură zi), etc; sub atâtea poveri, parohul de Brăila și-a făcut timp să caute un bun învățător, poliglot și cu credință puternică în suflet, și l-a găsit în persoana ardeleanului Adam Nagy, care, timp
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Holera din anul 1865 a omorât la Brăila, doar în câteva săptămâni 83 de persoane, statistic, 40% din populația Brăilei a decedat. Cu cât zel și cu câtă dăruire de sine și blândețe a îngrijit bolnavii, făcând zilnic și câteva înmormântări, acest om al lui Dumnezeu, franciscanul Ambrozie. Într-un raport oficial al Consulatului Austriac din Viena, se exprimă recunoștința adâncă și admirația față de preoții catolici, și, în primul rând față de parohul Ambrozie. În 1866 au fost epidemii de holeră și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
număr de instrumente de argint, de mică chirurgie, și câteva chiurete pentru chiuretaj. Neîndoielnic, Doamna de la Callatis, despre care unii arheologi (I. H.. Crișan) au afirmat a fi o zeiță, era o moașă. Ambianța monumentală, atmosfera de festivitate grandioasă la înmormântare etc. sunt mărturiile cultului moașei antice (aici, în jur de 100-200 a. H.), care, probabil, fără fastul roman, există și în lumea antică și medievală din teritoriile care au devenit românești. Doamna de la Callatis poate fi interpretată ca un mesaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
administrativ) executa toate operațiile de birou utilizând în acest scop condici care conțineau: acte de corespondență (sau "acte ale corespondenților"), condica de cheltuieli, condica de expediție, condica de primire a bolnavilor, condica de intrare-ieșire și o condică de "trecere de înmormântare pentru bolnavii repausați". Toate aceste condici cuprindeau situații anuale, aflându-se atunci situațiile respective din anii 1861-1866. Sunt interesante, pentru a ne reconstrui o imagine cât mai apropiată de aceea ce a fost acest ospiciu, câteva din datele inventarului, mobilier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
județului Bacău, 1899. 117. Pamfile T., Boli și leacuri la oameni, vite și păsări după datinile și credințele poporului român. Culegere și studii, București, 1911. 118. Păsculescu Z., Literatura populară românească, București, 1910. 119. Petrescu, Dâmboviță M., Date noi asupra înmormântărilor cu ocru în Moldova. Studii și cercetări de istorie veche, București, 2, 1960. p. 110, 125. 120. Petrescu, Dâmboviță M., Contribution au problème de la culture en Moldavie, în Acta Arch., Budapesta, t. IX, 14, 1958, p. 5368. 121. Popa C
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
efort, câtă energie, ce inteligență și câtă viclenie a necesitat construcția acestui spital. Este greu de crezut ca în temelia acestui edificiu să nu se audă inima profesorului Nae Niculescu, inimă care a încetat să mai bată în 1985. La înmormântarea lui Nae au bătut, simultan, clopotele bisericilor, mănăstirilor și schiturilor din întreaga Moldovă. Nu știu ce alte argumente mai sunt necesare pentru a se da, în sfârșit, numele lui Niculescu spitalului cu care acest mare chirurg și-a înfrățit destinul. În jurul capelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]