3,317 matches
-
compoziție «interioară», bazată pe acțiunea și interacțiunea psihologică a personajelor și nu una «exterioară» bazată pe simplele ciocniri «fizice» ale eroilor (...). Marin Preda a creat o nuvelă «artistică», tocmai pentru că înfățișând legăturile și realitățile între fenomene nu a înlăturat elementele întâmplătoare ci, dimpotrivă, le-a folosit pentru exprimarea cu cât mai multă forță a necesităților istorice (...) Aparent, limbajul lui Marin Preda este lipsit de caracteristici individuale. Dar nu există scriitor autentic în limba operei căruia să nu întâlnim trăsături specifice (...). Una
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vibrant, convingător: Partidu-ți este, Patrie, viața. în măreția simplității lui. Partidu-ți este suflul, dimineața și ți-e lumina viitorului. În primul său volum de poezie, Al. Andrițoiu a dovedit că a trecut de faza «promisiunilor» și a exercițiului de vers întâmplător. Poetul are o poziție fermă și-și organizează artistic o viziune lirică. În procesul propriei sale formații, Al. Andrițoiu mai are nevoie de trăire mai îndelungată și mai adâncă cu faptele și cu autorii acestora: oamenii. După cum, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
P. Dumitriu, au arătat concret cum munca de reporteri pe lângă redacția Scânteii i-a ajutat în meseria de scriitori. Referentul a scos la iveală și câteva lipsuri în domeniul reportajului literar. Reportajele se scriu la noi mai mult în mod întâmplător, cuprinzând unele din sectoarele vieții noastre. Ele au adesea un caracter ocazional. Foarte puține sunt reportajele ce înfățișează anumite regiuni din țara noastră, cu frumusețile și bogățiile lor, cu traiul populației de acolo. De asemenea nu avem reportaje despre orașele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bătrânului” ei socru Luca Delescu, intelectual prin vocație și cercetător consacrat, singura oază de umanitate într-o lume imundă, mercantilă, degradată din condiția moralității, fie ea și elementară. Frecvența figurilor feminine în literatura semnată de P.-B. nu este deloc întâmplătoare, corespunzând credinței că sufletul femeii, fiind mai complicat, e mai deschis investigațiilor analitice, mai apt pentru sondaje revelatoare. „Studiul femeii - declara scriitoarea - mi-a părut totdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbați faci înconjurul faptelor și faptele sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi de o reacție a feminității în raport cu tot ce o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea unor eroine este o exaltare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de rit latin (romano-catolică) și cea de rit unit (greco-catolică), aceasta fiind mai răspândită, cu puternice sentimente naționale și militând activ pentru apărarea unirii (Unirea poporului, Unirea de la Blaj). Simbolistica titlurilor publicațiilor și instituțiilor de presă catolice nu a fost întâmplătoare ci sugestivă, menită să exprime concepția Bisericii despre acest fenomen: Farul nou (făcea referire la farul care are menirea de a îndruma pe drumul cel bun comunitățile și credincioșii catolici), Sentinela Catolică (avea rolul de a apăra comunitatea catolică și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de vânt ici și colo" se referea la publicațiile catolice(în principal reviste) care apăreau lunar, trimestrial sau anual, pentru o perioadă scurtă de timp, în orașe din țară unde impactul nu era la fel de vizibil. Denumirea ziarului nu a fost întâmplătoare. Farulul care răspândea acea "undă de lumină" menită să îndrume credincioșii catolici(nu doar din România) spre "limanul veșnic", reprezenta sursa prin care Biserica transmitea mesajul său credincioșilor. Redacția și administrația se aflau în București, pe strada General Berthelot, nr.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
întâia sau a treia. Incidentele sunt disparate și notate concentrat, ca însemnările unui jurnal. Romanul Desperado are cel mai adesea un unic erou, eroul principal, așa încât cartea e inevitabil autodezvăluirea de sine a acestui unic erou. Ordinea incidentelor e aparent întâmplătoare. În realitate, eroul amână până la exasperare ceva stânjenitor, ceva ce e de fapt cheia dezaprobării lectorului, de care autorul e sigur de la bun început (nu și cititorul, încă înfometat de comuniune cu eroul). Dickens, surorile Brontë, Galsworthy aveau personaje pozitive
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Ahile. Ca urmare a spulberării interesului narativ esențial al literaturii anterioare, eroul se pulverizează în amintiri, devine un erou-mozaic, care trebuie recompus mnemotehnic. Înțelegem din personaj exact atât cât ne putem aminti din asociațiile lui verbale și trăirile lui întâmplătoare, devălmășite în încercarea de a descrie o inteligență în mișcare și nu o ființă cu existență logică, explicabilă prin ce a fost ori împlinită de ce va să vină. Eroul modernist este un mare confesor și un mare nefericit. Interioritatea lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fel face Gray în Lanark. Dacă Brave New World e o imagine calmă, elegantă, surâzătoare, Ape and Essence e un film de groază: radiații, oameni care trăiesc jefuind morminte (fiindcă civilizația a fost uitată și nu poate fi reinventată), împerecheri întâmplătoare o dată pe an, uciderea majorității copiilor nou născuți din cauza deformităților, absența totală a iubirii, credința în Satana. Tehnica lui Huxley este răsturnarea totală. Rearanjarea ironică a unui prezent nemulțumitor e originea variantei lui Huxley pentru hibridul care a devenit romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui, pare un mozaic care se dezvăluie a fi însăși intriga romanului, în care începutul și sfârșitul își iau locul reciproc fără încetare. Înaintăm către miezul cărții ca într-un vis care amestecă trecutul cu prezentul într-o ordine aparent întâmplătoare. În realitate, fiecare episod e perfect conturat, pare un tablou minuscul pictat de Ono însuși. Aceste episoade amestecate ne împing pe urmele povestitorului și încearcă să ne determine să-i dăm dreptate. Când ne dăm seama că nu putem cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putem să ne imaginăm că își iubește familia. Lodge nu oferă niciun indiciu că eroul a avut vreodată vreun sentiment pentru vreuna din aventurile lui. Ba din contră, memoria lui alege exact acele amintiri care se leagă doar de sex întâmplător (ce departe e Eliot, cel care se îngrozea că a murit sentimentul). Spre deosebire de el, din adolescență Helen visează să fie pusă în situația din romanul The End of the Affair. Religia o face mai umană și, cu conotațiile americanizate ale
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
auctorială) se confruntă cu Messenger (inteligența artificială). Messenger cercetează gândirea din punct de vedere mecanic, dar ajunge de fapt extrem de aporape de tehnica Fluxului conștiinței, pe care o cunoaște și chiar o menționează. El caută să pună ordine în asociațiile întâmplătoare. Pentru Helen tiparul este sufletul, în vreme ce Messenger consideră că sufletul nu există. Helen îl acuză că omul e o mașinărie pentru el. El consideră într-adevăr că inteligența umană e un mecanism. Aici disputa se încheie. Nu ni se oferă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
flecare se încheie cu rime ireproșabile, și niciun cuvânt nu pare folosit doar de dragul muzicalității. Există o logică perfectă în spatele fiecărei vorbe. Eliot merge până-ntr-acolo că rima, deși extrem de importantă în aceste poeme lipsite de zel inovator, pare întâmplătoare. Ceea ce nu înseamnă că nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a născoci rime. Aflăm deci că Eliot știa multe despre muzica poeziei. Cu toate acestea, în poemele majore, el a refuzat aceste reguli. A dat o nouă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disprețuind frumusețea / de dragul viitorului". Gestul simplu de a tăia câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight respinge conversația întâmplătoare și își construiește inteligența cu rigoare, poem cu poem, gând cu gând, până ce ne dăm seama că am citit mai mult decât un șir de poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
miezul bine gândit. Eliot pretinde că se retrage cu totul de pe scenă. Dacă Yeats căuta să fie o conștiință trează și organizată, urmașii lui experimentaliști caută confuzia: propria creație îi surprinde pe nepregătite. Textele lor par un flux de asociații întâmplătoare. În miezul acestei pânze de păianjen, inteligența creatoare e mai bogată ca niciodată, dar e și infinit mai nerăbdătoare decât arhitectura solidă tradițională. Nerăbdarea lui Eliot și Joyce în fața vorbelor leneșe, care nu pot spune totul deodată, a fost greu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale sexului, cultivate, frumoase, tinere. Ele se mențineau în anturajul aristocraților ca dansatoare și cântărețe. Dintre ele se recrutau dansatoarele odoriko, unele ajungeau să se prostitueze pentru a trăi. Era și categoria prostituatelor comune shiku (rățuște) ce trăiau din relații întâmplătoare în stabilimente, pe străzi, în hanuri, în băi. Categoria elevată a gheișelor a apărut în secolul al XVIII-lea. Ele au fost precedate de bărbați-gheișe taikomichi. Aceștia își câștigau existența ca muzicanți, dansatori, bufoni ai petrecerilor și ofereau favoruri sexuale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
partenerii și-i învăluie cu farmecul lor în temeiul liberei exprimări, prostituatele comune își vând trupul fără să se implice afectiv, din nevoia disperată de a supraviețui, de a-și câștiga existența proprie și a familiei, cu toate riscurile relațiilor întâmplătoare (boli, violență). În India, prostituatele de rând erau cunoscute sub numele de rupajivika, yunmi, mahaveshya iar proxeneții erau: rangopajivika, sahaya. În Grecia antică erau pallakes, proxeneții erau pornotropi. În Roma erau: alicariae ("morărițe"), stabulariae ("grăjdărițe"), blitae ("încălzitoare"), vagae ("hoinare"), asobime
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tatăl ei, atrăgea atenția împreună cu sora sa Simone oamenilor de pe stradă cu cântecele ei, cu glasul ei ce avea un timbru inconfundabil. La cincisprezece ani și-a asumat deplina libertate de a străbate străzile cu cântecele ei. Dintr-o relație întâmplătoare a născut o fetiță care, în condiții precare, nu a trăit decât un an și jumătate. În 1935 a fost descoperită de patronul unui cabaret, Louis Leplée. El a angajat-o și i-a propus pseudonimul Piaf, în traducere, Vrăbiuța
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vedea ca un Che Guevara. Avea o atracție specială pentru tatăl ei, era un model pentru ea. A dezamăgit-o când a aflat că are alte iubite și, mai cu seamă, după ce și-a părăsit familia. Din cauza unei relații sexuale întâmplătoare, traumatizante cu un grădinar și pentru că era cam grasă în adolescență, Béné ajunsese să-și disprețuiască trupul. La 16 ani s-a apucat de fumat. Mama ei s-a speriat, certând-o că se și droghează. A urmat liceul, apoi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
capul omului ce-l asasinase odinioară și pe care l-a omorât. O astfel de istorisire poate da loc la trei versiuni diferite. Aristotel o elimină pe cea care ar prezenta o asemenea acțiune ca rezultat al unei coincidențe pur întâmplătoare, căci ea nu ar putea să impresioneze spectatorul. "Verosimilul, scrie el, exclude ca evenimentele să fie datorate hazardului orb". (cap. 9) Aristotel preferă, în schimb, interpretarea unei răzbunări divine, plauzibilă dar nu sigură. El îndepărtează soluția unei intervenții incontestabile a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau din pământ” (Leroi-Gourhan, 1964). S-ar putea spune chiar că există o curiozitate infantilă pentru misterele naturii: pentru culori, pentru formele evocatoare și seducătoare ale pietrelor. Apariția acestei preocupări În același timp cu interesul pentru morți nu poate fi Întâmplătoare. Desigur, cunoaștem puține lucruri. Dar rezultatul cumulat al tuturor acestor date este clar: Între acum 100 000 și acum 50 000 de ani, mintea omului Începe să lucreze diferit, iar Împreună cu mintea și mâinile, lăsând semne tangibile ale noilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului - la una naturalistă - reprezentarea somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să se Întrevadă zei și culte caracteristice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cinstit prescripțiile ritului, ofensând divinitatea patroană a lumii animale. O astfel de temă arhaică, atestată În multe alte mitologii trebuie să fi fost reelaborată În funcție de tematica viață/moarte și de ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată Îndeplinite aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Grecia Magna, romane și italice, arii cu care Etruria s-a aflat În legătură strânsă și a creat raporturi de schimb comercial și cultural, primind de la ele sau exercitând asupra lor influențe semnificative. Trebuie totuși subliniat că, prin intermediul unor evenimente Întâmplătoare, au ajuns până la noi două documente excepționale, fără termen de comparație În lumea clasică, documente ce se dovedesc prețioase pentru cercetătorul religiei etrusce În virtutea conținutului lor care poate fi bine recunoscut, În pofida dificultăților hermeneutice puse de limba etruscă: mă refer
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]